2,547 matches
-
nu și-ar permite să trezească echipajul în securitate fără un motiv deosebit. O funcționare defectuoasă a "autobucătarului" nu putea determina declanșarea acestei proceduri. Compartimentul central al ordinatorului era oarecum diferit de celelalte încăperi locuite de la bordul lui Nostromo. Caleidoscop uluitor de lumini și ecrane, lectori de date și indicatoare, sala oferea priveliștea unui loc fermecat cu zeci de pomi de iarnă. Luând loc într-un scaun capitonat, făcut parcă exact pe măsura lui, Dallas studie pupitrele cu comenzi. Ash se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai bună rezoluție a receptoarelor deja puse la grea încercare.) Dallas! Mă recepționezi? Te-am pierdut. Repet, te-am pierdut... Răsuna numai scrâșnetul termonuclear al soarelui. La doi pași de cocă, înălțimea colosală a monstruoasei nave străine era și mai uluitoare. Fuselajul se boltea deasupra celor trei oameni ― vârful străpungea aerul încărcat de praf ― și această masă fantastică părea mai solidă decât roca pe care zăcea. ― Nici un semn de viață, murmură Dallas cercetând fiecare metru pătrat al suprafeței. Nici lumină, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de amantă care mă umileau. Eu, care credeam că experiența mea anterioară îmi va da oarecare superioritate, cel puțin tehnică, în nopțile noastre de dragoste, fusesem de mult depășit în închipuirea mângâierilor. Siguranța cu care săruta, perfecțiunea îmbrățișării ei, ritmul uluitor al trupului ei, pe fiecare ceas altul, pe fiecare ceas mai curajos, mai nou, mai spontan, toate acestea aproape că mă umileau. Ghicea orice sugestie și desăvârșea orice început cu un instinct pe care i-l invidiam. Descifra dorul trupului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu luare aminte, aici este toată atenția mea, nu la bietul tânăr străin care am fost, care atât de vag poate să-mi semene ! Cum s-au rărit sprâncenele ! Cum s-a subțiat firul părului ! Ce vagă asemănare, în afara acestui uluitor fapt ; că nimeni, nici măcar Cel de Sus, nu știe mai multe lucruri despre el decât mine ! La limba franceză, pe care o știe de acasă și pentru care a dat examene de romanist, meditează acum două domnișoare de pension, iar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la vârfuri. Dar cum ar putea detecta Profesorul, din cealaltă parte a camerei, via emoție care s-a declanșat de câteva clipe în sufletul lui, de când, plimbându-se nonșalant prin salon, a zărit ușa dinspre terasa cu clematite - deschisă ? Da, uluitor fapt, într-adevăr ! Ușa dinspre terasă, pe care obișnuiții casei o știu dintotdeauna a fi închisă, iat-o îndepărtată de o palmă ! Iar dacă este deschisă acum, tot așa deschisă a fost și acum o oră ! Și acum două ! Așadar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
despre eroismul de care bucureștenii au dat dovadă noaptea trecută cînd au Înfruntat trupele lui Ceaușescu. Ni se spune că toate aceste informații vor fi centralizate și ni se vor comunica niște statistici. Ascultăm Împietriți toată această deversare de știri uluitoare. Românii l-au Înfruntat cu curaj pe Ceaușescu. Începem să aflăm și noi ce s-a Întîmplat. Vorbesc apoi pe rînd despre democrație și alegeri libere și o schimbare de regim politic alți oameni - În numele unor asociații sau pur și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două cîmpuri. Sau doi cîmpi. Stă? Sau merge? Sau ce mă-sa face? Asta se Întîmpla puțin mai devreme, Înainte ca soarele să apună. Acum cîmpul e un cer plin de stele, prin care trenul se mișcă cu o viteză uluitoare, zici că stă. — Îl duce-n pizda mă-sii pe veteran, Îl aud pe Ovi supărat, Într-un tîrziu, tu nu vezi că abia se mișcă? Dacă o ține așa, ajungem la Constanța bătrîni. Nu știu de ce, dar lui nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ne ridicăm și noi rîzÎnd, căutăm vocea care Îi răspunde sorei. Rică se duce la tipul care stă Întins și Îi trage pătura de pe față. Tipul, negricios, cu ochii Îngropați Într-o pereche de cearcăne vinete, ne arată un zîmbet uluitor de alb, cu dinți sănătoși. Petcuuu! Daaa! țipă el, zîmbind cu toate măselele. Ia uite că tîmpitu’ era viu. — Daaa, zice el, fără să clipească. Păi atunci Petcu să-ți rămîne numele, Îi zice Rică și Îi pocnește o palmă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
conturau în mintea lui imaginile propriei sale activități obsesive. O, dac-ar fi putut să se cufunde îndeajuns de adânc, până acolo unde ar atinge rădăcinile dificultăților și unde ar învăța să gândească într-un chip cu totul nou. Percepea uluitoare similitudini, conexiuni orbitor de luminoase, probleme aparent total disparate care fuzionau în una și aceeași chestiune, subit și cu o ușurință ca de vis și, totuși, în clipa când marea sinteză părea în sfârșit aproape, extrem de aproape, se dispersa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom McCaffrey. Dar înainte de Tom fusese Pearl. John Robert nu o simpatizase și nu avusese niciodată încredere în Margot Meynell însă, un timp, nu se putuse gândi la vreo alternativă. Pearl a constituit o inspirație subită și, cu un noroc uluitor, a întins mâna orbește și a prins în ea exact persoana de care avea nevoie. Îi trebuia un câine de pază pe care să se poată bizui. Cineva care să fie tot timpul cu Hattie (când aceasta nu era întemnițată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întreba cum de poate continua să trăiască cineva în halul ăsta? Oare nu-i posibil să mori de ură, de resentimente și remușcări? Și cum poate un om să se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește de fantezii uluitoare? Cum avea să se termine totul, cum putea să se termine totul? George își spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai bun lucru care mi s-ar putea întâmpla ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care se petrecuse cu o săptămână în urmă. Într-o după-amiază, când era singură în casă și spăla niște cratițe la chiuveta din bucătărie, îi auzise pe Zet lătrând în grădină. Uitându-se printre ghivecele cu plante de pe pervaz, avusese uluitoarea priveliște a unui bărbat gol care alerga de-a curmezișul peluzei. Nu-și putea da seama dincotro venise. Părea foarte preocupat să iasă din grădină, cățărându-se pe unul din garduri, fie pe cel din dreapta, fie pe cel din capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
posibilitate de a reveni asupra acestor concluzii, fusese zădărnicită de îngrețoșătoarea declarație de dragoste pe care Pearl i-o făcuse în final. Aceasta îi pecetluise soarta. A fi împreună cu Hattie în micuța casă din Hare Lane se dovedise o experiență uluitoare și înfricoșătoare, deși nu trecuse decât o singură noapte. Acum era vineri dimineața. Nu-și imaginase, nici măcar când se urcase alături de ea în taxi, ce extraordinar va fi totul. Cât era de neîncăpătoare casa își dăduse seama abia în timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deasupra capului, în armonie cu celelalte iele, în timp ce dănțuiau în jurul Sorinei, fata cea mică a Împăratului... Privirea lui Paul lunecă de-a lungul brațului ei unduitor ridicat deasupra capului și îi observă încheietura mâinii care se răsucea cu aceeași flexibilitate uluitoare, pe care n-ar fi putut s-o aibă niciun bărbat din lume, și degetele măiestrit curbate ca la Grațiile din Primavera lui Boticelli, de care nu cu mult timp în urmă nu-și putuse dezlipi ochii minute în șir
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a populației. Refacerea sportivilor se face nu doar pe căi biologice, ci și psihologice și psihoterapeutice. Orice sportiv intră rapid și dispare la fel de repede în lumina reflectoarelor succesului: „în martie 2009, la vârsta de 15 ani, Ten a reușit un uluitor loc șase la Campionatele Mondiale de la Los Angeles. Ten este descendentul unei familii de renume în timpul Imperiului Coreean. Un strămoș al său a fost general în armata imperiului. Membru al minorității coreene din Kazahstan, Ten a arătat o înclinație deosebită
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
-mă cu tine, frumoaso! ― un țăran însoțit de un tânăr fercheș, care mergea puțin înainte ― e tată-său, îmi spuneam, și se rușinează de el.) Și așa, până când am ajuns acasă, în strada Amzei. Dispoziția mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi: Rița, servitoarea noastră, tocmai ieșea din pivnița ei, unde locuia, ducând în brațe un coș plin cu rufe. ― Știi, domnule Tudor, că s-a-nchiriat camera de lingă dumneata? ― Cine a luat-o? ― O fată, boboc! ― Singură
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Frică? de cine? Mi-a șoptit, lipindu-și obrazul de al meu ca să n-o văd, și în același timp o tresărire i-a zgâlțâit făptura: ― De mine! Cercam s-o privesc, ochi în ochi, o rugam să-mi repete uluitoarea mărturisire. Ea nu voia și, ascunzând capul după umărul meu, tăcea ori mă strângea cu brațele, ca să nu mă lase s-o privesc. ― Adevărat, mă iubești așa de mult? Tăcea mereu. Ce ar fi putut să-mi spună prin cuvinte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fu o adevărată petrecere spirituală. După propunerea Mihaelei fiecare din noi trebuia să recite o poezie sau două pe care le știam pe dinafară. Ea, cea dinții, trecu la pian și improvizând inspirată declamă Luceafărul lui Eminescu. Efectul se dovedi uluitor. Coleșiu o întrebă dacă a încercat și altădată o recitare cu acompaniamentul pianului. ― Numai cu acompaniament de harfă. Datorită succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndrăznit să recite. Ea n-a stăruit și a continuat să susțină singură
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
despuiat de orice prestigiu. Asta mai lipsea s-o afle, ca să prăbușesc singura șansă de înțelegere. Dar ceea ce mă contraria mai mult era faptul că Mihaela nu-mi pomenise încă nimic de sarcina ei. Își ascundea taina cu o mândrie uluitoare, când ar fi putut s-o speculeze în favoarea ei, adăugind: " Uite, sânt gravidă, iar tu ești tatăl copilului pe care-l port în pântece, prefer însă dezonoarea decât să mă mărit cu tine." Impasul în care mă aflam era până
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
duse pe copcă. ― Luați-o pe aici, numai să nu faceți zgomot. Salonul 7 e la al doilea, pe coridor la dreapta... În timp ce urcam la etaj, o femeie cobora scara. Când ajunse în dreptul meu, am recunoscut-o: era sora Mihaelei. Uluitoarea surpriză a fost de ambele părți. ― Alexa, dumneata? Ea încremeni locului fără grai. Nu se aștepta să mă întîlnească. ― Nu te supăra, eu sînt! ― De unde ai aflat? făcu ea încă nedezmeticită. Ce puteam să-i răspund? Părea atât de complicată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lua de mână cu nebunia. Pasivitatea ei inițială se topi ca gheața peste care torni apă clocotită. Și după aceea prinși de șuvoiul simțurilor, beți de licoarea pasiunii, n-am mai știut de noi. Ne trezeam uneori și forța aceea uluitoare a firii ne înlănțuia din nou, storcind trupurilor vlaga până la sleire. Mi-aduc aminte că într-un moment de relaxare Mihaela îmi șopti la ureche: ― Nu te-am înșelat, Dor... Dor... N-a fost decât o năpastă la mijloc... Tăceam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bine! Găsisem un sâmbure de fericire chiar în lacrimi. Când a tăcut orchestra, s-a destrămat și vraja care mă smulsese din realitate. Revenindu-mi luciditatea, m-am îngrozit de aventura în care mă angajasem. Atunci s-a întîmplat ceva uluitor: mi s-a părut că masa noastră a luat foc, că localul în care mă aflam se aprinsese din toate părțile. Poate era o simplă iluzie, dar mi-aduc aminte că am simțit în nări mirosul de fum. Am țâșnit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și Mondrian, Fra Angelico, Van Gogh, Monet și Kandinsky...). Am umblat pe urmele lui Vermeer prin Delft (oraș care m-a vrăjit aproape cât Siena), după Anne Frank în Amsterdam și Hans Memling prin Bruges. Am încasat din plin șocul uluitoarei picturi flamande timpurii (năucit de Petrus Christus, Simon Marmion, Gerard David, Jan Provoost și mai mulți Anonimi!), rătăcind halucinați prin „Groeningemuseum“. Ne-a uluit splendoarea (cu subtil duh oriental) a catedralei „Sfântului Sânge“ din Brugge, am urcat în befroy-uri de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mare feerică, alcătuită din milioane de lumini care scânteiază. Mai bine de o jumătate de oră avionul planează peste ea. Ai senzația că sosești pe altă planetă. Sau într-un alt secol. Nu cred că e posibil un spectacol mai uluitor. Și chiar dacă l-ai mai văzut o dată, perplexitatea rămâne aceeași. La aeroport ne așteaptă, într-un grup numeros, organizatorii "Romfest"-ului. Întrebări convenționale: "Cum ați călătorit? Sunteți obosiți?" Răspunsuri la fel de convenționale: "Bine. Mulțumim". După efuziuni, încep, însă, momente penibile. Ne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ajuns, cu bine, la vila profesorului. Intrară. Fast. Mult fast. Simte-te ca la tine acasă, o îndemnă el. Așa o să încerc să mă simt. Ca la tine acasă. Da. Ca la mine acasă. Noaptea le trecu într-o frumusețe uluitoare. Într-o dragoste continuă. Fără să închidă un ochi. După ce se răcoriră, cu câte un duș aromitor, după ce serviră câte ceva, după o cafea, elîi făcu semn, din nou, spre pat. Ea se urcă înaintea lui. După ce se iubiră din nou
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]