1,788 matches
-
putea lupta împotriva strâmtorii. Mă deranja orice, de pildă baia și closetul care lipseau din locuința noastră. La baterie, în Kaiserhafen, existau oricum sala de duș și, foarte departe, latrina trupei. Unul lângă altul, ședeam pe vine pe bârna cu tunete. Fiecare se căca lângă fiecare. Asta nu mă deranja. Acasă, însă, closetul aflat la mezanin, pe care-l foloseau patru familii de chiriași, îmi devenea din ce în ce mai penibil până la scârbos, pentru că era tot timpul murdărit de copiii vecinilor sau ocupat tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care nu voia să se mai termine despre omul neterminat și pe parcursul căruia ajungea de la Thomas Müntzer la Karl Marx și, derivat din mesajul mesianic al acestuia, la Old Shatterhand, prin urmare la Karl May; imediat l-a adus, cu tunete și fulgere, pe Moise jos de pe munte, a-nceput să fredoneze brusc un motiv din Wagner, apoi ne-a adus aminte de originea orală a literaturii; șoptind, a înlăturat câțiva bolovani rău așezați din calea mersului pe două picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin fereastra cerului, un chip banal, Îmi spune că-n visare sunt zâmbetul pustiu Și-n glasul stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii Cu versuri albe prin iubiri boeme El bea licoarea, dintre amare pribegii. De tunetul se-apropie de ființa pură Doar cerul știe bine a cuvânta Logodna ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire, uitarea se-avânta Să facă loc în taina CORALILOR DE MARE Ce-au stăpânit adâncuri de iubiri Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să-l omoare pe Anovel, și aflăm că membrii societății de tip Dobu sînt suspicioși. Individul reflexiv cu opt brațe respiră fluor cu multă plăcere, de unde rezultă că regulienii sînt superiori pămîntenilor pe plan fizic și intelectual. Dar, pe toate tunetele din galaxie, Anovel e un kenekito-madual! Iar Patricia, membră a Ligii „Stelele pentru Om”. E xenofobă pentru că i-au murit părinții. Și, spre satisfacția lui Roald, care n-o prea mai iubea, este și ea condamnată la un proces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ea. — Bietul de el! Ba nu, biata de Joanie! Fir-ar să fie, nu merge cum plănuisem! — Păi, fir-ar să fie, atunci hai să hrănim mîțele alea. Karen zîmbi și Îl conduse prin iarbă, șovăind pe tocurile ei Înalte. Tunete, fulgere, ploaie... Karen Își lepădă pantofii și o luă la fugă desculță. Jack o ajunse din urmă lîngă veranda casei Învecinate, ud și gata să izbucnească În rîs. Karen deschise ușa. Lumina din hol era aprinsă. Jack se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și cât am stat jos acolo câteva minute, mi-a amintit de grădina din spatele fermei domnului Nuttall, în care mă jucam cu Joan. Dar aici, în loc de acea liniște vrăjită pe care noi o luam drept firească, auzeam uruitul camioanelor și tunetul avioanelor care treceau pe deasupra și nu ne priveau vrăbii sau grauri din copaci, ci doar porumbei de oraș și ciori negre și grase, cât niște găini mici, cu un umblet țanțoș. Cât despre hotărârea de care vorbeam, s-a conturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lumină în celălalt capăt al tunelului. În ușă se profilară două siluete și se produse brusc agitație și bătăi de aripi printre pui. Aici e, spuse unul din bărbați. — Ei, drăcie! spuse celălalt. Glasurile lor ajungeau la el ca niște tunete. Să facem puțină lumină ca să vedem, spuse primul bărbat și aprinse o lanternă. — Le țineți cam înghesuite aici... — Ne străduim. M-am gândit că era probabil proprietarul. Nu era domnul Nuttall, dar mi-am amintit că mama îmi spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încercat să-l consider doar un puzzle matematic, un joc al probabilităților și al deducțiilor, dar după un timp - și știu că o să vă pară copilăresc - imaginația mea a început să se manifeste și m-a absorbit total. Ajutat de tunetele și fulgerele care brăzdau din când în când camera, creînd puternice contraste de lumini și umbre, nu mi-era greu să-mi închipui că era o noapte în care se pot întâmpla lucruri îngrozitoare. În mintea mea, profesorul Plum începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai aveam pretextul că mă duc după o carte; nici că mi-era prea cald sau nu mă simțeam bine. Probabil că aș fi putut să zac acolo, ascultând răpăitul ploii pe geam și din când în când câte un tunet și mai curând sau mai târziu aș fi ațipit. Dar la numai o jumătate de oră după ce am fost sigur că toată lumea se culcase, am ieșit de sub pături și am pornit tiptil pe scări în tricou și chiloți. Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cred că o să-mi aduc o pelerină de ploaie și cizme. — Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi furtuni, murmură el. Tunete, fulgere și ploaie să te orbească, nu altceva, destulă ca să îmbibe morții cu apă în morminte. Tăcu câteva clipe, înainte de a adăuga: Dar ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, nu m-am referit la vreme. — Nu? Pyles puse valiza jos în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
domnului Mortimer Winshaw, spuse Everett Sloane privind grav de jur-împrejurul mesei, este scris sub forma unei scurte declarații pe care a alcătuit-o acum câteva zile. Dacă n-are nimeni nimic împotrivă, o voi citi acum integral. Înainte de a începe, primul tunet răbufni afară, făcând fereastra să vibreze și sfeșnicele de pe policioara căminului să zăngăne puternic. Acesta a fost urmat aproape imediat de un fulger, care a făcut fețele pline de așteptări ale membrilor familiei să pară brusc, preț de o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
anexat la această declarație. Nu-mi rămâne decât să vă doresc să petreceți o seară sigură și plăcută împreună sub acoperișul meu. Datat unsprezece ianuarie, anul o mie nouă sute nouă zeci și nouă. Semnat Mortimer Winshaw. Se auzi încă un tunet. De data asta mai aproape, și bubuitul lui se prelungi. Când în sfârșit se opri, Mark spuse: — Desigur, vă dați seama că din punct de vedere legal nu poate fi acoperit. Nu avem nici o obligație să-i plătim datoriile. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
furtună cumplită. Și apare un polițist care-i previne că bântuie prin zonă un ucigaș. Și ce se întâmplă cu membrii familiei? întrebă Phoebe privindu-l direct pe Michael pentru prima dată. — Sunt uciși, spuse el calm. Unul după celălalt. Tunetul care urmă acestei declarații a fost mai puternic ca oricând. A fost urmat de o lungă tăcere. Cuvintele lui Michael păreau să fi avut un efect deosebit: numai Hilary rămase ferm neimpresionată. — Ca să fiu sinceră, nu văd de ce ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce mi-ai mi-ai adus...Miki? Scot din sacoșă Danonică și mânuțele mici, îl înhață bucuroase. Îi dau și banana și biscuiții. O privesc și mă felicit în gând, că m-am întors repede. S-ar fi speriat de tunetele ploii. Mulțumită de rezultat, mă întorc spre hol să las trenciul și încălțămintea, dar ca o fulgerare, ochii îmi alunecă pe lacul oglinzii agățată în perete și pentru o clipă simt cum încremenesc. Nu-mi vine să cred că din
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
noapte fierbinte: vâscoasă, Însetată de ploaie. Ventilatorul pe care l-am dezgropat de sub scară nu are nici un efect: e așezat pe masa din bucătărie, de unde Învârte cu viteza melcului aerul gros ca o supă. S-a auzit o tentativă de tunet mai devreme, exact când plecam de la ștrand, pe la ora 16, dar a fost mai degrabă sunetul unei pungi de hârtie sparte decât răgetul din toți bojocii de care e nevoie pentru a speria canicula. Dumnezeule, ce căldură. Și mirosul. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
scăpa de stres, plus tratament facial cu proteine recomandat de specialista cosmeticiană a revistei Vogue. Aniversarea căsătoriei. Când e aniversarea căsătoriei? 30tc "30" Tropăit de piciorușetc "Tropăit de piciorușe" 23.29: Vizita iminentă a socrilor Încarcă atmosfera cu neliniște precum tunetul Îndepărtat produs de o turmă de antilope gnu. Nu te deranja, draga mea, Îmi spune soțul meu. Ce ai pregătit pentru duminică la prânz? — Nu te deranja, Katharine, Îmi spune Barbara, sunându-mă pentru a treia oară. Așa că atunci când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ionescu. Clara Martin a murit!“ Dintr-odată, stropi rotunzi, mari și grei se năpustiră asupra ei. Ploaia cădea cu o violență înfricoșătoare. Copacii gemeau îndoiți de furtună, trosnind îndurerați din rărunchi. Fulgere iuți se aprindeau pe cer în zigzaguri și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i recupereze din noroi. Se ridică de pe buturugă și făcu câțiva pași nesiguri, întinzând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
desluși conturul acela: un cap cioplit în unghiuri dificile, ca la statuile de piatră din Insula Paștelui... Nu mai apucă să constate cum îl inundă frisoanele de gheață ale incomensurabilelor sentimente ale fricii. I se păru doar că distinge un tunet prelung, urmat abrupt de un scrâșnet în țeastă și de un dangăt care purta în el întunericul. Toată succesiunea, toată această rapidă serie de sonuri, mintea lui o etală, înainte de a înțelege că insul acela, cu mușchi reliefați peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răpăiturile aplauzelor venind în valuri din mulțime, dar furnicile-soldați pentru nimic în lume nu și-ar fi răsucit lucioasele lor țeste cu antene, deși ardeau de pofta de a recolta din ochii privitorilor admirația cea multdesmierdătoare de orgolii. Înșelați de tunetul tobelor voinice, cei câțiva nori bucălați, tolăniți leneș sub boltă, se ușurară brusc de poverile lor lichide. Textura firelor de apă și ceața alburie nu mai lăsară să se deslușească translările corpurilor marțiale pe întinsul platou de paradă, dar regimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unghere. Pentru o clipă parcă se face ziuă. O coloană uriașă de flăcări apocaliptice roșii, galbene și portocalii sfâșie întunericul destrămat al nopții. Explodase una dintre autocisterne. Urmează alta, asurzitoare, apoi încă una ce dă senzația eruperii unui vulcan. Un tunet înspăimântător se ridică spre bolta cerului ca apoi să se prăbușească peste toți cei din defileu, plesnindu-i cu unda sa de șoc. Copacii trosnesc, rupți ca de trăsnet. Valuri de benzină incendiată inundă drumul, carbonizând pe nenorociții prinși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui se înclină încet. O ultimă zvâcnire și apoi încremenește pe zăpada inundată de sânge. Marius se întoarce către oamenii lui. Unul după altul aceștia răsar din întuneric. Fără o vorbă, locotenentul își reia locul în fruntea coloanei. Deodată, patru tunete aproape simultane sfâșie tăcerea și sfredelesc pădurea cu ecoul lor. Curând, prin desișul pădurii se zăresc țevile lungi ale redutabilelor tunuri de 88 mm. Cele patru piese sunt amplasate "la linie". În jurul lor, câțiva soldați sapă cu spor în pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o cameră într-o școală. Are ferestrele sparte, dar zidurile sunt întregi. Norocoșilor. Căpitanul încearcă un zâmbet, dar nu reușește decât o grimasă crispată: Trec mai târziu pe la voi, după ce revin de la comandament. Zilele trec liniștite, nu se mai aude tunetul artileriei sau zgomotul automatelor. În lume continuă să se petreacă destule orori, dar aici, la periferia acestei localități distruse parcă venise pacea. Așezat pe o canapea ponosită și descleiată, Marius își privește soldații cu durere. Odată cu reînceperea luptelor chipurile multora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
afle situația exactă. "Inadmisibil! Luptăm cot la cot cu ei și acasă deportează familiile soldaților aflați pe front." Dar Romulus nu mai are timp să primească răspunsul mult așteptat. Pe 12 ianuarie, dimineața devreme, ofensiva pornește cu un bombardament îngrozitor. Tunetul artileriei sovietice zguduie văzduhul. Povârnișurile abrupte ale înălțimilor sunt înecate în fumul nenumăratelor explozii. Noii sosiți sunt optimiști. Impresia generală este că nimic nu poate supraviețui acolo. De jos, pare că distanța până la creste este scurtă. Imagine amăgitoare. Veteranii știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încrucișase pios mâinile pe piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile de cort. Cerul picură domol fulgi albi, maculați. Pare că plânge cu lacrimile înghețate ale părerii de rău. Tunetul artileriei se sparge înfundat undeva departe, în timp ce mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
blochează parțial holul. Praful plutește ca o ceață groasă. Tușește cu greutate. Îl ustură gâtul, nasul, ochii. Umbre încovoiate aleargă peste tot. Una dintre ele se izbește puternic de el, ca să dispară repede. Clădirea continuă să încaseze lovitură după lovitură. Tunetul zidurilor care se prăbușesc este asurzitor. Ajunge în sfârșit la subsol. Aici, fumul și praful este mai puțin dens. Depune trupul fetei pe podea, apoi se întoarce și urcă în fugă scările către coridor. Sus este întâmpinat doar de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]