130,170 matches
-
mâinile mele puternice să rupă trandafirii din cartier, soarele să fluiere ca un polițist să mă condamne la detenție pe viață în pușcăria lui cu ferestre hexagonale precum fagurii de miere mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea să mă uit lung la un trandafir înainte de a închide ochii, dar nu știu dacă o să-mi îndepliniți dorința nu știu dacă o să aveți curajul de a fura un trandafir roșu din stradă un trandafir doar pentru mine va trebui să fac așa cum
Dorința by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/5378_a_6703]
-
privind în gol să horcăi ținându-mă de cutele cearșafului de marginea plapumei, de malurile râurilor și mărilor, de capătul pietros al pământului, de trunchiul răsucit al unui copăcel de munte mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea să mă uit la un trandafir
Dorința by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/5378_a_6703]
-
por al pielii mele Trăiește câte-o civilizație de bacterii Câte-un imperiu de microbi câte-o împărăție de viruși Cuvintele Tale, Iehova, Dumnezeul meu, cad printre boturile lor. Vine trupul meu și le paște. Vine mintea mea și le uită. Și cuvintele Tale ajung numai foarte rar la inima mea. Dumnezeu îmi îmblânzește inima Dumnezeu scoate dracii din inima mea Așa cum scoți ghimpii din labele unei sălbăticiuni 3) Tu faci totul Și eu nu fac nimic Tu ai totul Și
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
claselor de jos, de a vedea totul grotesc și îndoliat, și asta într-un târg izraelit, cu mari flori de balegă pe caldarâm, singurele, adevăratele creiere ale metabolismului proștilor și suficienților Târg cu bordeluri și bodegi acre unde bei ca să uiți, unde nu poți lega o vorbă cu nimeni, cu nimeni, din pricina zgomotului asurzitor al morilor de oase, într-o mahala mirosind a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră și bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascați, liliachie, virgină amânată în care
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
care-l primea pentru că-și pierdea nopțile lîngă cazanele dintre dealuri, iar cea de la Popa, de vizavi de biserică, ne prisosea și ne țineam cu ea prietenii pe timp de iarnă care roiau ca musculițele în jurul unui cotor de măr uitat în bucătărie mai multe zile la rînd, da, dar nici cea de la Echim sau Muste nu era de lepădat, las-o acolo, să fie, să nu trebuiască - și așa liniștea noastră semăna cu tihna dealurilor care coborau pe lîngă Iza
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
pline cu fructe și panglici în basorelief. (și bătrâni cu gurile căscate amenințător). deschide cu umărul ușa grea din sticlă jivrată și fier forjat. mirosul de aluat și dezinfectant ieftin îi umple nările cât străbate coridorul încercând să nu se uite la pișcoturile albnegre pe care calcă apăsat. bate la cealaltă ușă cu vopsea scorojită și așteaptă să i se răspundă apoi se trezește în fața lui fräulein anne. privirea ei verde de sub linia severă a bretonului îi face buzele să tremure
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
trup al haitelor de lupi. Visez la ferocitatea lor în lumina lunii pline, plutind peste setea de sânge, dar visez și la necruțătoarele zâne care așteptă masacrul tăcut... liniștea îmblănită de după aceea... sărutările de adio. Te-am iubit, te-am uitat ca pe un masacru al oilor... nu am urme de sânge - nici pomeneală de amintiri strânse între colți. Am vrut doar să-ți arăt lumea în toată splendoarea ei carnivoră: un fel de devorare de sine și, până la urmă, un
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
trebuie să săpăm sau să scăpăm. AMPRENTELE ZILEI DE IERI Încă nu e timpul sfârșitului de lume și nici vremea cititului viitorului în capace de bere. E doar momentul în care spunem adio dealurilor de la Hollywood. Oricum, peste țigările umede uitate pe masă s-a lăsat înserarea. Ți-am spus vreodată te iubesc, măcar așa, în amintire...? Probabil mi-era dor de femeile din porturi - femei albe ca vopseaua proaspăt dată pe proră și uzate ca niște noduri marinărești... Azi doar
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
mai amintești sfârșitul ploii și amintirea curcubeului? Câtă neliniște! Și câtă tăcere sătulă plutind peste dealuri... Un corp invizibil, o trăsătură perfectă în mecanica ei nemișcare! Și urma trupului tău împrăștiată în iarba pe care niciun amurg n-o va uita. A, să nu uit... și restul de havană aruncat pe bancheta din spate însângerată de poșeta ta doldora de amintiri despre o lume nouă.
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
și amintirea curcubeului? Câtă neliniște! Și câtă tăcere sătulă plutind peste dealuri... Un corp invizibil, o trăsătură perfectă în mecanica ei nemișcare! Și urma trupului tău împrăștiată în iarba pe care niciun amurg n-o va uita. A, să nu uit... și restul de havană aruncat pe bancheta din spate însângerată de poșeta ta doldora de amintiri despre o lume nouă.
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
Ion Cocora Să ne întoarcem unde viața ar fi trebuit să fie și nu a fost să fim la fel de perfecționiști ca și bunica când tăia tăiței pentru supa de duminică să uităm că trăim într-o cavernă dilatată de secol ce și-a pregătit atent apariția ca un surâs jovial pe buzele unei frumoase doamne ridicându-și discret chiloțeii de pe marginea piscinei ce putem face e să ne ducem împăcați anii pe
Într-o elegie cu obloanele trase by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/5820_a_7145]
-
semne de consolare *** După întîlnirile cu nimicitorul nu mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu totul într-o limbă necunoscută, o limbă vorbită de razele uraniului, nimicitorul aplaudă, moare de rîs în propriile lui aplauze, se uită la inima mea, asta face mereu, se uită la inima mea cu razele uraniului *** La fiecare mișcare a nimicitorului, lumea nu devine mai încăpătoare, dar apare un 0 (zero) urît și larg, nimeni nu și-l asumă, nimeni nu semnează
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu totul într-o limbă necunoscută, o limbă vorbită de razele uraniului, nimicitorul aplaudă, moare de rîs în propriile lui aplauze, se uită la inima mea, asta face mereu, se uită la inima mea cu razele uraniului *** La fiecare mișcare a nimicitorului, lumea nu devine mai încăpătoare, dar apare un 0 (zero) urît și larg, nimeni nu și-l asumă, nimeni nu semnează pe el, el e pîntecul ce poartă cifra
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
Stoian G. Bogdan te uiți la un cearceaf și-n minte un cearceaf ți se așterne căci foaia-i un cearceaf și vorbele sunt perne pe care te așezi aproape că visezi și le transformi în șoapte și nu-ți vine să crezi se face
Text by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/5851_a_7176]
-
Dorin Tudoran Lui Mircea Martin la 70 Am și uitat de când sunt aici. Uneori - capul, alteori - picioarele îmi atârnă peste marginea ascuțită a lumii. Simt cum o șină de tren îmi trece foarte aproape de șira spinării - rece, zumzăind. Mă trezesc pentru câteva clipe și înțeleg: nu există nici o șină de
Ultima epistolă de la fratele Tecumseh by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/6042_a_7367]
-
foarte aproape de șira spinării - rece, zumzăind. Mă trezesc pentru câteva clipe și înțeleg: nu există nici o șină de tren. Șira spinării e șină, eu sunt trenul și nici unul dintre noi nu mai poate fi oprit. Mă arde podul palmei. Mă uit. Alt petecuț de hârtie. Smulg pioneza. Citesc: "...a mind, my son, is a wonderful thing to waste..." Duc mâna la gură, dau să-mi plimb limba peste picătură de sânge din palmă: e rece și tare că șină de tren
Ultima epistolă de la fratele Tecumseh by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/6042_a_7367]
-
Ioan Es. Pop până la doi-trei ani, îngerul tău șade în apropierea ta. sunteți cam de aceeași greutate. îl poți vedea, auzi, pipăi. apoi, însă, el, care e energie pură, se înalță puțin, iar ochii tăi, care nu se mai uită în sus, îl pierd din vedere. auzul tău, care se îngroașă, nu-l mai poate auzi. la cinci ani, ești deja fiul părinților tăi de carne, ai coborât în lumea lor, privirea ta, care încă e un organ mai ușor
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
auzi. la cinci ani, ești deja fiul părinților tăi de carne, ai coborât în lumea lor, privirea ta, care încă e un organ mai ușor decât ochiul, îl păstrează totuși, dar nu pentru mult timp, pentru că la zece l-ai uitat, la doisprezece toate simțurile ți s-au îngroșat, la treisprezece s-au mutat în pântece, iar la paisprezece sub buric. acum ești pe de-a-ntregul al părinților tăi, te tulburi și râvnești la ce râvnesc și ei, urăști ce urăsc
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
fereastră din moalele capului s-a-nchis, iar obloanele s-au tras. acum nu mai vezi cu tot trupul ca pe vremuri. și în timp ce carnea crește tot mai groasă și mai grea, înveți să te vaiți de carne bolnavă - ai uitat demult că cel ce stă acum deasupra ta avea loc în pat, lângă tine. nu, încă n-a urcat atât de mult încât să nu-l poți vedea chiar deloc, dar ochiul tău nu se mai ostenește să vadă nici măcar
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
se taie capul ce știi tu să faci pe întuneric? ce-ai învățat tu în atâtea ceasuri cât ai privit inima beznei? cuvinte? nu folosesc la nimic parcă sunt ale unui bătrân pe care boala s-a făcut că-l uită ca să afle ce-i poate gura Buna noastră gospodină sub soarele sclifosit de octombrie moartea se dezmorțește clipește de câteva ori apoi se ridică în capul oaselor și se privește într-o oglinjoară de mână a mai îmbătrânit puțin i-
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
și pe fund picioarele i s-au îngroșat și ele sau poate doar i s-au umflat îi vine să râdă ce drac' își face atâtea griji niciodată n-a fost altfel decât mică și grasă o gospodină care nu uită să guste câte puțin din tot ce gătește Jucărioara de-un leu deseori mă bucur de lucruri atât de neînsemnate încât mă suspectez că nu prea știu ce vreau de la viață sunt la jumătatea ei și îmi place să cred
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
străpungi cerul cu viața mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică înveți și uiți scrii și pielea devine aspră ca o piele de animal în oglindă desfaci feliile din trup le amesteci într-o urmă de sânge și treci de cealaltă parte a baricadei arunci pietre spre trecători arunci tot ce-a rămas în
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
ascultat muzică eu am interpretat niște texte publicitare din almanahul convorbiri literare '79 am cumpărat 240g telemeabereceapă și morcovi am fiert macaroane am vorbit la telefon cu rareș moldovan despre macaroane și traduceri afară era soare iar administrarorul s-a uitat o clipă pe geam (un domn roșcovan și curios, e bătrîn dar tot merge la vînătoare) am stabilit să scriem un proces verbal despre întîlnirea noastră de acum cinci ani eu curățam ceapă macaroanele fierbeau khasis a pus cd ul
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
fără să-și mai amintească nimic. Am să învăț din nou să cos, să spăl, să cîrpesc, să cresc copii, să fac cumpărături, să gătesc, am să fac cum vor toți, cum fac toți, am să tac și-am să uit Că trebuia să diger existența pămîntului să împac munții cu văile / să căsătoresc insule cu oceane să îmbunez găuri negre și constelații / să cos continentele între ele să înnădesc nordul cu sudul / să amestec orientul cu occidentul să educ delfinii
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
stejarii, turturelele, crinii ca să nu se mai teamă de noi/ ca să ne iubească trebuia să sublimez din teroare, ură și haos un drog nou, plăcut, confortabil să imaginez trecutul, să descriu viitorul Trebuia să țin minte tot ceea ce voi ați uitat ceea ce n-ați aflat niciodată să reconstitui în minte ceea ce în noi toți s-a rupt, s-a stricat să scot dinozaurii și hienele din subsolurile noastre vetuste să le proiectez pe bolta înstelată a meningelui nostru încă infantil și
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]