1,978 matches
-
da... te ascult... Un erou... cum nu... toată bunăvoința... În clipa aceasta Bologa simți lămurit că îndrăzneala lui e zadarnică și avu o șovăire. Pe frunte îi răsări o cununiță de picuri fierbinți. Ca să câștige timp sau să se liniștească, tuși puțin și plecă fruntea. Pe urmă își redobândi încrederea și, pironindu-și ochii cu hotărâre în ochii generalului, vorbi repede, sacadat: ― Știu, excelență... am aflat că divizia noastră, peste câteva zile, va pleca în altă parte... pe alt front... ― Exact
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atâta aveam să-ți spun înainte de-a intra în serviciu... N-am obiceiul să mă amestec în dezbaterile Curții și nici să călăuzesc brațul justiției... Nu cer decât dreptate severă și fără milă! Atâta, și nimic mai mult! Generalul tuși și tăcu. Apostol se uita în ochii lui cu o strălucire fixă. ― Ai înțeles? întrebă generalul, ocolindu-i instinctiv privirea. Apostol Bologa, cu buzele strânse, plecă fruntea. ― Atunci, înainte! strigă generalul și-i întinse mâna. Țigara i se stinsese. Aghiotantul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în orice împrejurare... Întîlnindu-i privirea obosită și buimăcită, ultimele cuvinte i se încurcară într-un simțământ de neliniște. Făcu un pas spre el, să-i întindă mâna. Își luă seama brusc și trecu fără să-l mai privească. Și, ieșind, tuși ca și cum ar fi vrut să-și curețe din inimă urmele înduioșării... Apostol ședea pe colțul patului de scânduri ca o stană de piatră. La spatele lui, horcăiturile reîncepură ca niște ferăstraie ruginite. Un soldat se lăsă pe vine, în ungherul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
masă băuturile cerute de Sandu. Dopul sticlei de Tămâioasă pocnește apetisant la deschidere, iar paharul cu picior prinde brumă la contactul cu lichidul. După ce i se pregătește șprițul, Sandu ridică paharul, iar cei trei prieteni ciocnesc. Constituția mamii lor! Gicu tușește instantaneu, Înroșindu-se la față, stropind cu bere pe o rază de zeci de centimetri, iar Gore rostește Înciudat „Ptiu, drace!” și-și face trei rânduri de cruci. Amândoi se uită nedumeriți la Sandu, În timp ce acesta bea tacticos Încă un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Dumnezeu. Al fotbalului. Gore nu se lasă nici el. O fi al lu` Mircea Sandu. Las` că jucăm cu Franța. Că nici ăștia nu ne suportă. Jitanes, jitanes. Hai că țigările alea erau nambăr uan, Gore, trăgeai În piept și tușeai, da` erau bune. Nici țigările nu mai sunt cum au fost. Degeaba danhil, degeaba kentane, degeaba malboro sau lachi straic. Toate sunt la fel. Mai demult, când luai kentul ăla auriu Între buze simțeai că trăiești. Da` erte-ul românesc, kentul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
inculpat penal. Reușita unei călătorii depinde de bagajul spiritual cu care plecăm. Când e sacru, focul nu are fumuri. Numai optimiștii pot pipăi limitele tragicului. Avem straturi de scepticism. Dar și pete de speranță. Întâmplarea favorizează, nu semnează descoperiri. Dimineața tușesc mai ușor. Pentru că exersez toată noaptea. Civilizația este un conglomerat de pofte, mai mult sau mai puțin emancipate. De regulă, după exploratori apar și exilații. Diplomații știu cel mai bine să rostogolească omleta și să învârtă clătita. Dacă ți - e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
supărați pe mine. De ce aș mai face-o și eu? Și limbile moarte duc în spatele culturi vii. Adevărul general este un slogan.. Au dispărut canibalii. Nu mai suntem deci interesanți nici sub aspect gastronomic. Întâmplarea favorizează, nu semnează descoperiri. Dimineața tușesc mai ușor. Pentru că exersez toată noapte. Viața este un concubinaj de amintiri, trăiri și iluzii. Lasă-l pe necăjit să vorbească. Este poate singurul lui pansament sufletesc. Fiecare om cu baricadele lui. Birjarul cu un limbaj de salon e un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
atragă după el vifornița și furia găurii negre pe trasee secrete și se grăbea viclean să-i ofere o falsă momeală, pentru a deruta inamicul. I se întipări pe mutrișoară un zâmbet cinic și porni imediat; se auzi zgomotul vehiculului tușind cu intermitențe, apoi dispăru într-un nor de praf stelar! După clipe, ce durară în timpul argonauților ore nesfârșite, apăru cu misiunea îndeplinită... avea năsturașul în buzunar... potolit, dresat și cumințit de voinicosul Radu! - Unde ai descoperit nărăvașa gaură de vierme
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
primim vestea că ne întoarcem acasă pentru o zi sau două să ne spălăm atât pe noi, cât și lucrușoarele pline de noroi uscat. Abia așteptam să ajung în oraș să văd ce-i cu ea. Eram răcit ca dracu'. Tușeam și mă durea 1 în spate, undeva sub omoplat. Dimineața, maică-mea m-a dus direct la spital unde m-au păstrat, suspect fiind de un început de pneumonie, cauzată de gluma clasică cu punga de plastic pusă sub cearșaf
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
constat că a trecut ceva timp de când ne urmărim prin lifturi. Mă întreb cât o să dureze până când va apărea depanatorul, ca să calculez dacă voi mai fi sau nu în viață când vom fi scoși de acolo. Omul meu tremura, sau tușea. Era întors cu spatele la mine, într-un colț al liftului. Nu-i vedeam decât spinarea tremurândă. Sau poate plângea. Mi s-a făcut milă de el. Ce vină avea săracul că se rătăcise acolo, sărman clochard cu părul încîlctt de la nespălat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a făcut nimic. Nu-i frica un mod de a spune că ceva e În neregulă? Ca durerea? speculează Toal. Lumea Începe să se foiască Încurcată, până și Amanda Drummond are eleganța să pară jenată. Andy Clelland Își Înăbușă râsu tușind. Privirea lui Dougie Gillman e pe curu lu Karen Fulton, un locșor deloc nasol. Toal iatât de absorbit de propriui căcat, Încât nici nu observă toate astea. Are tot ringu numa pentru el și nu vrea să-și strice distracția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care-l pot ține liniștit pe puțoi ie ca la câteva săptămâni să punun model nou În celula lui. Mă uit În jos la amărâtu ăsta de fraier. Îi iese un zgomot firav din gât. Încearcă să spună ceva. Ray tușește și face un comentariu pe care nu-l aud. — Ce-ai zis Ray? — Modele, face Ray, ce-i cu căcatu ăsta de modele? — A, așa le spun gardienii din partea locului gagiilor pe care-i trimit la el. De obicei băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aproape mârâind. Vreau să sufere. Simt cum mi se Întărește pula din cauza modului În care curva asta babană accentuează cuvântul „sufere“. Uau! — Ei bine Bunty, zic eu și sună ca o adiere blândă, ăăăă, scuză-mă, am ceva În gât, tușesc eu. Cel mai bine e să i te dezvălui puțin. — Cum adică să mă dezvălui? Întreabă ea provocator, aplecându-se pe scaun și dându-și la o parte de pe ochi bretonul lung și brunet. Da, curva asta babană ar accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vacă mucoasă de rahat, nu s-ar Învârti printre dalde ca noi. Numa pulă de șef. Iera o vreme cânu trebia decâsă-ți pictezi trei dungi pă puță că iera disperată să și-o bagentre pulpe. Iești un tip oribil Bruce, tușește Gus de râs. Umbăiat bun, deși puțin cam greu de cap. Brusc am un sentiment nasol. A fost o greșeală că i-am pomenit lui Gus și de Fulton și de Toal. Probabil a văzut și el graffiti-ul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să ne dăm la ei. Informatorul pe care-l știi, crezi că o să vină cu ceva? — Mai mult ca sigur, zâmbesc eu. — Bine, spune Toal. Ok Amanda, continuă să-i supraveghezi. Bruce, ai putea să mai rămâi un minut? Drummond tușește enervată: — Sigur Bob, și pleacă, cu pielea roșie ca cireașa mea după o noapte de preacurvărit, iar Toal e probabil pregătit să-mi spună că postul ăla de inspector e ca și al meu. — Ai vreo problemă cu Amanda? Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
relatează despre diferite aiureli, gesturi dramatice și impasuri. Ticălosu nu se mișcă Încedeloc când vine vorba de lovele. Îmi pare rău că nu ți le pot da pe gratis Bruce, da asta contravine scopului, dacă mă-nțelegi. — Mmm, bine Tom, tușesc eu, stai să-mi iau carnetul de cecuri. Puțoiu. Mâzgălesc un cec, iar el Îmi toarnă verzi și uscate. — Graeme Souness ar putea fi unul dintre cei care o să vorbească după cină. Sper ca și Kenny să poată veni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să mă adun, să-mi preschimb sentimentele Într-o stare Îngrozită de șoc, dar nu-mi pot ascunde bucuria și nici nu trebuie să mă chinuiesc prea tare, căci Gillman Îmi e mai mult decât complice. Ce s-a Întâmplat, tușesc eu? — Copacul i-a Întrerupt căderea, dar și-a făcut praf șoldul. E la spitalul Princess Margaret Rose. Îl operează de dimineață. Îi Înlocuiesc șoldul. — Asta-i tot? Întreb eu. Amanda Drummond a venit spre mine cu felicitarea gigantică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de la sine-nțeles pentru toți cei cu o judecată sănătoasă, iar faptul că ai simțit nevoia să o afirmi cu voce tare Îmi sugerează că și tu ai putea fi un poponar În stare latentă. Pare să prindă șmenul și tușește stânjenit. Dar sunt mult mai Îngrijorat de implicațiile profesionale... — Tot nu-mi dau seama despre ce vorbești, Îi spun eu. — Haide măi Bruce! Dacă ar fi promovat, ce s-ar Întâmpla cu moralul? Cum ai putea avea respect pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
eu vreau să urlu: CĂCAT. MĂ DOARE-N CUR DE ASTA. MAI AM PUȚIN ȘI MOR N PULA MEA! Fiincă așa ie. Nu pot să respir În mașina asta de rahat. Cocaina aia Împuțită mă arde pe sinuși, pe bronhii. Tușesc și tremur, iar mirosul parfumului ei e insuportabil. Probabil că stă prost cu lovelele dacă se zgârcește așa. O slujbă patetică sub acoperire. Pute ca Într-o cămăruță a unei curve din cartierul roșu Într-o sâmbătă seară la apogeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
burta; * ideografe - marchează legătura dintre idei “se apleacă capul pentru a marca acordul cu o idee”. 2. Gesturi reglatoare - intervin în stabilirea debitului verbal și în alternanta luării cuvântului într-o conversație. Cel ce dorește să ia cuvântul, ridică mâna, tușește sau deschide gura, semne prin care comunică anturajului dorința sa. 3. Gesturi adaptorii - sunt gesturi strict personale, urmare a stării de anxietate. Ele se manifestă prin: își roade unghiile, când vorbesc se joacă cu stiloul sau mișcă verigheta și altele
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
liniștea și suntem cât se poate de atenți la oră. Nu vorbim cu colegii, nu le trimitem bilețele, nu le facem diverse semne. Nu întrerupem profesorii! Dacă avem de întrebat ceva, ridicăm mâna. Vorbim numai dacă avem acordul profesorului. Dacă tușim sau strănutăm, obligatoriu ne acoperim gura cu batistă. Dacă avem o problemă, ne simțim rău sau dorim să mergem la toaletă, ridicăm mâna și cerem permisiunea profesorului să ne dea voie pentru a ieși câteva minute. A nu se face
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
împlini, în lipsa imaginilor (phantasmata). Afirmația este una foarte tare: fără aceste entități intermediare care populează trei dintre simțurile interne (imaginația, puterea cogitativa și memoria) nu poate exista cunoaștere; fără ele nivelul la care se rămâne este unul pur senzorial. To tuși, de ce anume cunoașterea nu este cu putință în absență imaginilor? Care este rolul pe care acestea îl înde plinesc în procesul cunoașterii? Joacă ele un rol asemănător rolului jucat de speciile sensibile? Au ele doar un rol cauzal, sau sunt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de știre: biletele sunt anulate; dar zece, cincisprezece la sută, da! O avere necalculabilă, care le pica din cer: bogate, independente și oneste, șcl. Deodată se aude zgomot în casă... În sfârșit s-au desteptat... Musafirul se scoală-n picioare, tușește și pune mâna pe bordul pălăriei. În același moment, ușa se deschide și se arată-n prag chipul nețesălat al fetii: Haoleu, mamă! Săriți! C-a venit hăla iar! Femeile sar degrab: Iar ai venit, nebunule? țipă Țâca. Ai venit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
treceau fără să vadă fața omenească... și nu se plictisea singură, iar în pădure nu-i era frică de nimic. * ...În nopțile de iarnă grea... când fumul răbufnea pe hogeag înapoi în vatră, făcându-i pe toți din casă să tușească și să lăcrimeze... Când se strângea sus pe cuptor, lângă bunicul Toma, bătrân și beteag, ca să-și dezghețe picioarele și mâinile rebegite, asculta înfricoșată pe bătrân, între două pufăieli de tabac, povestindu-i grozăvii petrecute în pădure. Focul trosnea în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întins, cu trupul înalt și zvelt, încordat ca și arcul... crea o splendidă imagine de artă și vis. O adevărată Diana... zeiță a vânătorii... Își iubea nespus bunicul, dar îl boscorodea mereu, că pufăie tutun toată ziulica... și, de aceea tușește... Avea un temperament care întrecea marginile... ...De când Domnica nu mai dovedea în două gospodării, în casa pădurarului a început să se simtă că lipsește ceva... - Trebuie mână de fimei, în casă, măi Antoani ...i-a spus bătrânul Toma feciorului său
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]