2,252 matches
-
că nu știm pe ce lume suntem, visul trage într-o parte, realitatea în cealaltă, linia dreaptă nu există decât în geometrie, și chiar și acolo nu e decât o abstracțiune. Cipriano Algor deschise ochii. Sunt în pat, se gândi ușurat, și, în aceeași clipă, își dădu seama că amintirea visului pierea, că va reuși să rețină doar câteva fragmente, și nu știa dacă trebuie să se bucure pentru că era puțin sau să se întristeze pentru că era excesiv, și asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urmări până când întâlni un coleg, căruia, pentru a nu fi recunoscut, îi pasă misiunea, Ce-a făcut, întrebă gardianul Marçal Gacho, ascunzându-și neliniștea, Bătea la ușa secretă, Nu e grav, se întâmplă de câteva ori pe zi, spuse Marçal, ușurat, Da, dar oamenii trebuie să învețe să nu fie curioși, să treacă mai departe, să nu-și bage nasul unde nu le fierbe oala, e o problemă de timp și de pricepere, Sau de forță, spuse Marçal, Forța, cu excepția unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe sub mânecile hainei. Îmbrăcat civil, arăta mai vârstnic decât era în realitate. Vii la masă, întrebă Marta, Nu am primit ordin contrar, dar, dacă nu voi putea veni, telefonez. Ieși înainte să apuce nevasta să-i pună și alte întrebări, ușurat pentru că reușise să scape de curiozitatea ei insistentă, dar și amărât pentru că discuția nu fusese, din partea lui, un recomandabil model de loialitate, Am fost loial, da, domnule, protestă în sinea lui, am anunțat-o imediat că e vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sunt cincisprezece sau douăzeci de metri sub pământ, spuse Marçal, Ai dreptate, e destul de adânc. N-au mai vorbit despre subiect. Marçal nu dăduse impresia că ar fi fost contrariat din pricina conversației rapide, dimpotrivă, s-ar spune că se simte ușurat că putuse, fără să intre în zone periculoase și rezervate, să vorbească puțin despre o chestiune care îl preocupă, așa cum se observă cu ușurință. Marçal nu e mai fricos decât restul oamenilor, dar nu-i e deloc pe plac perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
speriase, probabil. Nici n-am mai văzut-o vreodată. Sincer să fiu, n-am suferit din pricina plecării ei. Poate cel mult vanitatea mea a fost lezată. Dar a fost o rană superficială care s-a vindecat repede. Apoi am răsuflat ușurat. Nu eram apt să trăiesc în comun cu o femeie pe care n-o iubeam. Preferam să fiu singur ca un lup care se ține departe de haită. Mă simțeam mai bine așa. Nu mă întreba nimeni nimic, nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acuzare, se aflau tata, fosta mea soție și procurorul care mă incriminase în proces. Toți mă priveau înfricoșați. Acum eu eram judecătorul. Soarta lor depindea de mine. Le-am dat pedepse grele, apoi i-am achitat, lăsându-i să plece, ușurați, fericiți că au scăpat, cu excepția procurorului. Acesta învârtea o pipă între degetele lui lungi și osoase. Probabil ca să-și stăpânească agitația. Tremura. Faptul că rămăsese singur l-a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Odată, când mă spălam pe mâini, am lăsat să-mi scape săpunul jos și am fost fericit că s-a repezit imediat să-l ridice. Altădată, l-am chemat să schimbe limonada pretextând că se încălzise și, iarăși, am răsuflat ușurat când Francisc a rânjit politicos, a dat din cap supus, a luat carafa și a ieșit să-mi îndeplinească rugămintea. Modestia nu-mi mai atârna demult ca o piatră de moară de picioare, dar nici nu țineam să mucezesc între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adevăr, un individ, iar acel individ nu era nimeni altul decât Arhivarul! Câteva clipe am rămas năucit de surpriză. Îmi vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrânul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
suspectă datorită căreia mi-am dat seama că mințea. Ce nevoie avea de o minciună inutilă? Exista o singură explicație. Se zăpăcise. Mă uitam la icoană, tăcut, și mă întrebam: de ce se împăcase totuși cu Aristide? din cauza mea? fiindcă respirase ușurată, nu mă puteam înșela în această privință. — De ce mă minți? Cred că tonul meu uscat și absent a făcut-o să nu se cramponeze de minciuna pe care i-o dictase primul impuls. Atunci am aflat ce se întâmplase. Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stat și părinții lui l-au declarat dispărut la poliție. Întotdeauna trebuiau să-l caute pe fiul lor, dar rareori Îl găseau singuri. După un timp, Wakefield ieșea singur din ascunzătoare. Uneori erau furioși, dar de cele mai multe ori doar răsuflau ușurați. Acum, Înlăuntrul lui Maggie, Wakefield vede trecutul cu claritate; filmul se derulează odată cu mișcările ei lente. TÎnărul Wakefield studia Împrejurimile ca un hoț, atent la arhitectura colțurilor, a umbrelor, cu ochiul antrenat de obișnuință. Chiar și cînd s-a maturizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
incapabili măcar să localizeze aceste țări pe hartă iar acești navetiști fără a ști măcar de ce erau cuprinși de dorința de a se masturba. Mariana strigă: — Wakefield, ești un labagiu! Publicul hohotește de rîs și rîde și Wakefield și se simte ușurat cînd vede În ce toane bune se scaldă spectatorii. Wakefield a făcut o conexiune atît de uimitoare Încît chiar și Diavolul este descumpănit. Se trezește brusc din somn și dă cu coarnele de acoperișul zgrunțuros al peșterii sale, spărgînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Jackie a avut dreptate! S-a sfîrșit nebunia! Să Înceapă plictiseala! Pune mîna pe paharul de vin și așteaptă ca și Wakefield să și-l ridice pe-al său. Ciocnesc. — Pentru mami și tati, spune Susan. Pentru tine, adaugă Wakefield, ușurat să vadă sfîrșitul (pentru moment) neliniștii lui Susan și suferințelor poporului ei. Sfîrșitul războiului nu va fi sfîrșitul bătăilor ei de cap, dar acum poate sărbători laolaltă cu Întreaga lume, iar Wakefield i se alătură În această bucurie. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Lottie. Știind-o pe Lottie, putea să fie orice, de la absolut nimic la una dintre cămășile de noapte compromițătoare ale mamei ei. Când Lottie îi conduse în salon pe Jim și Judy Williams, cei doi doctori din cartier, Henrietta răsuflă ușurată. Lottie cea de șase anișori arăta adorabil într-o fustiță de dantelă cu paiete, asortată cu baghetă și tiară. Apoi apăru Sophie și Henrietta simți ca i se pune un nod în gât. Nu din cauza hainelor, care erau, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
uriaș. Scoase un tub din incubator și turnă o parte din lichid pe lamelă. Pe ecranul din fața lor apăru un ovul desăvârșit, mărit de câteva mii de ori. — Acum sperma, spuse Laurence blând. Tehnicianul lovi cu cotul dispozitivul. — Ups! răsuflă ușurat. Cât pe-aici să pun capăt unei familii! Șase sau șapte spermatozoizi apărură pe ecran în timp ce tehnicianul încerca să prindă unul în vârful acului extrem de subțire, mișcând din codițe pe când înotau în derivă în toate direcțiile. De bună seamă instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din nou în pahar din carafa care, asemenea coșurilor cu pâine și pește, părea să se fi umplut iar în chip miraculos - dar asta face totul și mai nostim. Știm cu toții exact ce ai vrut să spui. Fran, observă Stevie ușurată, se destindea în sfârșit. Nu-i stătea în fire să iasă la un pahar cu toată trupa, cu atât mai puțin să îl dea pe gât dintr-o suflare, dar asta era probabil exact ce-i trebuia acum. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
știai niciodată la ce să te aștepți de la Fran. Putea foarte bine să fie pe punctul de-a trece la dansul celor șapte văluri sau de-a chema un taxi. — Să caut baia. — A doua ușă pe dreapta, răspunse el ușurat. Vezi să nu te împiedici de bicicletă și de skateboard. Fran se simțea atât de fericită și de sigură de tandrețea din vocea lui Jack încât, pentru prima dată, nu se gândi să-și acopere goliciunea. În ochii lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tot dreptul la urma urmei. Și nu voia să-și asume acest risc. — Am vrut să spună - șovăi o clipă - am vrut să spun că s-ar putea să nu fiu un tată foarte bun. — Asta e tot? răsuflă Fran ușurată. Toată lumea se teme de asta. S-ar putea ca eu să fiu o mamă îngrozitoare, să scap copilul în cap, să nu-mi dau seama când face meningită, să fiu nervoasă când trebuie să-mi petrec timpul cu el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de mile și trebui să-și umple timpul admirând tavanul, cu minunatele lui decorațiuni din piatră în evantai. Chiar și așa, era pe cale să adoarmă cu paharul de Perrier în mână, când simți o bătaie ușoară pe umăr. Se întoarse ușurată, sperând că era Stevie, venită s-o salveze, și dădu peste figura furioasă a lui Jack Allen. — Am auzit că ar trebui să te felicit. Amărăciunea din glasul lui o șocă. — Să înțeleg că eu am fost stripperul de la petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nefericitului tânăr care o întrebase, nu mă simt bine, la naiba. Mi-a întârziat ciclul cu două săptămâni, am uitat să-mi iau pastilele și, cel mai probabil, sunt însărcinată. Sunt bine, mulțumesc, spuse însă cu voce tare. Tânărul părea ușurat. Fran răspunse la telefon. — Bună, draga mea. Sunt Laurence. N-ai uitat, nu-i așa? Să uit? îi veni să urle. Ce să uit? Să-mi iau anticoncepționalele când pe tine te îngrozește ideea de-a avea copii? Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aurii cu toc. — Prefer să arăt ca o călugăriță carmelită decât ca Ivana Trump. — Asta e o chestie de gust. În tot cazul, Henrietta se aplecă să-i spună la ureche, ca să n-o audă Sophie sau Lottie, sunt extrem de ușurată că ai renunțat la ideea aia absurdă de-a afla cine e tatăl copilului. — Auu! țipă Fran, când vânzătoarea, aparent concentrată să îi modifice rochia la spate, o înțepă din greșeală cu un bold. Când se întoarse la redacție, Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că de data asta chiar te-am pierdut. — Prostuță mică. Aș vrea să mă întorc acum, zâmbi Ralph cu îngăduință. Asta dacă nu cumva știi cum să faci blestemățiile astea să meargă. — Îmi pare rău, tată. Se simți atât de ușurată, încât îi veni să râdă. — Nu m-am priceput niciodată la tehnologie. Am o idee mai bună. Vino la mine. Am televiziune prin cablu. — Nu, mersi, Francesca. Ralph strânse din buze cu un aer încăpățânat. Îmi place mai mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
E prea târziu să ne întoarcem înapoi pentru a dezlega acea persoană mi-a spus Florin. Stai liniștit că n-o să pățească nimic că doar am legat acea persoană nu i-am făcut altceva mi-a spus Florin. Am respirat ușurat. Cel puțin nu era rănit și eram bucuros că nimeni nu ne-a observat când am ieșit din acel apartament. Cu toate că-mi părea rău de persoana pe care am lăsat-o legată în apartament, cu cât ne îndepărtam de oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se apropie. Endō stătu nemișcat o clipă, cu urechile ciulite. Apoi spuse: — Să ne întoarcem. Gaston nici măcar nu avea idee de ce venise Endō acolo. Dar, oricum, nu s-a întâmplat nimic. — Am terminat, nu? Ce facem acum? întrebă el, răsuflând ușurat. Endō îi zâmbi, arătându-și dinții. — Zău că ești tare nătâng. — De ce? — Tot nu știi de ce-am venit aici? Gaston clătină din cap. — Ascultă ce zgomot e aici. Dacă trag, nu aude nimeni. Grozav loc pentru crime, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vânătăi și-atât. E francez și ne-am gândit că s-a întâmplat ceva grav dar, din fericire, se pare că nu-i vorba de nici o crimă. Auzind că nu era vorba de o crimă, Takamori și Tomoe au răsuflat ușurați. Polițistul a început să le explice ce s-a întâmplat. Imediat după prânz, Gaston a fost găsit de un grup de muncitori din Ginza, fără cunoștință. Deoarece îi curgea sânge dintr-o rană adâncă de pe frunte, s-au cam speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]