1,961 matches
-
doua zi, samuraiul îl luă pe Yozō și împreună urcară pe o potecă până la iazul de la poalele muntelui Shiroyama. Pe dealul acesta unde odinioară se înălța o mică fortăreață de samurai de țară, se ascundea neștiut un lac năpădit de tufișuri uscate. Cum se apropiară, de pe lac se înălțară în zbor vreo patru-cinci rățuște. Întreaga priveliște era întocmai ca în visele sale. Pe suprafața apei luminată de un soare firav, se adunaseră o mulțime de rățuște care țipau cu glasurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
s-a arătat la răsărit un munte în formă de con. Un mic Fuji. Nu mi-am dat seama ce munte era. Marea strălucește oglindind razele soarelui dogoritor, iar pe plaja albă nu e nici țipenie. La capătul ei cresc tufișuri dese ca într-o junglă. Jonca noastră a înaintat de-a lungul coastei spre apus până când am dat de vreo zece case sărace de pescari japonezi înșirate în umbra promotoriului. La țărm erau oprite trei bărci. Pe partea dreaptă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
6, călăream pe șoseaua Filaretului, cam prin regiunea viilor. Când văd venind înspre mine un grup compus dintr-o trăsură și oarecari cazaci călări. Grupul d-abia se zărea. Din spirit de prudență, m-am ascuns repede în dosul unor tufișuri dese, spre a nu fi zărit. Și, în adevăr, bine am făcut. Grupul se apropie. În cap erau doi cazaci călări, apoi o trăsură având pe capră doi militari, iar înăuntru un alt militar-ofițer și un civil. Trăsura fu oprită
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
această vastă grădină. Lumea putea să vie cu proviziunile de afară, precum și cu vesela, fiindcă aci nu era servit nimeni. Iată care erea procedura. Lumea venea în grupuri de prieteni sau pe familii, oamenii alegeau un loc pe iarbă printre tufișuri, unde erea mai mult adăpost și umbră, întindeau pe iarbă șervete sau ziare, apoi bărbații plecau după merinde. Aci se debita numai vinul, mititeii, cașcavalul, pâinea, ridichile, cât și oale nouă de capacitatea unui litru. Cumpărai mai întâi o oală
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
face cu ei? I-aș da mamei. Să facă ce vrea cu ei. Să fie oare vreun semn rău că am visat-o pe mătușa? Cât dintr-o pasăre e cântec, cât e hrană pentru pisicile care o pândesc din tufiș? Pasărea e cântec. Corpul ei e doar un pretext. Mieunatul pisicii e un pretext. Corpul ei, la fel cu cel al femeii, e cântec. Pretextele pot fi cântec, dar nu cântă. Ai putea caracteriza literatura primului scriitor român care va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-i faci nimic; căci știu acum, că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine". Avram a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avram s-a dus de a luat berbecele și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său". Avram a pus locului aceluia numele: "Domnul va purta de grijă". De aceia se zice și azi: "La muntele unde
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la auzul vocii cotoroanței. Pasagerii uimiți care priviseră întâmplător pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând spre sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu un sentiment acut al urgenței. Peste tufișuri, printre buruieni. În fața sa zări un copac, un arbore străvechi, cu tăcerea prinsă între crengi ca o rugăciune. Ajunse la baza lui și fără să facă vreo pauză, începu să se cațere cu febrilitate. Se avânta din creangă-n creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întâmpla pe durata unei întâlniri atât de neobișnuite între potențiali parteneri de cuplu, se buluciră și ei afară din autobuz într-o grămadă murdară și haotică. Oricum trebuiau să ia o pauză de prânz și una mai intimă în spatele unui tufiș. Având în fața sa potențiala mireasă, ca pe un dar, grupul înaintă către arborele de guave. Sampath avusese dintotdeauna o slăbiciune pentru doamna de pe eticheta flaconului cu ulei de cocos pentru păr. Petrecuse o perioadă de timp destul de considerabilă gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mare, apoi se micșorase cât un fir de păr, apoi ajunsese din nou plină. Kulfi mergea senină pe lângă copaci, desculță, având aerul unei regine; era adormită, dar mânca felii de pepene, scuipând semințele care cădeau ca picăturile de ploaie pe lângă tufișuri. Dimineața găseau cotoare de mere și coji de alune sub patul ei, urme lipicioase care duceau de la oalele din bucătărie direct în camera ei. În buzunar îi găseau bucăți de scoțișoară și mărar. În păr, rămurele și, deseori, un cărăbuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
făcuse rost. Numai că, de fiecare dată, ca și cum ar fi fost prevenită, Kulfi îl zărea chiar la timp pe spion și-l pocnea cu mătura în cap. Un așa BUM te putea ucide, își zicea el și o privea din tufișuri cum își continua munca, feliind plină de vigoare legumele, decapitând puii și gâștele cu lovituri nonșalante de secure. Și totuși, cu cât îi erau mai zădărnicite eforturile, cu atât devenea mai suspicios. În clipa în care se întorcea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
livadă urmărind-o pe Pinky în schimb, măcar de data asta, ca să se asigure că nu se petrecea nimic mai mult decât o banală călătorie în bazar... Din când în când îl zărea pitindu-se, întotdeauna puțin prea târziu, în spatele tufișurilor și trunchiurilor de copaci. Numai că de data aceasta nu era deranjată, deși observase plină de satisfacție că, în mod sigur, tatăl ei se înșelase; bărbații chiar o urmăreau. Când se plimba. Se urcă în autobuz și, când el făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sătule de zgomotul pe care îl făceau oamenii sau poate sătule de livadă, spiritul lor sălbatic purtându-le din ce în ce mai departe, înspre celălalt deal, unde familia le văzu continuându-și atacul asupra reliefului neajutorat, distrugând fiecare copac, scoțând din rădăcini fiecare tufiș, canalizându-și energia asupra tuturor lucrurilor care le ieșeau în cale, lăsând porțiuni întregi de pădure parcă devastate de tornadă. În ziua următoare, înainte de răsărit, domnul Chawla era treaz și îmbrăcat, îndreptându-se spre oraș cât putea de repede. Grijile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
siguranței. Vedea toată harababura asta ca pe o ocazie mai mult decât ca pe un neajuns. Am putea, sugera el în raportul scris, organiza un pluton de execuție de cincizeci sau o sută de oameni care să se împrăștie prin tufișuri și să își descarce carabinele la fiecare douăzeci sau patruzeci de minute, ca să sperie maimuțele. Dacă suntem perseverenți, în mod sigur maimuțele se vor speria de moarte și vor dispărea de aici, nemaiîntorcându-se vreodată.“ Și trimise personal militar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și-și strecură capul lunguieț în încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să înghițim așa ceva. Serios, domnule, șopti domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În ce tufișuri, domnule? Sute de oameni care se plimbă încolo și-ncoace... e mai mult teren de bâlci decât tufiș. Gloanețele o să lovească pe unul sau pe altul. — Și atunci ce propui să facem? își pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să înghițim așa ceva. Serios, domnule, șopti domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În ce tufișuri, domnule? Sute de oameni care se plimbă încolo și-ncoace... e mai mult teren de bâlci decât tufiș. Gloanețele o să lovească pe unul sau pe altul. — Și atunci ce propui să facem? își pierdu cumpătul brigadierul și sări în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În ce tufișuri, domnule? Sute de oameni care se plimbă încolo și-ncoace... e mai mult teren de bâlci decât tufiș. Gloanețele o să lovească pe unul sau pe altul. — Și atunci ce propui să facem? își pierdu cumpătul brigadierul și sări în picioare. De ce nu vă gândiți voi la ceva? De ce nu inventați voi un plan alternativ, hmm? — Trebuie să analizăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mult de șaizeci și cinci de ani în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată afară? În timp ce ei munceau, bucătarul continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și continuie drumul. Exact în momentul acela, în zona în care se afla cantonamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
abia trezite, la sosirea celor care urmau să le prindă. Sampath stătea de mult nemișcat. Privise ultimele raze de soare dispărând în seara de dinainte, pe când dealurile se înmuiau și se colorau în albastru ca fumul de lemn și pe când tufișurile, care adunaseră umbrele încă de la sfârșitul după-amiezii, se uneau în aerul din ce în ce mai întunecat. Simțise briza pe obraji, auzise cum începeau să cânte greierii, prima întrebare ciudată a unei broaște în noapte, orăcăitul, din ce în ce mai puternic odată cu înserarea care se scurgea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în noaptea de dinainte, sperând că avea să fie retrogradat, urma să lipsească de la această operațiune sensibilă. Fericit, cu pătura trasă peste cap, visa și sforăia. Preț de un minut, livada fu pustie. — Aha, spuse spionul, încă ascunzându-se în tufișul pe lângă care trecuse Kulfi cu puțin timp înainte. Ceaunul boloborosea ademenitor când țâșni către el și, cu inima la gură, se cățără în copacul sub care se afla acesta. Urma să se așeze deasupra ceaunului astfel încât să poată vedea exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca focare vizuale prisăcile, florile, butoaiele, cramele, pădurile, frunzele galbene, țigăncile, haiducii, cușmele, flintele, gurile de rai, picioarele de plai, răzoarele, viroagele, luna, strigătele misterioase, câinii, păsările, grajdurile, grâul ca lan, grâul ca boabe (copt sau cu lapte în el), tufișurile, pâraiele, vițeii cu botul crud, mânjii, răstoacele, și toate acestea chiar și astăzi, în ciuda necontenitei schimbări a peisajului nostru, care modifică toate aceste văioage, șipote și cavalcade, nu numai ca viziuni ale unei imaginații idilice, ci și ca psihologie a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Tristețea... Tristețea... Nu mai știi cum se rostogolește boaba cristalină pe frunza lată de brustur, cum strălucește pe gardurile vechi, pe traversele solide, îmbibate cu păcură, ale liniei ferate, în iarba din șanțuri, în freamătul tufișurilor de oțetari. Ai uitat ghizdurile înverzite de mușchiul îmborbonat al fântânilor familiare. Abia-ți amintești cum se înmuiau filele cărților abandonate noaptea în grădina din dosul casei, într-un șezlong putrezind lent, de ani de zile... Nu mai înțelegi efortul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
cu dinții și să se elibereze, dar numai la picioarele din față, cele din spate au rămas legate, și așa, țipând, nu mai erau urlete de câine, ci parcă de femeie, s-a târât pe burtă și a dispărut În tufișuri, iar el, Dimi, a văzut că băieții nu erau acolo, s-a speriat și a fugit după ei. Într-un sfârșit i-a găsit ascunși În parcarea de sub clădire, acolo era un robinet și ei apucaseră să se spele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vorbești. Nu spune nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și pierzând ultimele picături de sânge cu un scâncet slab, la picioarele unui gard de piatră, Între tufișuri ude și gunoaie. Și ca prin somn șopti Între sânii ei cuvinte pe care ea nu le auzi: —Să ne Întoarcem Înapoi În Grecia, Yael. Acolo vom găsi iubire. Și compasiune. Când Își privi ceasul și văzu că era unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sigură. Am luat-o pe Seminole Road. Nu mă mai așteptam să văd ruine fumegând sau păduri acolo unde nu fusese niciodată vreo clădire. Credeam cu convingere că locuința mea va rămâne veșnic acolo, proaspăt vopsită, cu streșinile curățate și tufișurile îngrijite, aproape ascunsă de copacii care creșteau în jurul ei aproape la fel de repede ca și fiicele mele. Nu mai țineam ambele picioare pe pedale în același timp. Uneori chiar luam o mână de pe volan. Și în câteva săptămâni nu voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Nu mi-am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul. Îmi era dor să știu că soția și copiii erau înăuntru. Când am intrat pe alee, farurile luminară tufișurile. Ceva, pisica vreunui vecin sau un raton, țâșni în raza de lumină și apoi se făcu nevăzut în întuneric. Am parcat mașina lângă dubița lui Madeleine, am coborât și am intrat pe ușa din spate. Liniștea era la fel de profundă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]