7,855 matches
-
nu reușesc nici ei să lase vreo urmă. Lista aproape completă și destul de numeroasă se găsește la Marian Popa la paginile 1051-1052 din primul volum. Trei nume se cuvin totuși reținute: Aurel Baranga, Horia Lovinescu și Teodor Mazilu. Pe celelalte, uitarea le va-nchide cu mâna ei cea rece în scrinul istoriei literare." (pag. 982) Iată o metaforă finală prin care dicționarul și istoria își inversează, chiar dacă accidental, ordinea ierarhică. (va urma)
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
literaturizării, a ficționalizării, aspect care îl preocupă, de altfel, și pe acesta: "Simt nevoia de a le povesti cuiva, poate pentru a mă convige pe mine însumi că au fost adevărate. Și pentru a le scăpa într-un fel de uitare. Pare absurd, dar, odată consemnate în scris, astfel de întâmplări, care nu interesează decât două persoane, participanții la iubire, dobândesc un fel de eternitate." (pp. 183-184). Dragoste, pasiune, singurătate, regăsire de sine, viziune critică la adresa societății, condiția intelectualului, raportul dintre
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
spinării morale e ruptă la mine, sunt moralicește deșălat. Și Dta mă iubești încă, și Dta nu vezi că sunt imposibil, că-ți arunci simțirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ți fi recunoscător măcar? Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viața suportabilă". Pariul unui Eminescu pentru tineri e probabil că Dan C. Mihăilescu l-a câștigat.
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
deșălat. Și Dta mă iubești încă, și Dta nu vezi că sunt imposibil, că-ți arunci simțirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ți fi recunoscător măcar? Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viața suportabilă". Pariul unui Eminescu pentru tineri e probabil că Dan C. Mihăilescu l-a câștigat.
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
rând autoarea se pune în pielea personajului și încearcă să retrăiască împreună cu fetița senzațiile pervers-dureroase ale violului, uimirea în fața celebrității media venite peste noapte și a vieții foarte confortabile din capitala britanică, trauma avortului și încercarea de a da totul uitării, pentru a putea reveni la o viață normală. Aceasta este partea de ficțiune cea mai solidă a cărții, cea care justifică cel mai bine eticheta "roman", prozatoarea imaginându-și trăirile, gândurile, spaimele, și obsesiile fetiței, discuțiile dintre cei aflați în
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
anii următori, dar știu ce fel de literatură nu se va citi. A apus moda "romanului despre scrierea romanului", a contemplării maniacale a buricului și a tot ce sugerează el, au cam obosit și formulele "autobiografismului" agresiv, a intrat în uitare confesiunea în care scriitorul își punea la bătaie cea mai firavă amintire din copilărie și cea mai excitantă (crede el!) experiență erotică. Lumea nu se mai dă în vânt după experimentalismele paranoice în urma cărora constați un singur lucru: cât de
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
Spre vis sunt trecători adânci și moi", sună un altul, de aceeași factură. Sunetele se sting, culorile se șterg, contururile lumii devin fluide. Realitatea, așa cum este ea percepută și reconfigurată de liricul modernist, se cufundă în apele somnului și ale uitării. După care (ca la un mare poet român, romantic și clasic în aceeași măsură), un ochi interior se deschide pentru a fixa, în marea de aparențe volatile, esențele. Reflexia lasă loc reflecției, ridicată la o treaptă inumană. Apar personaje și
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
nu propria memorie, atunci întîmplarea este cea care-i vine în ajutor lui Philippe. Întîlnirea cu Raphael Rosetti, un tînăr profesor erudit ale cărui seminarii le frecventase la Sorbona, îi dezvăluie istoria secretă a lui Stauff. Căzut "azi aproape în uitare, cultivat doar de cîțiva fideli", sosit de pe malurile lacului Leman pe cele ale Senei după război, supranumitul "Diogene din grădina Luxembourg" își cucerise rapid celebritatea datorită independenței spiritului său, eclectismului și atitudinii de frondă. Chiar la apogeul gloriei, el nu
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
Diaconu nu uită să amintească aparent paradoxala aserțiune a lui N. Manolescu cfr. căreia avangarda ar avea afinități mai mari cu tradiționalismul decât cu modernitatea. Autorul are iscusința de a focaliza și reconsidera texte cunoscute, mai puțin cunoscute sau date uitării, aparținând colaboratorilor revistei în cauză antologați de Emil Pintea în "Antologia literarăâGândirea>" ; deși nu operează, bineînțeles, pe un teren virgin, scriitura criticului, analitică și totodată disociativă, limpidă și captivantă, are darul de a ne convinge, dacă mai era cazul, că
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
la sfârșit de săptămână, locație imperativă pentru nunțile ce împânzesc orașul, concentrate în special în jurul staturii lui Petru cel Mare sau la capătul podului Ermitaj. Pretutindeni, dar absolut pretutindeni vezi mirese în alb, ca în spectacolul lui Mihai Măniuțiu cu Uitarea... Una vine către mine, cu o sticlă de șampanie în mână și, observând expresia mea surprinsă, mi-o întinde! Aceste rochii albe ale unor viitoare neveste dezamăgite te fac să te gândești la ceea ce italienii numesc "un caffe macchiato" ("lapte
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
al doilea razboi mondial. Sunt amintiri triste, dureroase, pe care o elementară politețe ne îndeamnă să le... uităm! Nu putem avea nimic împotriva faptului că uităm - sau ne facem că uităm - din politețe, din bunăvoință sau din milă. E o uitare, să-i zicem, nevinovată, omenească în definitiv. Ce ne facem însă, atunci când uitarea e vinovată, când uitarea e bolnavă? Dintotdeauna omul a fost supus fricii, dar spaimele omului primitiv au evoluat și ele odată cu civilizația, diversificându-se, așa încât medicina, psihologia
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
ne îndeamnă să le... uităm! Nu putem avea nimic împotriva faptului că uităm - sau ne facem că uităm - din politețe, din bunăvoință sau din milă. E o uitare, să-i zicem, nevinovată, omenească în definitiv. Ce ne facem însă, atunci când uitarea e vinovată, când uitarea e bolnavă? Dintotdeauna omul a fost supus fricii, dar spaimele omului primitiv au evoluat și ele odată cu civilizația, diversificându-se, așa încât medicina, psihologia au catalogat și au început să trateze, încă din secolul XIX, fel de
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
uităm! Nu putem avea nimic împotriva faptului că uităm - sau ne facem că uităm - din politețe, din bunăvoință sau din milă. E o uitare, să-i zicem, nevinovată, omenească în definitiv. Ce ne facem însă, atunci când uitarea e vinovată, când uitarea e bolnavă? Dintotdeauna omul a fost supus fricii, dar spaimele omului primitiv au evoluat și ele odată cu civilizația, diversificându-se, așa încât medicina, psihologia au catalogat și au început să trateze, încă din secolul XIX, fel de fel de fobii. Dacă
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
gândim!" nu și-au stins încă ecourile pe marile artere ale Bucureștiului. Dintre toate aceste fobii, cea mai primejdioasă mi se pare a fi mnemofobia, frica de memorie, teama de amintiri. Dacă pe plan individual, involuntarul (sau voluntarul) proces al uitării este treaba fiecăruia, pe plan social, colectiv, uitarea devine o chestiune care ne privește pe toți. Cum să uităm marile figuri ale istoriei naționale, bune sau rele; marile întâmplări, fericite sau nu, plăcute sau nu, frumoase sau nu, dar prin
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
marile artere ale Bucureștiului. Dintre toate aceste fobii, cea mai primejdioasă mi se pare a fi mnemofobia, frica de memorie, teama de amintiri. Dacă pe plan individual, involuntarul (sau voluntarul) proces al uitării este treaba fiecăruia, pe plan social, colectiv, uitarea devine o chestiune care ne privește pe toți. Cum să uităm marile figuri ale istoriei naționale, bune sau rele; marile întâmplări, fericite sau nu, plăcute sau nu, frumoase sau nu, dar prin care, vrând-nevrând, am trecut, pentru a deveni ceea ce
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
o țară în care ni se recomandă, nu de azi-de ieri, să nu desgropăm morții, căci "morții cu morții și vii cu vii"? În penultimul volum al "Jurnalului" său, Monica Lovinescu observa cu amărăciune că românii au supraviețuit, cum-necum, prin uitare, spre deosebire de alte popoare care, deși mai greu încercate de istorie decât poporul nostru, au supraviețuit mai bine, mai demn, prin memorie. Când Monica Lovinescu a făcut această remarcă nu apăruse, încă, masivul volum: "Raport final al comisiei prezidențiale pentru analiza
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
decât poporul nostru, au supraviețuit mai bine, mai demn, prin memorie. Când Monica Lovinescu a făcut această remarcă nu apăruse, încă, masivul volum: "Raport final al comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România", care reprezintă o puternică replică dată uitării. Să fie, însă, suficient? În câte biblioteci a ajuns masivul tom și câți oameni, mai ales tineri, au, vor avea ocazia și interesul să-l răsfoiască? Zeci de istorici au descris, analizat, comentat bătălia de la Watterloo, dar cei mai mulți dintre noi
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
găzdui declarații, imagini sau relatări despre această persoană. Numelui său îi rămîn suficiente zone publice unde să se dea în stambă, dar măcar pentru publicul nostru, acest personaj va ajunge acolo unde l-a dus comportamentul: pe televizoare și în uitare", anunță Gazeta Sporturilor. "ProSport și Gazeta Sporturilor consideră că vulgaritatea discursului public al acestui personaj a ajuns într-un punct insuportabil", scrie și ProSport. Realitatea.net scrie că reacția celor două ziare vine după apariția unei postări șocante la adresa ziariștilor
ProSport și GSP vor ignora total un important personaj din fotbal by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74735_a_76060]
-
Liana Tugearu Să te întorci pe firul anilor până la momentul primei întâlniri cu un dansator, devenit ulterior și coregraf, este un demers care scoțând din uitare imagini estompate, le fac să-și recapete prospețimea. Pe dansatorul Gheorghe Iancu l-am cunoscut în anii șaptezeci, într-o dublă ipostază, mai rar întâlnită, de interpret la fel de bun al unor partituri clasice cât și al altora moderne. La Opera
O serie de întrebări fără răspunsuri by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7481_a_8806]
-
Steaua are foarte mult de pierdut ca imagine. Pe urmă, cred că lui MM îi va fi foarte greu să construiască peste ce a făcut acum, în timp. Prima greșeală a lui (când a lovit un suporter) cam fusese dată uitării. De data aceasta, prin ceea ce a făcut acum, a reactivat-o și pe aceea. Fapta lui este inadmisibilă. Îl apreciez ca pe un om inteligent, dar nu îi pot da nici o justificare pentru ce a făcut", ne-a declarat Ion
Steaua, din nou judecată de UEFA, după scandalul provocat de MM. Ce riscă roș-albaștrii by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74910_a_76235]
-
obișnuită să uite mult și repede, se pomenește că nu poate opri de la ștergere nici cel de-al patruzeci și nouălea chip de bărbat pe care și-l procurase, cum nu le putuse opri nici pe celelalte patruzeci și opt. Uitarea, numită în text Doctrina, transformă imediat orice față apropiată într-o simplă piele fără trăsături tocmai ca să-i încurajeze pe cetățeni să schimbe mereu partenerii și să nu aibă timp să se obișnuiască cu nimeni. Foarte sugestiv sună fraza care
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
se obișnuiască cu nimeni. Foarte sugestiv sună fraza care enumeră mecanismele acestui proces: "În general, ștergerea se produce prin efracție, în somn, la distanță și izolat" - adică uităm intim de cei care ne-au fost dragi fie pentru că pătrunde tâlhărește uitarea în noi, fie pentru că "dormim", fie pentru că suntem la distanță, fie pentru că ne izolăm în propria singurătate chiar în prezența celuilalt. Dacă am privi fiecare dintre noi în urmă, am putea să numărăm câte chipuri șterse și transformate în "piei
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
Atanasie Christopulo, Spătarul Milescu și Dionisie Fotino la Moličre și Racine, într-un avînt scriptic industrios, fără oprire și fără alegere. Dacă n-ar fi scris spre sfîrșitul vieții Suvenire contimpurane, Sion ar fi rămas un pașoptist minor, salvat de la uitarea totală doar prin versurile din poezia Portretul, pe care, în actul al doilea din O noapte furtunoasă, Veta le cîntă emoționată gîndindu-se la iubitul ei, Chiriac. (Simplitatea extremă și cantabilitatea micilor romanțe ale lui Sion făcuseră din poet o figură
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
va crește, ce fructe va da, / Dar nu și când se va hotărî / Să moară" (Secolul nostru). Fiorul și intensitatea întrebărilor cutremură "legenda somnului" unde încă se mai aude surd realitatea, pe care numai somnul primordial o mai poate da uitării. Și totuși, dicțiunea poetică e acum mai fermă, asemenea expresivitatea gândirii. Inocența devine gravitate autentică, euforia ajunge până la limita disperării. Căci lumea aceasta haotică pune în derivă însăși corabia poeților. Numai zeii sunt poeme, iar ceea ce scriu muritorii durează doar
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
compusă după 1890 pare scrisă de altcineva și ne înfățișează un Macedonski - poet antologic. Poezia hiper-romantică dominantă în Muntenia pînă pe la 1870 a dus la exces toate ticurile romantice și a filozofat în mod tenebros: ea avea să cadă în uitare odată cu apariția lui Eminescu. Printr-o ciudată mișcare regresivă, cu sens antijunimist, Macedonski revine programatic la originile romantismului românesc, declarînd că dorește reluarea tradiției lui Heliade-Rădulescu; o astfel de întoarcere spre sursele neolatine ale pașoptismului, mai ales spre Heliade și
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]