3,788 matches
-
altruism, sau de un subtil și nefericit egoism? *** TE LEAGĂNĂ DOMOL *** Glasuri cerești Te leagănă domol... Un monolog comic, Unul dramatic, Îl spui, îl joci... Nimic nu te apasă. Deodată, esti alt om. * O piesă bună Te cufunda În ape tulburi, În ape tumultoase, Din alte lumi, Din alte vremuri. Tu esti Doamna Care dansează twist Și cântă în aur Și violet... * O,cât de bine este Să fii la unison! Să simți o mângâiere, Un gest, o vorbă de duh
IUBESTE-TI APROAPELE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379918_a_381247]
-
trebuia să-și procure ceva de mâncare. Nu-și imagina de ce lumea aceea de la oraș nu cumpăra tablouri de la el. Această nouă situație îi frământă mintea neîncetat, și nici nu mai putea dormi de grijă. Dimineața se trezi cu capul tulbure. După încă vreo câteva zile petrecute în același mod Nerun ajunsese la capătul puterilor. Era nedormit, căci acum dormea pe o laviță, de mâncat abia mai reușea să-și cumpere câte ceva. Era deprimat din cale-afară. Cum va putea el să
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
o clădire c-o sală spațioasă, cu pereți albi și înalți, mobilată cu canapele, vegheate de-o masă cât o catedră. Cu trei scaune ocupate, asemenea unui complet de judecată. În sală tăcere...tăcere...tăcere. Călătoru, plin de-o bucurie tulbure, intră-n sală, ia loc pe o canapea și cu o privire încurcată, ascultă destul de curios la cei de la „catedră”. Până când unul, care, parcă și-a lăsat roba-n cui, se hotărăște și zice: Justițiarul: Hei, hei bătrâne, ce vrei
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
o clădire c-o sală spațioasă, cu pereți albi și înalți, mobilată cu canapele, vegheate de-o masă cât o catedră. Cu trei scaune ocupate, asemenea unui complet de judecată. În sală tăcere...tăcere...tăcere. Călătoru, plin de-o bucurie tulbure, intră-n sală, ia loc pe o canapea și cu o privire încurcată, ascultă destul de curios la cei de la „catedră”. Până când unul, care, parcă și-a lăsat roba-n cui, se hotărăște și zice:Justițiarul: Hei, hei bătrâne, ce vrei
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
lui Dumnezeu pe care a insuflat-o permanent acelora care i s-au adresat. Cuvintele sale blânde dar pline de conținut, mesaj și miez au fost un sincer și adevărat îndemn spre a merge mai departe, înfruntând vicisitudinile acestor vremuri tulburi, când oamenii se simt oarecum dezrădăcinați. Și-a înțeles misiunea de la bun început, știa că a urma acest drum al credinței înseamnă a fi frământat, a-ți pune întrebări, a învăța mereu, a o lua iar și iar de la capăt
ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA LA CEREŞTILE ŞI VEŞNICELE LĂCAŞURI A ÎNALTPREASFINŢITULUI PĂRINTE DR. NICOLAE CORNEANU – ARHIEPISCOPUL TIMIŞOAREI ŞI MITROPOLITUL BANATULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/381855_a_383184]
-
pe-aici și trează nu-i așa... nu știu dacă-ncep să semăn a câine - dar să știi că sunt câine de vânătoare. mă duc să adulmec urmele altora care-au mai umblat după tine invariabil însele cuvintele stăteau alături tulburi pe gramatica faptelor de-o seamă cu revoluția împlinirii unor gânduri acerbe din atâta cuvântare de trebuință se făptui total negramatical mersul revolut al băgării de seamă un fel de umblet pe sârmă dar fiind hmm - plinătatea negândită chiar se
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
nesimțite, căzuse peste pădure ca un voal de doliu peste fața unei frumoase fecioare și ne învăluise și pe noi, ne topise pur și simplu în acel univers fascinant, mirific care ne trezea și groază dar și o imensă și tulbure fericire. Răsărise luna și ploua peste tot cu stele, adia un vânt cald, mediteraneean, care ne mângâia fețele noastre, obosisem de-atâta fericire și am rugat-o pe Agnea să stăm jos într-o poiană pe un covor cu iarbă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
ce mai stai acolo?-îl invită ea serioasă, ascunzându-și râsul și plăcerea de a-l vedea. Fără a mai aștepta, de un salt, el intră în cameră. -Vino lângă mine-îi ceru ea, iar privirea ochilor verzi se puse tandră, tulbure, abisală. El se urcă în pat, întrebându-se ce va urma? Visase la acest moment ani, neîndrăznind să spere că ar putea să devină realitate. O luă în brațe strângând-o la piept, afundându-și nasul și gura în părul
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
zidesc noua fire! vai vouă! - vai vouă! - ucenici vrăjitori fătați pe meleaguri de nu știu ce nori... va fi foc - va fi jale - căci vechi veghetori vin Strașnica Lege să fulgere-n zori! ...iar visez caraghios și-mpotriva de lume - ochii mei tulburi cutreieră glume... ---------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea 12 iulie 2016 Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - OLIMPIADE FURATE (POEME) / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2021, Anul VI, 13 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Botez : Toate Drepturile Rezervate
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
Are si momente în care trecutul revine duios („Intime”), cu întreaga lume a satului. Mi-a amintit de vacanțele copilăriei capitolul “Țăranii mei”. Poemul „Fântâna” mi-a activat aducerea aminte a fântânii cu ciutură unde mergeam după apă sălcie și tulbure după ploaie...dar limpede după ce timpul se stabilea. “Fântâna din apropiere,/ îmi face plăcere,/ împrejur e îngheț/ și alunec neatent,/ mă dau pe gheață alunecând/ și mă-nveselesc/ .../ grijile bunicii cresc./”. O lume a satului cu oameni simpli, curați la
FRAGILITATEA UNEI VIEȚI TRĂITĂ PE VERTICALĂ ION N. OPREA – „FRAGILITATE -CUVINTE PE VERTICALĂ” Editura Pim 2016 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380572_a_381901]
-
crăiese de abur - zăbovesc sporovăiesc - prin somn și haruri - la fântâna sticlindelor daruri MULȚI ANI mulți ani - nu-nseamnă motiv de trufie: doar să privești - cu liniștea soarelui lumea-n ochi - iar privirea maiestuos transatlantic - să-nainteze - trainic - prin mrejele tulburi de alge - printre bancuri de scoici bănuit perlifere - printre bancuri de pești sumedenii brăzdând neguroase mituri de chiți și s-ajungă - în fine - dar negreșit - la locul de proapăt susur Luminii NINGE... ninge : artileria și-a micșorat pulverizat - microscopic - proiectilele
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
existențiale. „Să respirăm adânc în fața artei! Măcar zece minute pe zi.” (Marin Sorescu). *Civilizația a reușit în cele din urmă să transforme „omul modern” într-un sclav al informațiilor, îndepărtându-l de sine, de esența sa divină. În acest veac tulbure, scăpat de sub „aripa” lui DUMNEZEU, un veac supus degradării, terorii, manipulării și îngenuncherii demnității umane, puțini sunt acei entuziaști care mai cred în energiile lor creatoare, care cultivă frumosul în pământul sterp al unui timp care agonizează, reușind prin travaliul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SACUL CU TRISTEȚI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Zilele triste, când cei dragi m-au părăsit, au o apă tulbure, ce n-a secat, le-am pus pe toate într-un sac vechi, peticit, dar sacul la gură eu nu l-am legat. Va fi bine, îmi spun, la fel ca altădată, când ne strângeam cu toții la masă, sub nuc
SACUL CU TRISTEŢI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379344_a_380673]
-
înstrăinarea sau apropierea aceasta sufocantă? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Nu e adevărat, la treizeci și cinci de ani nu renasc amintirile. Amintirile nu reînvie decât atunci când viitorul ni se îngustează. Marin Preda în Marele singuratic Un suflet tulbure, instabil, nu suportă ore și cu atât mai puțin zile sau săptămâni fără să urce sau coboare stârnind în jurul lui conflicte și confuzie. Pe ceea ce există apar destule sminteli, jignirea, gelozia, vanitatea rănită... Iar dacă ceea ce există e pre tocit
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
fumul de tămâie și smirnă al sufletelor lor, dorind să își împlinească Visele, oricât de îndrăznețe ar fi fost ele. Poetul nu scrie pentru ceva/cineva anume, ci doar extrage din profunzimile sufletului său apele ce curg, uneori limpezi, alteori tulburi, ape pe care plutesc stări, emoții, sentimente, amintiri, în efluvii semantice. Cuvântul, aparent fragil, capătă, în mâinile lor, atingeri de mătase sau duritatea ... Citește mai mult CUVÂNT ÎNAINTEMoto:Lăcrămioarele sunt lacrimile îngerilor strânse în buchete de candoare pentru a fi
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
fumul de tămâie și smirnă al sufletelor lor, dorind să își împlinească Visele, oricât de îndrăznețe ar fi fost ele. Poetul nu scrie pentru ceva/cineva anume, ci doar extrage din profunzimile sufletului său apele ce curg, uneori limpezi, alteori tulburi, ape pe care plutesc stări, emoții, sentimente, amintiri, în efluvii semantice. Cuvântul, aparent fragil, capătă, în mâinile lor, atingeri de mătase sau duritatea ... VIII. CHIPURI DE VÂNT, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1700 din 27 august 2015
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
plânge cu ochii închiși iar a găsi iubirea perfectă e ca și cum ai căuta metafora supremă într-o glăsuire fără cuvinte 2 îți scriu în șoaptă pe peretele sufletului când tristețea se revarsă zi de zi în izvor nesecat de gânduri tulburi și reci când singurătatea se izbește adânc de trup ca de o piatră de munte puternică neninsă neplânsă fericirea ta avea zâmbetul meu pe buze ieri mâine va avea ochii triști 3 ar vrea să își vorbească dar cuvintele nu
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Credeam, că e în lume frumusețea, Și- am rupt o frunză verde de măslin- Să-i dărui cuvântul și finețea Acestei mult înflămânzite cu venin Lumi, care din gustul banului absoarbe O apă tulbure, cu iz de îmbălăcire, Sporovăind în limbi, ce nu-i se cade, Se îndobitocește în lipsuri mercantile. Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă, Înaintea sufletului parcă-i un sicriu, În care se deschid cu ochi, ce se bifurcă Pustiurile
CREDEAM, CĂ FRUMUSEŢEA E ÎN OAMENI... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381379_a_382708]
-
regaseai în carte, Toți licuricii îți sclipeau, ca niște îngeri, Căci cine avea carte, visa să aibă parte, Iar drumul tău mai fuse din înfrângeri. La asfințit de filă un înger îți îngâna, C-o inima de piatră e-o tulbure fântână, Ce nu a fost săpata, ca apa să mai dea, Și apa ei e toată pierdută într-o țină. Și-atunci ocrotitorul înger avea să te înalte, Vestindu-ți, că sunt neîndoielnic fapte bune, Osârdiilor tale din suflet adunate
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
sursa? Teroriștii islamici se arunca în aer la Bruxelles, Paris, Madrid, Londra, New York, etc. Pentru a protesta împotriva noii superiorități arogante? Din 1415, de la ocuparea Țării Românești, o moschee la București n-a fost impusă de nici un Sultan. În atmosfera tulbure de azi, o elită politică cu o legitimitate și motivație îndoielnică vrea construirea unei moschei. Moldovalahii ortodocși sunt de un mileniu în lanțurile grele ale duhovniciei și soborniciei moscovite și constantinopolitane, de aceea să vedem mai jos sine ira et
MOSCHEE LA BUCUREŞTI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381442_a_382771]
-
Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. Credeam, că e în lume frumusețea, Și- am rupt o frunză verde de măslin- Să-i dărui cuvântul și finețea Acestei mult înflămânzite cu venin Lumi, care din gustul banului absoarbe O apă tulbure, cu iz de îmbălăcire, Sporovăind în limbi, ce nu-i se cade, Se îndobitocește în lipsuri mercantile. Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă, Înaintea sufletului parcă-i un sicriu, În care se deschid cu ochi, ce se bifurca Pustiurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
o creangă de măslin, Dintr- o grădină în care ... Citește mai mult Credeam, că e în lume frumusețea,Și- am rupt o frunză verde de măslin-Să-i dărui cuvântul și finețeaAcestei mult înflămânzite cu veninLumi, care din gustul banului absoarbeO apă tulbure, cu iz de îmbălăcire,Sporovăind în limbi, ce nu-i se cade,Se îndobitocește în lipsuri mercantile.Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă,Înaintea sufletului parcă-i un sicriu,În care se deschid cu ochi, ce se bifurcăPustiurile inimii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
aceste fraze înțelepte, Maica Siluana a zâmbit... Nu putem spune că, după opt ani de suferință personală, a fost învinsă de duhul întunecat al maladiei ucigașe. Nu, ea, Irina, întruparea cea mai nimerită a cuvântului sacru smerenie în mijlocul acestei lumi tulburi (căci, dacă dorește cineva să cunoască semantica reală a smereniei, nu trebuie să caute neapărat, cu febrilitate, în dicționar, ci să privească o singură dată, fie și în treacăt, chipul liniștit al maicii, doar atât, și-și va da seama
MAICILE SILUANA ŞI EVLOGHIA, NEVOITOARELE ÎNTRU CRISTOS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380812_a_382141]
-
Să înving mii de piedici, când am vrut să răzbat; Nimic nu-mi fu prea lesne, ieftin sau neplătit - Numai sufletu-mi știe câte rele-am pățit. Dacă viața-i o luptă, eu ales-am să lupt; În apele ei tulburi nu reziști dedesubt. Am cerut foarte rar altora să m-ajute - Și regret și acum, dar regretele-s mute... În continuare, poetul filozofează pe marginea trecerii timpului: Se mai petrece încă un an din veac, Parcă aud cum i se
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
tot așa: - Crau! la piață, crau! pe stradă, crau! pe un stâlp de telegraf, de nici nu bănuiau bieții oameni ce cârâie dumnealor. Zbârnâiau întruna mesajele cifrate la maestrul Ciorică, iar acesta, extrem de îngrijorat, întocmi un raport minuțios despre starea tulbure din țară. În scurt timp se pomeni strigat la împărăteasă: - Să vină maestrul Negru-Cioară! Alergă speriat pe coridoarele palatului și se înclină adânc când intră în sala tronului. - Apropie-te, maestre, apropie-te! rânji împărăteasa. Tremurând, aplecat și cu pași
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]