2,056 matches
-
punctul culminant cu deznodământ dramatic precedat gradual de o suită de grotești prăbușiri de la speranță la deznădejde, din efortul derizoriu al personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limita ridicolului. Chiar și acestea însă vor fi urmărite cu o undă de înțelegere. Aceasta derivă din încercarea de introspecție care motivează, de pildă, gradual, decăderea morală a văduvei colonelului Zaharescu. În general, reminiscențele caragialiene sesizabile la nivelul tipologiei sunt umbrite prin grija de organizare echilibrată, de autentificare a comediei umane prin opoziția între personaje negative și pozitive. Astfel, lui Mirea, tipul amicului colpoltor care amintește de perfidul Lache, i se opune în plan moral, integrul Sergiu, la fel cum penibilei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic, deoarece nonsensurile stârnesc aici un râs rezervat, umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin "lumea-lume" caragialiană. Comicul absurdului, bogat ilustrat în prima piesă ionesciană, includea și gluma
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a nașterii cu sfârșitul, cu prăbușirea. Irina rememorează fericirea vieții intrauterine asimilată cu paradisul pierdut, iar apariția momâilor-ursitoare în partea mediană a piesei, interesate nu de priveghi, ci de "mama mortului" lăuza -, pune în lumină aceeași inversiune absurdă. Acesta umbrește decisiv optimismul piesei, ca să nu mai vorbim de lipsa de fundament a speranței în salvarea pruncului, și transpune finalul în cel mai crunt registru al absurdului. Aceasta pentru că protagonista însăși, deși dintr-un reflex, înrădăcinat, cum am văzut, prin educație
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și nopțile unui student întârziat, romanul lui I. Peltz Actele vorbește! și multe altele, sunt printre astfel de dovezi ale apartenenței la caragialism prin replici viabile ale unui dialog intertextual întreținut de scriitori cu identitate literară proprie, incontestabilă, cu nimic umbrită de încadrarea în posteritatea literară a lui Caragiale. Varietatea și mai cu seamă bogăția acesteia ar putea constitui punctul de plecare al unei cercetări care să ateste consfințirea unei direcții literare caragialiene în literatura română. Deși poate părea o exagerare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comics), care sub morala pedepsei realizează cele mai sângeroase benzi desenate, într-un "masochism subversiv" prezent în epocă, anxietate care generează o "fascinație morbidă a depravării și autodistugerii", după formula lui Wright (adevăratele vedete erau criminalii, iar finalul moralist nu umbrea fascinația crimei).628 Mesajele care încurajau toleranța, comuniunea, cooperarea, puternic promovate imediat după război, într-un context de oboseală și iritare accentuate (au existat chiar mesaje de prietenie față de URSS, în care eroii americani țin prelegeri, sfătuiesc, explică și avertizează
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să ia un prânz de bârfă împreună cât de curând, ca să se pună la curent cu toate noutățile. Darcey dădu din cap cu entuziasm. California și orice altceva mai voia să-i povestească Nieve, oricât de minunat, aveau să fie umbrite de superbul său inel de logodnă. După ce aceasta plecă, Darcey îi zâmbi parcă scuzându-se față de Aidan. —E foarte drăguță, dar cam exagerează câteodată, îi spuse. Îmi place de ea, zise Aidan. Îmi plac energia și hotărârea ei. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se părea ușor, chiar dacă nu plăcut În mod deosebit, să reziste farmecului neglijabil al arătosului, deși scundului ofițer SS. Acesta mi-a strâns mâna. I-am privit-o și apoi l-am privit În față. — Ușurel, piticanie, i-am zis, umbrindu-i amenințător mica siluetă așa cum face o fregată care trece pe lângă o barcă de pescuit. Că altfel o să-ți decorez buza, și nu cu Crucea Cavalerului și frunze de stejar. Am scos o bancnotă mototolită de cinci mărci și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Tustrei călătorii își făcură cruce și se culcară, gândindu-se la făptura nepământeană și la ce-i mai poate aștepta până la Peștera Uitării. După trei ceasuri, o porniră la drum și, nu peste multă cale, pătrunseră într-o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă și, când vru să soarbă cu nesaț apa limpede de izvor, o adiere molatică îl învălui, făcândul să dea drumul vasului, care alunecă pe iarba îngălbenită. Arunci bunătate de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
teribil de greu să scriu nu un poem apocaliptic, ci o povestire cât de cât coerentă. înapoi în acvariul pustiu al vilei din Cumpătu, plin doar de aerul cameleonic - acum e auriu, mai deschis sau mai întunecat 18 după cum norii umbresc stațiunea - și de țiuituri care se rotesc printre mobile. Descui ușa camerei mele și mă învăluie căldura sobei lăsate aprinsă. La fereastră bate aceeași creangă de pin, cenușie și cumva plină de viață, încordată și sigură pe sine. Dar trag
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
așa sunt alintată de familia mea. Eu am 10 ani și sunt în clasa a IV-a, la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Sunt o fată frumoasă; am părul scurt, drept și blond, iar ochii sunt de culoarea smaraldului, umbriți de gene subțiri că mărarul; sub năsucul mititel, răsare o gurița mică, dar care vorbește neîncetat. Eu sunt de statură mijlocie și recunosc că sunt cam grăsuță pentru vârsta mea. Sufletește, sunt o fată bună, iubitoare și harnică și încerc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de lăudat despre cât de beat fusese cineva În seara de dinainte și despre cât de beat avea să fie În seara aceea. Numai că, sub toate astea, ideea era alta. Subiectele ce țineau de alcool și abilitățile sexuale, erau umbrite de cum fusese scăpat basma curată Gerald Cleaver. Logan stătea la bar, așteptând să-l servească vreunul dintre australienii cei spălăciți și-l asculta pe un tip gras cu un tricou galben strălucitor, care se lega de un bătrânel slăbănog cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
agenți În uniforme. Logan Îl găsi pe inspectorul Insch așezat pe o punte arcuită de lemn, care traversa un bazin albastru pătat, plin de pești aurii și arămii. — Domnule? Inspectorul aruncă o privire peste umăr, cu o urmă de Încruntare umbrindu-i trăsăturile rotunde, ceea ce-i dădea un aer tâmp și incapabil. — Da’ nu te-ai grăbit deloc. Logan Încercă să nu dea curs provocării. Doamna Henderson nu vorbește. Dar am găsit toate hainele pe care le purta puse la uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
face planuri...“ Acum însă copilul, cu părul lui castaniu ciufulit, îl urma fără chef și-l întrebă de ce întrerupsese discuția despre Maștera cea bătrână. Pus în dificultate, melancolicul sclav grec răspunse: — Tatăl tău și mama ta nu vor să-ți umbrească fericirea cu poveștile astea vechi. Și cită confuz un filosof atenian care trăise în urmă cu trei secole: Prețul păcii este tăcerea. Te rog, promite-mi că nu vei mai pune întrebări. Răspunsul acela dezlânat și speriat era mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descriu exact ce s-a Întâmplat; cred că omul primar, bestia ce dormea În afundul conștiinței mele s-a trezit și a acoperit pentru o clipă rațiunea, așa cum un nor acoperă brusc lumina soarelui și o parte din jur se umbrește; În penumbra aceasta, am avut timp să-l dobor, luptând Însă loial: din față. Când mi-am recăpătat o parte din control, am observat un corp inform, care horcăia sub pumnul meu Însângerat ce se ridica și izbea, se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă fi bătut, să fi țipat la mine și să îmi fi făcut viața un adevărat iad câteodată, dar a văzut ce era înăuntrul meu. I-a păsat de mine. M-a învățat să fiu iluzionist adevărat... Un nor umbri fața omului. - Și după aceea a fost luat de lângă mine. Din cauza lui Kadesky. El și nenorocita aia de afacere a lui l-au omorât pe domnul Weir... Și pe mine. Arthur Loesser a murit în incendiu. Privi cutia și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu pielea palidă, pătată, cu urmele stacojii de adolescent și am mai văzut ceva, care m-a făcut să vreau să privesc repede în altă parte. Și nici nu era prima dată când vedeam - acea sclipire de neplăcere care-i umbrea rapid fața de fiecare dată când ne certam sau când eu spuneam ceva ce lui i se părea prostesc sau jenant. Ben și-a scuturat haina jos de pe brațe, a prins-o cu o mână, iar cu cealaltă a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o făcea tot timpul pe foi pline cu steluțe aurii. Levin stătea la una dintre cele două mese din față. L-am recunoscut din poze și de la televizor. Avea gâtul gros ca de taur și umerii lați, o față mare umbrită de sprâncene dese. Părul i se ridica în bucle mici dintr-un început de chelie. Când avocatul i-a spus să se ridice, a traversat sala de tribunal pe vârfurile degetelor, ca un boxer. Avocatul a început să îl interogheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
te vei strădui să ajungi la timp la serviciu, vei fi mereu În Întârziere. Clinica era formată din două apartamente particulare, situate la parter, unite Între ele. Ferestrele, apărate de niște grilaje cu arabescuri, dădeau spre o curte goală, udă, umbrită de pini, la rădăcinile cărora se zăreau pe alocuri pietre mari, cenușii. Foșnetul coroanelor lor se auzea din grădină la cea mai mică adiere. Vântul vijelios Îi evocă lui Fima imaginea unui sat Îndepărtat din Polonia sau din Țările Baltice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
particulari. Așa că visul casei și al grădinii din Mevaseret Începe să devină real. Ajungem amândoi specialiști În marmură, ceramică și olane, dacă Înțelegi la ce mă refer. În toți acești ani, În afara unor certuri superficiale, viața noastră n-a fost umbrită de nimic. Fiecare discuție se termina cu scuze reciproce. El spunea că-i pare rău, eu la fel, iar el mormăia: Azoy. Apoi mergeam Împreună să schimbăm așternuturile sau să pregătim cina. Cinci mii de oameni, se gândea Fima, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
drumul, se tăvăleau pe podele, pe coridoare, gemeau, sângerau. Uri spuse: Ăștia sunt cazaci, se poate călca pe ei. În cele din urmă, găsiră În spatele mânăstirii o grădină mică și plăcută, În care era o tavernă grecească, cu o terasă umbrită de frunze de viță și mese aranjate. Printre mese erau așezate lectici. Dând la o parte perdelele uneia, Fima Își văzu soția făcând dragoste, În lacrimi, dar pasional cu un bărbat sfrijit, negricios, care era Întins sub ea și scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mal de pământ scos în față, îmi explică Armin, ca un specialist. O configurație asemănătoare putea fi văzută și la capătul așezării. Am traversat groapa, am urcat cărarea până la un colț de stâncă și am zărit surprins o mică poiană umbrită de un crâng de fagi. Era îngrădită cu un gard de stâncă vertical, se înclina ușor până la margine, de unde privirea își lua zborul liber peste colinele și văile prealpine. Pământul - ridicat de pe urma săpăturilor - zăcea gol și uscat în lumina orbitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
țărănească într-o rână, și eu am aruncat o privire fugitivă, puțin rușinat, înspre fosta casă cu acoperiș de paie când coboram cu Felix până la ștrand. Era așezată între peri și meri, acoperișul, acum din țiglă, era mult lăsat și umbrea partea odinioară locuibilă, în spatele uneia dintre ferestre avea să lucreze tata. Și dacă pe vremuri răspunsesem mândru la întrebarea profesorului cu privire la profesia tatei, cum că era director, așa cum singur se recomanda, acum nu eram atât de sigur dacă această denumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De aceea își ducea mâna dreaptă la gură ca să-și acopere lipsa unui dinte, ceea ce nu-i știrbea însă cu nimic chipul drăgălaș, iluminat de doi ochi verzi, umbriți de gene lungi și grele, ce încadrau un nas obraznic, cu nările mici și ovale. - Mamă, îți recomand pe domnul Ramses, spusese Laura, râzând cu mâna la gură, în seara când am trecut întâia oară pragul casei lor. Madam Fișic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un cap ca o pepenoaică mică și bună de murat, brăzdată de o tăietură ce-i spinteca obrazul de la tâmplă până la gât. Trompetul îi scotea tabachera din buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre noi și pe Niță Anghel, cârciumarul. Bondoc, croit ca din ghiulele, fălcos, cu nasul cârn și cu ochii jucăuși, avea o muscă de mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]