2,309 matches
-
fost tăiat în două cu un ferăstrău. Potrivit lui Kiriciuk, primele atacuri împotriva polonezilor au avut loc în august 1943 și au fost probabil acțiuni ale unităților UPA din Volânia. Polonezii au ucis la rândul lor un număr relativ mare de ucraineni, ca represalii. Până la sfârșitul verii, polonezii au fost ținta mai multor acte teroriste în Galiția estică, scopul principal al atacurilor fiind alungarea polonezilor pe malul vestic al râului San. Numărul de victime din această perioadă este necunoscut, estimările variind de la
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
întreaga Ucraină se estimează că epurarea etnică a produs în jur de 100.000 de victime din rândurile polonezilor. În afară de de polonezi, au căzut victime și locuitorii de etnie cehă și evreiască. UPA a atacat și familiile mixte polono-ucrainene, precum și ucrainenii care au cooperat cu autoritățile poloneze sau cele sovietice. Purificarea etnică a vizat în exclusivitate zonele rurale cu populație neînarmată. La rândul lor, polonezii s-au angajat în acțiuni brutale de răzbunare. Deși numărul exact de victime din rândurile ucrainenilor
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
rândul lor, polonezii s-au angajat în acțiuni brutale de răzbunare. Deși numărul exact de victime din rândurile ucrainenilor nu este cunoscut, unii istorici afirmă că acțiunile unităților Armia Krajowa au dus la moartea a cel puțin 20.000 de ucraineni doar în Volinia, cu un număr de aproximativ 60.000 de ucraineni morți în toată regiunea. Este foarte posibil ca printre victime să se fi aflat și ucrainenii membri ai familiilor mixte. Cercetări asupra acestui subiect delicat se fac în
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
numărul exact de victime din rândurile ucrainenilor nu este cunoscut, unii istorici afirmă că acțiunile unităților Armia Krajowa au dus la moartea a cel puțin 20.000 de ucraineni doar în Volinia, cu un număr de aproximativ 60.000 de ucraineni morți în toată regiunea. Este foarte posibil ca printre victime să se fi aflat și ucrainenii membri ai familiilor mixte. Cercetări asupra acestui subiect delicat se fac în continuare, atât de partea poloneză cât și de cea ucraineană. Este posibil
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
2003, președinții Aleksander Kwasniewski și Leonid Kucima au participat la o ceremonie de comemorare a victimelor din satul polonez Poryck (în zilele noastre rebotezat Pavlivka). Ei au inaugurat un monument al reconcilierii, dar președintele Kucima nu a prezentat scuze oficiale. Ucrainenii au schimbat în mod neașteptat inscripția de pe monument, chiar dacă asupra textului se căzuse de acord în cadrul discuțiilor preliminare. După ceva vreme, ucrainenii și-au prezentat scuze pentru ceea ce a fost considerat de ei o greșeală de traducere și au promis
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
noastre rebotezat Pavlivka). Ei au inaugurat un monument al reconcilierii, dar președintele Kucima nu a prezentat scuze oficiale. Ucrainenii au schimbat în mod neașteptat inscripția de pe monument, chiar dacă asupra textului se căzuse de acord în cadrul discuțiilor preliminare. După ceva vreme, ucrainenii și-au prezentat scuze pentru ceea ce a fost considerat de ei o greșeală de traducere și au promis să modifice inscripția de pe monument. Fostul președinte al Radei Supreme Ucrainene, Volodimir Litvin, a respins orice inițiativă prin care statul ucrainean să
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
În 1880, din cei 4.836 locuitori ai Sadagurei, evreii reprezentau 80.3%, polonezii - circa 8%, apoi urmau și alte naționalități - germani, români etc. În anul 1910, târgul Sadagura avea 4.600 de locuitori, dintre care 74% erau evrei, 16% ucraineni și 8% polonezi. În timpul Primului Război Mondial, satul Sadagura a fost ocupat de ruși în 1916. Evreii din Sadagura s-au stabilit după război în orașul Cernăuți. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, comuna urbană Sadagura a făcut parte
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]
-
după război în orașul Cernăuți. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, comuna urbană Sadagura a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Prutului din județul Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de evrei, polonezi și români. În anul 1930, orașul avea 9.005 locuitori, din care 4.269 bărbați și 4.736 femei, fiind a doua localitate din județ ca număr de locuitori după orașul reședință de județ
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]
-
din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 2.514 (2.483+31), adică 93,77% din populația localității. În sat, mai locuiau 134 ucraineni, 18 poloni, 13 ruși, 1 evreu și unul de altă etnie . În prezent, satul are 3.004 locuitori, preponderent români. În Pătrăuții de Jos există Clubul cultural-sportiv "Dragoș Vodă", cu un ansamblu de dansuri populare de copii și cu o
Pătrăuții de Jos, Storojineț () [Corola-website/Science/311744_a_313073]
-
Ion Popescu (în ) (n. 16 aprilie 1964, comuna Pătrăuții de Jos, raionul Storojineț, Ucraina) este un filolog și om politic ucrainean de etnie română. A îndeplinit funcția de deputat în Rada Supremă a Ucrainei (1994-2002, 2006-2014). Ion Popescu s-a născut la data de 16 aprilie 1964, în comuna Pătrăuții de Jos din raionul Storojineț (Ucraina), într-o familie de etnie
Ion Popescu (Ucraina) () [Corola-website/Science/311743_a_313072]
-
354 locuitori, din care 2.958 bărbați și 3.396 femei, fiind a doua localitate din județ ca număr de locuitori după orașul Storojineț. În noiembrie 1921, în Vășcăuți pe Ceremuș s-a înființat o Școală Normală, în locul Gimnaziului particular ucrainean cu drept de publicitate . În perioada interbelică, funcționau în oraș mai multe instituții culturale și asociații sportive: Societatea culturală "Dionisie Bejan", Societatea intelectualilor "Dacia", două societăți culturale polone, una ucraineană și două evreiești, precum și o societate de vânătoare. În acea
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Adâncata a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. În anul 1930, orașul avea 5.413 locuitori, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități de ucraineni, evrei, poloni și germani. În perioada interbelică, a funcționat în sat o gară CFR, un protopopiat ortodox (în jurisdicția Mitropoliei Bucovinei și Dalmației) și un cămin cultural al Fundației Culturale Regale "Principele Carol". De asemenea, a fost înființată aici o
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
eroilor din primul război mondial . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Boian a făcut parte din componența României, în Plasa Prutului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități de ucraineni și de evrei. Ca urmare a faptului că se afla pe frontieră și prin mijlocul satului a trecut linia frontului, Boianul a fost aproape complet distrus. În următorii doi ani, majoritatea boincenilor care fuseseră deportați în Rusia au revenit la
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
Cernăuca (în , în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 240 metri, în partea de nord-vest a raionului Noua Suliță. El se află la o distanță de 22 km nord-est de orașul Cernăuți. Localitatea Cernăuca a făcut parte încă de la înființare din
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
1892 pentru 655.000 florini către negustorul galițian Bernard Rosenschtock. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Cernăuca a făcut parte din componența României, în Plasa Prutului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
orchestră. În 1966, s-a construit un monument în memoria soldaților morți în cel de-al doilea război mondial și un bust al generalului rus Nikolai Vatutin (1901-1944), ucis într-o ambuscadă de către Armata Insurecțională Ucraineană, în timp ce comanda Frontul I Ucrainean în al doilea război mondial. Începând din anul 1991, satul Costiceni face parte din raionul Noua Suliță al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.279
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
numărul un milion.. Populația oficială a orașului pentru data de 1 iulie 2008 este de 1343,5 de mii de oameni. Orașul este multinațional: în el locuiesc kazahi (53 %), ruși (33 %), uiguri (5 %), deasemenea se întâlnesc tătari (2 %), coreeni (2 %); ucraineni, germani, chinezi și alții (5 %) (conform recensământului din 2009). În pofida faptului că are o vârstă mică, procesele demografice în oraș sunt complicate și diverse, care este în mare măsură o reflectare a compoziției sale multinaționale. O trăsătură caracteristică a orașului
Almatî () [Corola-website/Science/311862_a_313191]
-
urmare a politicii ruse de imigrare din provinciile vecine. Imigrația nu a fost uniformă: în unele județe, în părțile de nord și de sud ale Basarabiei (de exemplu, Hotin și Akkerman), imigrarea a condus la un număr mai mare de ucraineni față de (români) moldoveni, în timp ce în zonele rurale din centru majoritari erau (românii) moldovenii. Potrivit primului recensământ rus din 1817 populația era formată din: Structura etnică după ținut (recensământul țarist din 1897): Structura religioasă potrivit datelor din 1889: În Basarabia a
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
pe front în anul 1941. Generalul Susaikov a fost membru al Consiliului Militar al Fronturilor următoare: Briansk (1942), Voronej (1942), Frontul de Rezervă (1943) și Steppe (1943). În anul 1943 a fost numit membru al Consiliului Militar al Frontului 2 Ucrainean și locțiitor al comandantului Grupului de Armate Sud. La data de 28 februarie 1945, generalul-colonel , locțiitorul comandantului Grupului de Armate Sud, l-a înlocuit pe ge-neralul-locotenent Vladislav Vi-no-gra-dov în functia de vicepreședinte al Comisiei Aliate de Control din România. El
Ivan Susaikov () [Corola-website/Science/311940_a_313269]
-
Crișceatec, întâlnit și sub forma Creșciatic (în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Zastavna din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 274 metri, pe malul râului Nistru, în partea de nord-vest a raionului Zastavna. Localitatea Crișceatec a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În anul 1765, negustorul
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
-lea, a fost înființată în sat o fabrică de zahăr . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Crișceatec a făcut parte din componența României, în Plasa Nistrului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. În perioada interbelică, funcționa aici un comisariat de jandarmi, tot aici fiind și principalul punct de frontieră al României cu Polonia. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
depășind hotarele țării (comunitatea română). Dacă Republica Moldova ar adopta dreptul pământean, toți cetățenii țării ar fi deopotrivă "Moldoveni" (în sensul geografic și politic al cuvântului), indiferent de originile sau limbile lor, iar pe planul cultural ar fi Moldoveni români, ruși, ucraineni ș.a.m.d., cu aceleași drepturi pentru toți, așa cum există Elvețieni nemți, francezi sau italieni, toate aceste comunități culturale având deopotrivă dreptul de a își afirma istoria, limba și cultura în relație cu Germania, Franța sau Italia. Este soluția preconizată
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
efectuat în 2011, populația comunei C.A. Rosetti se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (63,74%). Principalele minorități sunt cele de ruși lipoveni (27,25%) și ucraineni (7,8%). Pentru 1,1% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,1%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (7,36%). Pentru 1,1% din populație, nu este
Comuna C.A. Rosetti, Tulcea () [Corola-website/Science/310826_a_312155]
-
conform recensământului din 2010. Brazilienii albi sînt urmașii direcți ai coloniștilor europeni din Brazilia și constituie 47,7% din populația Braziliei și 99,4% din cea a Zonei Antarctice Braziliene. Majoritatea brazilienilor albi sunt descendenți din portughezi, germani, spanioli, italieni, ucraineni, bulgari, lituanieni. Statul este împărțit în 26 de state și un district federal: Acre, Alagoas, Amapa, Amazonas, Bahia, Ceară, Districtul Federal, Espirito Sânto, Goias, Maranhao, Mâțo Grosso, Mâțo Grosso do Sul, Minas Gerais, Pară, Paraiba, Parana, Pernambuco, Piaui, Rio de
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
de limbă ucraineană. În decembrie 2008, tabla amplasată în fața bustului a fost revopsită în galben, numele scriitoarei fiind înscris Olga Kobylianska, mai apropiat de pronunția ucraineană. În fiecare an, reprezentanți ai Consulatului General al Ucrainei din Suceava și ai Uniunii Ucrainenilor din România depun coroane de flori la bustul Olgăi Kobyleanska din Gura Humorului.
Bustul Olgăi Kobyleanska din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309549_a_310878]