1,812 matches
-
o viață de băiat. Și cine spune băiat la genul feminin, spune, desigur, vagaboandă... În primul rând, Monique Lerbier cultivă o înfățișare de băiat. Cu toate că părul său este în mod natural de un blond scânteietor și virginal, tânăra și-l tunde și și-l vopsește într-o nuanță închisă, batjocorind acest simbol prin excelență al feminității. Trupul său, pe de-a-ntregul zvelt, evocă mai degrabă un efeb decât o viitoare odrăslitoare. Silueta sa cu abdomenul plat și sânii mici vine în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a mai păstrat din copilărie doar un zîmbet șmecher și o gropiță în obrazul stîng. Vrea să-mi arate totul deodată, munții, casa și grădina, garajul și păsările, mașinile și podul, felul cum cîntă la pian și rapiditatea cu care tunde gazonul în parc. Sunt puțin uluită și luată pe sus, așa că maică-sa rezolvă, cu tactul ei desăvîrșit, "l'eambaras du choix" în care mă aflu, invitîndu-mă să facem cumpărăturile împreună. Ca peste tot în lume, vestea că doctorului i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
studentă de la teatru. Mai tarziu, mi-a spus: -Stii de ce nu-mi plac conversațiile? Pentru că nu iubesc actorii. Întotdeauna ei trăiesc în două lumi. Sper că tu nu ești dintr-acelea... Andrei era un băiat înalt, cu părul ușor ondulat, tuns după modă americană. Întotdeauna îi plăcea să afișeze acel aer ușor, tipul de mascul feroce. Avea o gură foarte frumoasă, cu buze roșii, mereu însângerate parcă, cea mai plăcută trăsătură a fizicului sau. Ochii îi erau însă prea decolorați, de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
frunte Înaltă totdeauna Întinsă, limpede, care se pierdea Într-o podoaba de păr negru, stufos, lăsat să se reverse către gulerul hainei până la limita Întruchipării coamei eminesciene, ceea ce era plăcerea lui. Pentru că, În contrast cu restul elevilor, ce respectând regulamentul școlar ne tundeam de Îndată ce perciunii deveneau ispita și motiv de reflecții punitive pentru unii din personalul administrativ al școlii, de Sandu Tăcu nu se lua nimeni. Până și profesorilor, am Înțeles, le plăcea coama colegului nostru. Relații de amiciție nu am avut În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
înțeles, continuă cu următoarea comparație potrivită, deși cam picantă: <<Tot așa nauplienii (locuitorii orașului Nauplia din Grecia), observând că atunci când măgarii au păscut câteva ramuri de viță, via progresează mai mult, au învățat deci de la măgari arta prețioasă de a tunde vița de vie>>.” Eugen Lovinescu 796. „A căuta originea cărții este o sarcină aproape tot atât de ingrată ca și aceea de a căuta originea vieții.” Eugeniu Speranția 797. „... Cărturarii sunt bătrâni ca vremea Și chiar eu, se pare, nu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
vicisitudinilor acestei perioade și ținuți departe de distracțiile de moment? Nimic nu ar putea avea un caracter mai caricatural. Nu toată Europa trăiește în ritmul "jazz-ului" sau a charleston-ului debarasîndu-se de constrîngerile și tabuurile moralei tradiționale. Chiar dacă sînt tunse à la garçonne și își scurtează fustele după ultima modă, nu toate femeile sînt gata să urmeze exemplul subversiv al eroinelor lui Victor Margueritte (La Garçonne, 1922) sau al lui Raymond Radiguet (Le Diable au corps, 1923). Chiar dacă "furia de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
consecutive. Mai primește zilnic aproximativ 9-13 pastile. * * * Marian, un ins de înălțime medie și îndoit de mijloc, cu față prelungă ten brunet și nas acvilin, puțin disproporționat. Un individ ce se bărbierește regulat, un băiat cu păr grizonat și mereu tuns scurt. Un suflet mare și curat. Are un simț al umorului extraordinar de dezvoltat. O privire mereu zâmbitoare. Meșter la cuvinte știe cum să intre pe sub pielea oricui. Un om trecut prin ,,vâltorile’’ vieții, încă de mic copil, așa cum el
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
inocența mea. O chema Emilia. Țineam minte pe de rost O mie și una de nopți. "Copila rochia și-o scoase/Și-atunci putui privi cu drag.." Ai mei mă duceau cu forța la frizer, nu îmi plăcea să mă tund nici acum nu vreau să îl tund pe fiul meu undeva în complexul Potcoava, iar lîngă frizerie era librăria. Am scăpat înăuntru, am fugit și, drept recompensă, ai mei au trebuit, vrînd-nevrînd, să îmi cumpere o carte. Captură. Trofeul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe de rost O mie și una de nopți. "Copila rochia și-o scoase/Și-atunci putui privi cu drag.." Ai mei mă duceau cu forța la frizer, nu îmi plăcea să mă tund nici acum nu vreau să îl tund pe fiul meu undeva în complexul Potcoava, iar lîngă frizerie era librăria. Am scăpat înăuntru, am fugit și, drept recompensă, ai mei au trebuit, vrînd-nevrînd, să îmi cumpere o carte. Captură. Trofeul meu. Am examinat rafturile. Am întins mîna spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
iar fetele rar le pot veni În ajutor la munca din fermă. Când am ajuns la fermă, bătrânul era ocupat cu tunsul celor 10 oi pe care le avea. Începem o discuție zootehnică. Aveți și dvs. oi? Și cum le tundeți? Cu foarfecele. La noi electricitatea e rară și scumpă. Noi avem oi multe și ele formează ocupația strămoșească a poporului nostru. Și mai e ceva. Noi le mulgem. Le mulgeți? Speriat de așa ceva bătrânul Întreabă: Ce faceți cu laptele? Facem
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în care să aud că ești huiduit pe scenă ! După ce s-a bărbierit de două ori, încât niciun fir al bărbii nu îndrăznea să iasă măcar o miime de milimetru din pori, și-a aranjat puțin sprâncenele și s-a tuns puțin, cât părul, pe care l-a dat apoi cu briantină, să-i stea perfect. S-a parfumat și a început să se joace în oglindă, să gesticuleze și să exerseze, ca în tinerețe. Fața îi era însă mai suptă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
simplu nu trebuia să fii atât de atent la detalii. Poza perfectă nu mai constituia o necesitate. Mă așteptasem să fiu plictisit, să mă înfurie spleen-ul, însă n-a existat un astfel de moment. Trecând pe lângă cineva care își tundea gardul viu, nu mi s-a aprins butoiul de pulbere al regretelor, la care m-aș fi așteptat. Îmi contramandasem abonamentul la I Want That! și o vreme m-am simțit bine. Într-o bună zi, spre sfârșitul lui august
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
parte din scriitor dorise ca Terby să fi omorât pisica. Scriitorul își putea imaginea scena respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe pervazul ferestrei camerei lui Sarah, păpușa observând pisica, pisica plonjând, păpușa luptându-se cu pisica în dreptul gardului viu tuns foarte scurt, gheara ridicată, apoi ce? S-a jucat cu pisica înainte de a o spinteca în două? S-a hrănit cu o parte din pisică? Să fi fost ultimul lucru văzut de pisică mutra contorsionată a păsării și deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
excursia noastră spre vila Mont-Noir câteva elemente care au conferit, din punctul meu de vedere, relief acestei zile. Căsuțele de cărămidă maro, cu mușcate la ferestre, ogrăzile frumos întreținute, grădinile în carouri regulate, pajiștile de gazon englezesc, dese ca peria, tunse la milimetru - exact cum vezi în secvențele filmate din Turul ciclist al Franței. O civilizație la care satele noastre nu vor accede niciodată. Nu într-un viitor pe care îl acoperă o viață de om, în orice caz. Dejunul, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Germania, Ceaușescu avea relații amicale cu Willy Brandt, lucrurile păreau, în fine, că iau o turnură mai relaxată în politica externă; și se spera și într-o relaxare internă, măcar aidoma celei din țările vecine din nordul României... M-am tuns zero pe cap, mi-am cumpărat un uriaș frigider, prietenul meu, doctorul Panciu, medic într-o comună din zona Lugojului, mă aproviziona cu carne de două ori pe săptămână, tatăl său era șeful biroului comercial al orașului, am mai garnisit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spre Plopeni, începe a vorbi (în glumă) cu mustrări felurite (cu M îi ziua de 11 Mai) cu vizitiul lui. Un țigan care și-a făcut poartă nouă și o admiră, iar gard n-are deloc... O femee care-și tunde bărbatul dinaintea casei... Săteanul care și-a tăiat calul, pentru că n-are cu ce-l hrăni. Două scrisori. Sunt prostii, pe care mult ar da un om de duh. Unele femei au niște urechi ca niște ventuze. Un om care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în Berlin și alte întreprinderi similare, cum e casa Tietz. Nourmi komt! Nimic despre I.E.V. însă Nourmi komt! Nemții poartă tufe de păr în frunte, în partea capului care e mai puțin bogată în păr, iar restul capului li-i tuns până la piele ori ras complect. Ciceronele: ... les animaux (du Tiergarden) ont été dévorés, mais les jardins sont restés n'est-ce pas? Ein rayon două cuvinte care, deși dușmane, unul nemțesc și unul franțuzesc, se-mpacă între ele, căci e vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
plivesc fetele. De m-ar chema Garofin m-ar pune fetele-n sin; dar așa, mă cheamă Vasile, nu mă bagă-n samă nime. Uiu-iu pe dealul gol, că mireasa n-are țol, dar i-a face mirele, când a tunde cânele. Nu-i păcat de Dumnezeu, Noroc bun la omu rău! Nu-i păcat de Domnu sfânt, Noroc bun la omu hâd. Frunză verde alunică cât îi fata mititică, bate-o maică și-i dă frică, că după ce-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scurtă. Pavăză de lemn ușor, acoperită cu tablă de fier. Arc. Sabie încovoiată. Săneața. Le-a tras o bataie de le-a mers colbul Într-o mică de ceas Și-a venit în ori A dat dos la față A tuns-o la fugă. A spălat putina Bătrânețe și slăbire Armadie Vorba rea merge ca săgeata I-a tras un pui de bate A lăsat toate-n pământ Umblă cu zurba. Flacările biciuau noaptea Dealul poticnea într-o vale. (r.t
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de schimbat ca limbă și comportament. În Kronika polska se spune că moldovenii „au făcut mari batjocuri, spânzurându-i de plete pe copaci, căci pe atunci ai noștrii purtau plete lungi, iar de atunci au început a le reteza și tunde”. Atât de puternic a fost șocul psihologic provocat de lupta din Codrii Cosminului încât, în 1563, polonii conduși de Albert Laski, care veniseră în ajutorul lui Despot, întorcându-se prin aceiași Codri, „după ce au înaintat în acest chip, scria Antonio
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost să mute satul Bogata Redau mai jos, întâmpinarea pe care a făcut-o învățătorul Gh.N.Rădășanu atunci când a fost vorba ca satul Bogata să fie mutat definitiv. "Forestiera Baia "de pe atunci, deci proprietarii pădurii din jurul satului, pentru a putea tunde în mod brutal pădurea, au prezentat la Ministeru de război o schiță cu pădurea în care erau incluse 3 sate: Bogata, Sinca și Slătioara, dar ei nu le-au trecut pe schiță. Ministerul avea nevoie de un mare poligon pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
țin minte atunci că imediat o aflat cei din anul III și ăia din anul II; ăia din anul I n-aveau pretenții și i-o avertizat profesorul-instructor le-o spus: „- Băi, fiți atenți aici, poate dă dracul să-l tundeți ! - [râde] adică, să nu mă duc chel în tabără în Cehoslovacia - că vă dăm afară din școală ! Nu discutăm cu voi ! El va reprezenta școala în tabără în Cehoslovacia... și voi..., cred că vă trece prin cap, noaptea, când doarme
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Fusese transportat și lepădat acolo pentru a fi, eventual, preluat de familie sau... — L-am găsit pe tata la Dispensar, într-o cameră la etajul I, cu mai mulți foști deținuți, unii de drept comun, eliberați. Era lungit în pat, tuns în cap, cu barba rasă, cu fața mică, ridată. Vorbea foarte încet, cu teamă. M-a întrebat de familie, de surori, Maria, Lenuța, Florica, i-am spus că trăiesc, deși tanti Lenuța murise, la care veste, el mi-a răspuns
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
au răsunat toate dealurile și am stârnit toți cânii din sat. Manolucă, la auzul acestei salve neașteptate, a ieșit în balcon să vază cine se vestește în mod așa războinic ziua amiaza-mare, căci doar timpurile lui Bujor și ale lui Tunsu erau de mult trecute, iar despre Vodă nu se bănuia că are să-i vie în gazdă. Apoi tot în pas măsurat, una, două, trei, cu puștele pe umăr, am înaintat până la scara balconului, unde am salutat pe Manolucă militărește, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e pe undeva mai interesantă. Chiar fraza mea e o corcitură neologistico-golănească. Am, de când mă știu, plete, un alt amestec considerat în multe culturi drept impur. Poate de-asta aveam probleme în școală cu profii care mă puneau să mă tund. Sunt bezmetic, buimac, stări liminale, iar buimăceala, indeterminarea mea iau chiar o expresie gastronomică, pentru că io nu mănânc așa, pur și simplu, ci combin total imprevizibil ceea ce găsesc pe masă. Cozonac cu mămăligă, supă cu salată de varză. Și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]