5,157 matches
-
dar cărțile au viața lor. Sunt un vinovat, nu aștept iertare sunt nemodelat, mi-am format eu, singur o statură care ar putea să-nvingă prin ea însăși multe semne de-ntrebare. L-am zărit în urmă într-un tren uitat, într-o gară fără nume, fără linii, încerca să prindă lacrima luminii pe un geam, un abur verde-ntunecat. O vară blândă, energică trecea Bucegii, dormisem mult, în vis o viperă-nțeleaptă mă prevenea, eu îi citeam însemnul. Corabia din
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
a desăvârșirii și a supraviețuirii, au reușit să ne încânte privirea și auzul, să ne armonizeze cu noi înșine, cu cei din jur, cu înaintașii, cu soarele, cu codrii și cu munții. Iubitorii de sporturi nu au fost nici ei uitați și au putut participa la rafting pe Bistrița Aurie, tiroliană, snow-tubing, alpinism. Pentru recompensarea și stimularea calității în diverse sectoare de activitate au fost organizate concursuri: „Concurs de pescuit local și național la păstrăv”, „Concurs de găurire a buștenilor pentru
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
graduală, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae distingând pe urmele Sfântului Grigorie Palama trei trepte de apofatism: 1) teologia negativă intelectuală, inferioară; 2) tăcerea și încetarea oricărei gândiri la Dumnezeu de la capătul rugăciunii curate (în care lumea nu mai e negată, ci uitată) și inima simte pe întuneric oglindindu-se în adâncul ei nedefinit infinitul subiectului divin; și 3) vederea luminii dumnezeiești iradiind din întunericul cel supraluminos al tainei Persoanei lui Dumnezeu. „Din întunericul apofatic al subiectului divin transcendent țâșnesc mereu luminile energiilor
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
Dar , ce înseamnă oare, O frunză mai puțin Când tot pământul De frunze este plin ? Nu sunt decât ,o frunză Căzută pe cărare ...... Și cu inima zdorbita , Sunt o frunză ruginita De ploaia ochilor udata , Și-n bătaia vântului Demult uitată . Nu sunt decât ,o frunză Căzută pe cărare..... Călcata de sute de picioare . Nu sunt decât , o frunză Care-am crezut în vise Dar , visele s-au spulberat Care-am crezut în ziua de mâine Dar, a trecut prea repede
O FRUNZA CAZUTA de BANU NEGRUŢA în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348080_a_349409]
-
Voi ne atrageți mereu în baldachin, Mieros e glasul dar vorba-nșelătoare, În cupele cu vin voi ne turnați venin. Ce e iubirea, decât un drum spre moarte, Amăgitoare-i clipă când crezi ce ți se spune Cuvântul azi rostit, uitat va fi de mâine, Precum trecute glorii, iubirile-s deșarte. Hai umple-mi cupă, vreau să mă simt azi zeu În patul meu te-ntinde femeie diafana, Și clipele ce-or trece părea-vor curcubeu Iubirea-ți mincinoasă otravă e
POEMUL CĂRNII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348178_a_349507]
-
Ne vom opri în insule vrăjite, De pretutindeni cântec de sirenă Din ape, din văzduhuri însoțite De fâșâit molatec de carenă. Ieșind din timp, corabia minune Cu marile iluzii înțesată Aleargă, inedită viziune, Uitând de toți, dar și de toți uitată. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sus ancora ! de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUS ANCORA ! DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348187_a_349516]
-
cu lovirea “tăiată” a unei mingii de tenis, pentru a surprinde adversarul, aflat încă departe de fileu și care s-ar fi așteptat la un lob sau la un lung de linie ... “Convenția” cu norma de (re)prezentare este repede uitată, abordarea directă (pentru un posibil câștig) sau pur și simplu dezinteresată este grăbită prin punerea de acord și în beneficiul convivilor a inițiativelor decente, permisive. Adunarea în jurul unei mese este aproape un ritual, “spargerea” ei este spontană - în funcție de “vioiciunea” dialogului
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (4) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348177_a_349506]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PENTRU UITAȚII MEI COLEGI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului PENTRU UITAȚII MEI COLEGI... Unde sunteți voi dragi colegi, Din anii când eram la școală? Și așteptam cu inimile reci, Pe doamna PROFESOARĂ
PENTRU UITAŢII MEI COLEGI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348201_a_349530]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PENTRU UITAȚII MEI COLEGI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului PENTRU UITAȚII MEI COLEGI... Unde sunteți voi dragi colegi, Din anii când eram la școală? Și așteptam cu inimile reci, Pe doamna PROFESOARĂ. Voi poate nu vă amintiți, Când de o palmă doar eram, Iar ÎNVĂȚĂTOAREA zicea, citiți: Prima literă din ABECEDAR
PENTRU UITAŢII MEI COLEGI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348201_a_349530]
-
școli profesionale, Și cunoașteți că e greu, Ca la prispa casei tale. Voi ați uitat c-am fost colegi, Dar n-ați uitat cred școala, Priviți-mă cu ochii reci, Cum ne privea și PROFESOARA. ZLATNA 1958 Referință Bibliografică: Pentru uitații mei colegi / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PENTRU UITAŢII MEI COLEGI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348201_a_349530]
-
Când tu mă adormi ușor poezie [ ] Când tu mă adormi ușor Când tu mă adormi ușor, cu glasul tău mângâietor ce seara îl simt în jurul meu... deodată îmi strălucește-n față cel mai frumos, mai splendid nor... nor de suflete uitate, în îmbrățișarea lor... lăsând în urmă, doar mireasma... glasurilor lor... așa se-ntâmplă... când tu mă adormi ușor, cu glasul tău... mângâietor... ce seara, mereu...mă-nalță-n zbor. 20.06.2009 + ASiIiVro + Vol.Speranțele iubirii - 2010 Referință Bibliografică: Când
CÂND TU MĂ ADORMI UŞOR de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348239_a_349568]
-
Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară, Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară. Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit Ca o veste minunată pe pământul înflorit. Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate Și amurgul-sur coboară, legănând acestea toate. Referință Bibliografică: Toamna din oglinda mea / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul I, 09 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TOAMNA DIN OGLINDA MEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348238_a_349567]
-
a solidarității cu idealurile colective, sau orfismul fascinant al forțele lui ascunse: „Am încă-n suflet flaute nesătule Ce-ar mai putea trezi tăceri destule ......................................... Și nu mă pot opri să nu țin pasul cu cântecul ce-mi descleștează glasul”. Uitat sau neglijat, poetul Radu Stanca trebuie reinventat. El și-a regizat propriul spectacol interior, amestecat cu feeria visului și izbucnirile indiscrete ale unei sensibilități torturate, coborând prematur faldurile catifelei unei scene căzută prea repede peste viața lui. Bibliogafie: 1. Radu
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
îți vor povesti despre Dochia și cojoacele ei și îți vor spune că ești un visător, că nu se face primăvară cu o floare, nu te lăsa descurajat de acest verdict. Odată cu prima zi din mărțișor, s-a schimbat anotimpul! Uitată este vremea imortelelor, în parcuri și grădini încep deja să îmbobocească tufele de forsitia, luminând totul cu cântecul lor galben, iar florăresele te îmbie cu noutăți de sezon. Un mărțișor, un pom înflorit și o dorință De sezon este și
MĂRŢIŞOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347648_a_348977]
-
Ce seamănă cu dragostea străveche, Rămasă astăzi fără de pereche; Cu ochii minții, într-o zi fierbinte, Topi-voi gheață, căutând cuvinte, Sorbind șuvoiul văii cu verdeața, În strunele de vânt, ce mă învăța O terță nouă dintr-un do major, Uitată-i simfonia-n la minor... Lumină Vie, ai rămas în timp, Cunună mea, pe frunte de Olimp! Living Light Living light of pure blue, My hope of beam of an azure, I ask you crown me with raw green To
LIVING LIGHT de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347744_a_349073]
-
rămași în chiloți și maieu, nu uniforme de camuflaj, să revenim la matcă. O Românie camuflată ( în ghearele hienelor ), ne confundăm unii cu alții, ne evitam cu respect și morții putrezesc la lumină...kitsch lamentabil cu sclipici. Citez un scriitor uitat, este de-al românilor... "Prohodul tuturor popilor din lume desigur n-ar fi fo-st așa de plicticos, așa de nesuferit ca explicarea înceată și monotonă a acestui savant. PĂUN-PINCIO". Referință Bibliografică: Pioneza de azi este un pamflet, orice asemănare cu
PIONEZA DE AZI ESTE UN PAMFLET, ORICE ASEMĂNARE CU REALITATEA ESTE O PURĂ ÎNTÂMPLARE(OARE?)! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350018_a_351347]
-
oare te frământă Și-ți poartă gândul călător Spre timpuri ce-au trecut demult Pierdute-n veșnicul tumult De dragoste, suspin și dor? E oare-un vis ce-ai rătăcit Ce nu s-a împlinit nicicând Sau poate-o dragoste uitată Te cheamă-n vremuri dealtădată Să te întorci...măcar în gând... Dar nu fi trist...tot ce a fost Rămâne doar o amintire... Ridică-te acum...zâmbește Nu vezi cum totul îți vorbește Despre senin...despre iubire... Pote tu vei
POEMELE IUBIRII 15 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350037_a_351366]
-
de riduri. Se șterse lent, îndelung, cu mâneca hainei brațului drept, întorcând către el palma tremurândă a mâinii. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni pierdute și uitate undeva în timpul probabil. - Astăzi auzi de un fiu care și-a ucis mama, după care s-a spânzurat în baie, mâine vei auzi de un tată care își înjunghie cele două fete, după care se omoară. Apoi vei răcni de
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
nori. Dar trupurile...Parcă, se mai cheamă... Vor un banal, carnal, ultim festin, Să amăgim a sufletelor dramă, Iubindu-ne puțin câte puțin. Și explodând în țăndări de plăcere Să ne reamintim de vremuri vechi, Împreunând sub lacrimi de tăcere Uitate suflete...Trupuri perechi. DIALOG - Clipe dragi adu-mi, DOAMNE, Să mă bucur de EA, S-o iubesc, de există... Și să simt că-i a mea. - Clipe dragi ce vei arde Pe-al iubirii poem, Sunt tăciuni ce-or rămâne
POEME ÎN DAR, PENTRU TINE FEMEIE! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350048_a_351377]
-
Păpădie: Atunci de ce mai urcați muntele? Piatră: Mereu există acea speranță ferecată în cutia Pandorei. Sfinx: Cerul e absolutul spre care tinde roca. Păpădie: Pe care nu-l poate atinge. Sfinx: Pentru că nu a învățat să ardă, să vadă flacăra uitată a stâncii sale. Doar când descoperă acea lumină lăuntrică poate să treacă dincolo de vârful muntelui și să se unească cu cerul. Păpădie: Eu rămân o simplă rocă. Sfinx: Până ce vântul îți va fura puful și tu vei realiza că nu
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
vârful muntelui): E atâta liniște aici. (Privește în jur.) O floare. E o floare de colț. Floarea și lumina e secretul. Floarea de colț e lumina din stânca vieții fiecăruia. Când atingi vârful muntelui răsare și înflorește. Toți avem undeva uitată o floare sălbatică ce așteaptă răbdătoare să-i recunoști zâmbetul. După ce străbați cărări întortochiate spre vârfuri de piatră, floarea desăvârșirii tale răsare ca o lumină, purtându-te spre absolut. (Culege floarea și o ascunde în cămașă, lângă inimă.) Ea e
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
exactitate ce este viața pe Pământ și ce reprezintă cu adevărat omul, această ființă în egală măsură dumnezeiască și diabolică, călător neștiut printr-o lume pe care nu va apuca să o cunoască pe deplin nici la sfârșitul vieții, vagabond uitat, exilat pe o planetă a paradoxurilor... Alerg. Către mine. Către ea. Către propria soartă. Într-o noapte, am avut un vis bizar, în care mă aflam într-un parc alături de o necunoscută ce-mi era logodnică, îi puneam pe deget
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
nebunește, eram aproape fericit, mi se părea că nimic nu mai contează. Dar plata a venit de-abia după aceea. Plimbările noastre în parc erau din ce în ce mai scurte, și când plecai mă simțeam exact ca în fața icon-ului de pe messenger, părăsit, uitat, trădat, nemairămânându-mi altceva de făcut decât să-mi contemplu propriul dezastru. Poate ți s-a întâmplat vreodată în viață, poate știi cum e... Incredibil, îmi venea să-mi smulg părul din cap, mi-a trecut prin minte, în cele
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
regreți? Mai trăiești? În somn te zăresc, Te aud prin zeci de pereți Cine spune că moartea-i pedeapsă? Cine spune că viața-i o faptă? Mă culc și trupul meu de vechi gladiator Se relaxează, Pătrund în mine melodii uitate, Privighetoarea se ascunde Sub o vază și-mi cântă despre adolescența mea furată. Tu, cititorul meu, zâmbești Sau mă ignori, Murim de tineri, vechi gladiatori. Închis într-o cutie Cu șase laturi, Ca o insectă pe nume Gregor, Zăresc un
VORBIM CU JUMĂTATE DE VOCE de BORIS MEHR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361795_a_363124]
-
din tine să răsară, Nectarul adormirilor astrale... Să mă ascunzi în palma ta de nori, Sub aripile tale de lumină, Strivește-mi lunecarea înspre vină Păcatul răstigneșe-l în culori! Citește-mă din nou, în mii de semne Răstălmăcind mesaje iluzorii Uitate, ieri, pe-o umbră-ntre fotolii În clipele tăcute și nedemne. Eu simt părerea de rotundă amăgire Când te petreci sub false armonii; Un anotimp nebun aș vrea să-mi fii La nunta nemuririi...fără mire... Referință Bibliografică: Tu-anotimp nebun
TU-ANOTIMP NEBUN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361906_a_363235]