4,112 matches
-
mișcare fără să țipe de durere. Corabia, asemeni unei fantome, plutea în derivă, fără control, pe ape necunoscute. Mai trecu o zi, timp în care Panait se zbătu între viață și moarte, aiurind și suferind din cauza durerii. Piciorul i-se umflase și îl chinuia foarte tare. Noroc ca avea butoiul cu apă aproape și putea să-și mai aline setea și febra groaznică. Motanul, la rândul său, suferea și el, deoarece îl durea burta de foame. Se sculase de câteva ori
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
suntem mărginiți de reperele venite din noi înșine. Îmi amintesc că odată cineva mă întrebase dacă pânzele umflate ale corabiei datorită unui puternic ventilator aflat pe aceeași corabie pot mișca din loc corabia. Bineînțeles că nu! Da, pânzele se vor umfla dând iluzia unei mișcări, dar corabia va rămânea pe loc. Iluzia va fi confundată cu realitatea, întrucât nu poți găsi un reper stabil în largul oceanului... Cam acolo suntem noi, în furtunile devastatoare, aparent invizibile ale egocentrismului. Revenind la sete
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342487_a_343816]
-
îndrăznești cumva să-i ceri trimitere pentru analize ca să vezi cum stai cu sănătatea, de exemplu, ți-ai dat foc la valiză... Auzi mata, zice, analizele nu se recomandă la cerere și numai în cazul în care, știu eu, te umfli de la ficat, de la drenaj prost, mă rog, esența e că dacă nu dai plicu’, atenția, nu primești recomandarea. Da...Trebuie să fii musai bolnav ca să-ți permiți u asemenea favor. Dar românu’ e inventiv, dom’le și când își pune
REFLECTII.. MEDICALE (!?) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341581_a_342910]
-
De ce sunt ele pline cu mărfuri străine? Deoarece romconsumatorul le preferă pe acestea din urmă. El dorește ca fructele să fie mari, perfecte cu pielea întinsă ca după o ședință cu botox. Dar sunt dezgustător de perfecte, parcă ar fi umflate cu seringa de un vârcolac interplanetar ce se amuză pe seama gusturilor noastre bizare. Mai deunăzi mă roagă Ionel, omul de la care cumpăr laptele, dacă nu pot să îl ajut să vândă, o cantitate de patruzeci de tone de mere, vreunui
ŞI IARĂŞI OARZĂNE VOR PUTREZI-N LIVEZI (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341596_a_342925]
-
O viespe l-a-nțepat de nas și nu respiră bine. Puteți să vă duceți mai în față, să v-așezați pe bancă,îmi recomandă în timp ce îl smucește pe Nero ca să-mi elibereze calea. Pe bancă,un bărbat stacojiu,cu păr zbârlit, umflat de vântul de afară ,încearcă să-și sperie tristețea cu un oftat prelung. Nu văd în jurul lui vreun animal,dar cine știe ,poate -o fi înăuntru. Nu îl întreb de ce e supărat ,nu-mi place să descos pe nimeni ,sunt
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
răspândește deloc ?! PS2. TOT... DESPRE CĂPUȘE ! Valabil pentru oameni și pentru animale ( Dacă nu aveți un medic prin apropiere) Din bătrâni și experiență proprie (având animale), indiferent de stadiul în care este căpușa, ori doar o pată neagră, ori deja umflată de sânge, ca un bob de fasole: 1. Dacă s-a prins o căpușa și ai în casa untura, acoper-o complet cu untura solidă și după două-trei minute se desprinde (ea se sufocă, untura nu permite nici un strop de aer
ECTOPARAZITISMUL TEMPORAR CU CĂPUŞE de SOFIA COMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340678_a_342007]
-
lovesc de-un zid abstract. În castelul adormit Se-ascundea un fost bandit, De cu noapte el visa La Serena Lucia. Abur moale, vise dulci, du-te gândule, te duci pe poteca de furnici, zi, banditule, ce zici? L-au umflat ca pe-un balon, A zburat spre Washington, Mai departe, spre Boston, Se lăuda că e baron. Eu, frumoaso, sunt acel Pseudo-baron mișel, Tu -un înger fost-ai, ești, De ce mă copilărești? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: La un metru / Boris
LA UN METRU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341137_a_342466]
-
nici măcar cea „adevărată”. Mai sunt și rămășițele unei tabere de sculptură, nostalgia multor săteni, care-a populat zăvoiul de pe malul Bistriței, înainte de ’90, cu voie bună și opere sculptate-n piatră - o parte din ele au dispărut când s-a umflat râul, restul s-au deteriorat. Chiar și loja masonică din Hobița, anunțată drept „prima lojă țărănească din lume”, a intrat în adormire. În satul gorjean cu 400 de locuitori, cu oameni prietenoși și cu simț al umorului, în care un
„Mie să-mi aducă Cuminţenia aia la poartă, eu nici n-aş băga-o în seamă. Să dai atâtea milioane de euro”. Reportaj din satul lui Brâncuși () [Corola-blog/BlogPost/337918_a_339247]
-
românilor. Însă mai mult decât atât, cartea, scrisă pe vremea când Maria se pregătea să devină mamă, pare gestul unui adult care încearcă să apere un copil. Adultul de astăzi, apărând copilul de ieri. „Plângeam foarte tare. Mi s‑au umflat ochii și fața” „Când a văzut d‑nul Cărpinișan că fac prost la treișaizeci, a început să mă bată. Mi‑a tras trei palme până la bârnă. La bârnă am stat în fața lui în poziție de drepți și iar mi‑a
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
Când m‑am dat jos, iar m‑a bătut, mi‑a dat cu palma peste față și m‑a trântit jos pe parchet, când eram jos acolo a început să mă calce în picioare. Plângeam foarte tare. Mi s‑au umflat ochii și fața. La ochi eram puțin vânătă”, descrie Maria Olaru un incident petrecut în 1994, pe când avea 11 ani și o contractură la spate despre care antrenorul nu știa. Într-o filă din jurnalul ținut în același an, fetița
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
la un alt fel de circ, unul "intelectual", chipurile? Multe alte comentarii - parte din ele de la persoane pe care le credeam cu capul pe umeri - au luat apărarea femeii. Că poliția a intervenit brutal, că și-a găsit să-și umfle mușchii cu o femeie fără apărare, că cei de la antitero mai lipseau ca să fie siguri că femeia nu va scăpa basma curată, arată cât de ușor putem fi manipulați sub imperiul emoțiilor, cât de ușor se eliberează rațiunea din chingile
„Ce-a făcut, a dat în cap? A trecut și ea pe roșu, săraca!...” Filmul cu femeia de la Unirii spune totul despre România și români () [Corola-blog/BlogPost/338005_a_339334]
-
un euro și mai bine. Chiar și fructele autohtone se vând ca alea exotice, ba unele chiar mai scump. Pentru că de acolo de unde vin, nu a fost nimeni care să învârtâ coada pepenelui să se coacă mai repede, sau să umfle merele cu chimicale să crească mai mari și fără gust, ci exact pe dos. A fost cineva care a zis, facem pepeni, atunci să-i facem pe cei mai dulci. Facem piersici? Păi să fie zemoase, ca niște fantezii erotice
Unde noi îi avem pe Păcală și Tândală, japonezii îi au pe Migală și Trudilă () [Corola-blog/BlogPost/338013_a_339342]
-
puternică. - Nu știu unde e tati, Ana mamă, îi spunea copilului care încerca, la rândul lui, să înțeleagă ce se întâmplă. Pleca și-l căuta toată ziua în cârciumi și pe la spitale, suna la morgă din oră în oră și i se umflaseră ochii ca după o operație de rinoplastie. Fetița nu știa ce să îi spună și nici cum s-o consoleze. Nu primise dragoste, astfel că nu știa cum s-o transmită. Se așeza lângă ea pe canapea și-i punea
„Dă, Doamne, ca ai mei să divorțeze”. Familia tradițională trăită de un copil de 11 ani () [Corola-blog/BlogPost/338020_a_339349]
-
dosar penal un sac cu bani. Că ieri sau alaltăieri a fost potop de-a dreptul. Erau peste 50 de grade, pe care, e drept, doar le-am resimțit. Că un „personaj” a fost reținut. Pe principiul curat neconstituțional, dar umflă-l. Astea sunt televiziunile de știri. Din fericire, un lucru nu a putut fi dus în derizoriu. Zâmbetul curajos al Majestății Sale, Regina noastră Ana. Un zâmbet care a vegheat și va continua să vegheze România. Îți recomandăm Serialele mele
ce emisiuni adevărate poți găsi la TV, dacă ai răbdare să le cauți puțin () [Corola-blog/BlogPost/338163_a_339492]
-
degerături pe mâini și pe față, se refac la Inuvik, în Canada, unde sunt blocați din cauza vremii nefavorabile. „Nu ne-am recunoscut între noi când ne-am dat jos cagulele: barba mea a albit pe jumătate, iar chipurile noastre erau umflate ca după un meci de box”, a scris Andrei Roșu pe pagina de Facebook. Redăm mai jos conținutul postării sale. „Am terminat ieri cu bine-toți 3!!-cea mai grea cursă pe care o putea concepe cineva de pe această planetă. Ne
Andrei Roșu, despre ultramaratonul de la Polul Nord: „Am avut ore întregi cu halucinații, dar am strâns din dinți și am plâns până ne-au înghețat lacrimile” () [Corola-blog/BlogPost/338183_a_339512]
-
o nouă premieră la această competiție, eu și Vlad suntem primul tandem care termină cursă. Și încă ceva: nu ne-am recunoscut între noi când ne-am dat jos cagulele: barba mea a albit pe jumătate, iar chipurile noastre erau umflate ca după un meci de box. Au existat zeci de momente în care am fi putut abandona, am avut ore întregi cu halucinații, dar am strâns din dinți și am plâns până ne-au înghețat lacrimile. Am trăit o stare
Andrei Roșu, despre ultramaratonul de la Polul Nord: „Am avut ore întregi cu halucinații, dar am strâns din dinți și am plâns până ne-au înghețat lacrimile” () [Corola-blog/BlogPost/338183_a_339512]
-
cu zgomot. Rectific. Japonezii nu sorb. Sorbocăie, sleorpăie, fac ca o turmă de elefanți la iaz, ca niște pompe de vacuum la putere maximă. De ce fac așa? Pentru că tăițeii se mănâncă fierbinți. De ce nu așteaptă să se răcească? Pentru că se umflă. Secrețiile nazale. Pentru că suflatul nasului în public e considerat ofensator, în perioadele de răceli, gripe și alergii la polen, japonezii își trag mucii înapoi pe nas din minut în minut și nimeni nu pare să aibă o problemă cu asta
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
la 180 de grade și și-a făcut culcuș, ocupând patru scaune în felul următor: pe cel din dreapta geanta, pe cel din față-stânga sacoul, pe cel din față ciorapii lui roșii cu tot cu picioare, că s-a descălțat de pantofi (se umflă la drum). Doamnele i-au dat târcoale, au tușit, doar doar, dar omul n-a văzut, n-a auzit: avea căștile pe urechi și în plus, era furat totalmente de peisagiu. Ah, vara la țară. Foto: George Moise Nu, n-
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
Orașul a rămas gol-goluț. Nici măcar porumbeii, atotprezenții șoareci cu aripi, nu mai stau cocoțați pe antene. Traficul e aproape inexistent, doar din case curg șuvoaie umflate de arome de prăjituri, ambuteiaje de mirosuri. Oamenii rămași în urbe au din ce trăi, soba le aruncă bulgări de căldură, se uită leneși, ca orice ființă superioară, socială, deținătoare de limbaj articulat, la balet pe gheață, cel mai probabil
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
umplu iei, să-mbucură. Și, pan la urmă, dă-i dracu, tot iei să tinuie! - Păi da, dar am văzut că, între ei, se râd de dumneata... - Lasă-i, băăă, să să râdă! Ori crezi că de la râs li să umflă manile? Nu, băăă, de la muls! În prima seară, ciobănii de rand s-au mirat că Unchiu lasă caii liberi în poiana stânii. - Leagă-i, nea Culii, că-i mânca ursu! Unchiu și-a scos tacticos o țigară, a aprins-o
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
minim, scade performanța. Peste, cresc costurile. „Fără condițiile de bază, n‑ar crește. E mai bine dacă poți să‑i asiguri spațiu mai mare, dar te costă în plus. Ai confort sporit din punct de vedere etic.” Puii nu sunt „umflați cu hormoni și antibiotice”, refrenul mitologiei puiului. Promotorii de creștere sunt interziși și în România de aproape 10 ani și controalele sunt stricte. Trimit probe la laboratorul Direcției Sanitare Veterinare din toate etapele producției - pentru salmonella și alți agenți patogeni
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
o curbă care crește de la 15-16 grame luate în greutate, la o medie de 60 de grame. O hală consumă într‑un ciclu circa 70 de tone de furaj, stinse cu 150 de metri cubi de apă. Puii nu sunt „umflați cu hormoni și antibiotice”, refrenul mitologiei puiului. Promotorii de creștere sunt interziși și în România de aproape 10 ani și controalele sunt stricte. Trimit probe la laboratorul Direcției Sanitare Veterinare din toate etapele producției - pentru salmonella și alți agenți patogeni
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
inițial m-am gândit să fac un proiect de artă. Dar apoi mi-am dat seama că nu ar fi nimic interesant în refacerea unei camere de care îți amintești. De ce ți-ar păsa de asta? Devine interesant doar dacă umfli situația până la punctul de violență maximă, până te omoară. În momentul ăla ai un roman. Sau un măcel.”. Memoria și construcția amintirilor, granița dintre real și ficțiune sunt teme care îl pasionează și pe Omer Fast, majoritatea proiectelor video semnate
Fragmentar, din 9 decembrie pe marile ecrane [Corola-blog/BlogPost/100100_a_101392]
-
deci practic sunt cinci nume care vin din zona românească. E adevărat, ca și actor este primul care vine din România pe Aleea Celebrităților. Totdeauna trebuie să comparăm chiar dacă noi suntem foarte mândri și avem chestia asta de a ne umfla în pene: ,,Vai ce mari sunt artiștii noștri’’. Dacă ei nu sunt compatibili cu marile nume care ajung pe Aleea Celebrităților nu are niciun rost să facem reverențe, iar domnul Rebengiuc este unul din marii actori ai lumii, pentru că a
Interviu cu Constantin Chiriac, directorul FITS [Corola-blog/BlogPost/100105_a_101397]
-
starea mea! Așa sunt mereu! mi-ai raspuns... Și glasul meu îți scria: - Mă bucur! Nu toți reușesc să redea clar asta căci ecoul răsună tot mai adânc. Înaintam în propriul labirint ghidându-ne după cântecul lăuntric. Visele subterane vor umfla izvoarele ce ne conduc printre anotimpuri.... îmi îngâna glasul tău: “ Daca-ți fac apa jucăușă și sălbatică n-o să-mi mai apropii barca de malul tău ”. Eu îți spuneam: - Da!... - Nu! îmi spuneai Tu. - Este un contrast divin acest Da
ELEGIA I PE FIRUL GÂNDULUI CĂLĂTOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 129 din 09 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344269_a_345598]