2,033 matches
-
ei încât să testeze această posibilitate. Am venit în spatele ei, m-am aplecat și i-am sărutat creștetul capului și am luat-o în brațe, în timp ce mâinile ei continuau să se miște. Nu mai alăpta, dar sânii îi erau încă umflați. Își scutură umerii ca să mă îndepărteze. — Termin într-un minut. Ce este de data asta? Copii înfometați în Grecia sau comuniști persecutați în Washington? O tachinam cu privire la cauzele ei, dar le și invidiam sau cel puțin îi invidiam devoțiunea. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aduse un pahar cu ceai dulce cu lămâie și adăugă: — Oricum totul vine din ceruri. În privința asta nu era de acord cu ea, dar muzicalitatea cuvintelor Îl atinse ca o mângâiere și puse brusc palma pe mâna ei cu vene umflate și Îi mulțumi. Lăudă mâncarea și aprobă cu entuziasm ceea ce spusese ea mai Înainte: Mila e milă. Odată, când Dimi avea opt ani, Ted și Yael Îl sunaseră pe Fima la ora zece dimineața, să-i ajute să caute copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o aspirină. Mai târziu Îi chemă un taxi. La patru și jumătate aveau o pauză de cafea. Doctorul Wahrhaftig veni și se sprijini de biroul de recepție, aruncând În fața lui Fima un miros de medicamente și dezinfectante. Pieptul său enorm, umflat ca al unui general-guvernator rus din timpul țarilor, șoldurile rotunde și late dădeau trupului său greoi Înfățișarea unui contrabas. Obrajii Îi erau străbătuți de o rețea deasă, nesănătoasă de vase de sânge albăstrui, roșcate și rozalii, aflate atât de aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și pe mama cu acea față plată, plină de autosatisfacție, pe care încolțea un zâmbet minuscul: trăsături simple, clare, ce exprimau succes și convingerea că lui îi reușește orice atinge. Părul și-l purta ondulat spre spate, în față mai umflat și încrețit, strălucind întunecat, ceea ce îi alungea mai degrabă obrazul lat, căruia capul puternic îi dădea un aer și mai accentuat de forță; numai mâinile care ieșeau de sub manșetele albe erau în continuare cele ale fostului reprezentant al turnătoriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
marine locale alese cu grijă. Patul era vechi și moale după cum mă avertizase și Ed, dar vechimea lui era reconfortantă, un simbol al rezistenței. Și mă chema cu o voce plângăreață: „Vino să te întinzi, Jenny“ - zicea el - „pernele sunt umflate și moi, cearșafurile sunt răcoroase și proaspete, plapuma ușoară și învăluitoare“. — Vrei să tragi un pui de somn? mă întrebă Ed cu blândețe interceptând schimbul telepatic dintre mine și pat. —Mi-aș dori foarte tare dar... El mă sărută. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care m-a poftit să mă servesc și eu. Vânzătorul de mașini era gras și mic, ca un butoiaș de bere, din care ieșea un cap rotund, cu părul ondulat, cu nasul cârn, cu gura mare și buzată, cu fălcile umflate și mustața rasă. - E nostim! cugetai, cercetându-l cu de-amănuntul. Purta o scurtă îmblănită cu guler de Astrahan, pantaloni vărgați și picioarele încălțate cu niște ghete galbene, în galoși noi-nouți. Înțelegeam că vine pentru Laura și luam parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rea credință. Ceream contra-expertiză și descopeream sume de bani manipulate, dar nejustificate. Dărâmam astfel sentințe legale, pentru ca negustorii constrânși, să-mi acopere sumele datorate. Nu țineam să fiu înglobat între celelalte victime la masa credală a unui faliment, cu activul umflat, ca să contra-cumpănească un pasiv mult mai mare. Criza se întindea ca lepra și străduințele mele deveneau tot mai nefolositoare. Omul care semăna cu Massaryk, m-a primit îngrijorat, în vechea lui întreprindere comercială. În loc să-mi achite factura, se plângea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făcut-o dinadins. S-a constatat însă apoi că omul avea un bilet valabil pentru două palme. Așa că, laba de a doua a repezit-o în manechinul descoperit odată cu prăbușirea mea. Omul de cauciuc a primit-o pe buca obrazului umflat, fără să clipească, în vreme ce un arbitru improvizat număra până la zece, aplecat peste trupul meu. Hohotele grămezii pe care o vedeam ca printr-o pânză, mi-au dat puterea supraomenească să mă reculeg, ridicându-mă fără ajutorul nimănui și zâmbind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu ciocul de aramă se lărgise până la urechi. Mi se păru, atunci, că cel mai bun lucru ce-l am de făcut este să râd și eu. A râs și Doamna Patanetschek, săltându-și țâțele ca două bășici de porc, umflate. Râdea cu buze vaginale, clănțănind din strungăreți și hohotele îi săltau buricul neastâmpărat și vizibil sub cămașa de muselină. Oprită brusc din râs, ne-a zugrăvit, oftând în răstimpuri, prăbușirea stabilimentului ei celebru altă dată. Ne vorbea mai ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înaltă și croită ideal, îl face plăcut de la prima vedere. Când e băut, Rudolf râde mult și spune lucruri groaznice: „Maica mea, Dumnezeu s-o ierte, începu el să-mi bâlbâie deunăzi, între sughițuri, - măicuța mea avea două pulpe: una umflată ca o tobă de un cancer purulent și cealaltă, subțire până la ciolan. Rudolf soarbe din pahar și râde amuzat de o aducere aminte, venită așa, deodată: - „De ce nu lași femeia în cameră, să-ți facă puțină curățenie?...” - „Lucrez, mamă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cal, pus acolo de momeală pentru fiarele înfometate. Comandantul batalionului poruncise să i se facă un adăpost de scânduri, între doi copaci. Își trecu prin ferestruică țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu coada zăpada din urma ei, așa că nu se mai putea zări altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că ar putea fi nevoie; se Încântase de imaginea straielor Îngreunate de apă dispărând pline de grație În adâncul lagunei. Numai că ele, dimpotrivă, susținute de aerul prins În faldurile voluminoase, rămăseseră plutind la suprafață, Înconjurând gondola ca niște hoituri umflate, ca tot atâtea Fenimore Înecate. Era un spectacol În același timp macabru și caraghios, care Îl făcea să simtă acut umilința și nebunia faptului de a fi participat la el. Temându-se că vreun alt vas, aflat În trecere, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rămânea nedecis. Cronicile pozitive continuau să apară și prietenii i le trimiteau: una inteligentă a lui George Bernard Shaw În Saturday Review, care răspundea direct și eficient falselor argumente din The Times, pe care nu o stricau decât laudele cam umflate la adresa jocului lui Alexander; una În Pall Mall Gazette, a unui autor al cărui nume, H.G. Wells, nu-i spunea nimic, care prezenta piesa drept „fin concepută și minunat scrisă“, și o alta semnată de o femeie Într-o revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Gdańsk. În vara anului următor, când războiul crescuse mare și se transformase deja în război mondial, motiv pentru care în vacanța petrecută la Marea Baltică noi, elevii din ciclul superior, nu rumegam numai evenimente locale, ci traversam și granițele cu cuvinte umflate, între noi nu era vorba decât despre ocuparea Norvegiei de către Wehrmacht-ul nostru, cu toate că până în iunie comunicatele speciale trâmbițaseră mersul campaniei ce a urmat împotriva Franței ca pe un război-fulger până la capitularea dușmanului dintotdeauna: Rotterdam, Antwerpen, Dünkirchen, Paris, coasta Atlanticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
țoalele deloc arătoase ale detașamentelor de muncă ale Reich-ului: astea erau maro-căcănii, astfel încât se putea spune că eu și ceilalți arătam ca și când am fi făcut pe noi. Din cale-afară de caraghios era acoperământul pentru cap, o pălărie de fetru foarte umflată, cu o adâncitură și care era numită, ca și când nu ar fi fost bună decât de aruncat, „cur cu mâner“. În nuvela mea timpurie Șoarecele și pisica, ce avea să fie etichetată, imediat după apariție, drept un pericol pentru tineret, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un negustor de biciclete care-și depozitase și-și ascunsese în pivniță marfa sa mult dorită, căci, pe suporți de lemn, cu roțile din față în sus, atârnau destul de multe biciclete ce păreau toate în stare bună și aveau cauciucurile umflate; în orice caz, tânjeau a fi folosite. Iar plutonierul trebuie că făcea parte din categoria oamenilor care se decid repede, căci, după ce spusese „Acum ori niciodată“, îl aud mai degrabă șoptind decât strigând: „Dați-i drumul, fiecare își înhață câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați, împopoțonată cu ciucuri, aristocrația banului se expunea. Iar amintirea unei excursii inițial nevinovate în împrejurimile împădurite s-a înscris într-o foaie proaspăt desprinsă a cepei. După o drumeție mai lungă prin pădurea de conifere și foioase, întunecată ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
constate, la urmă, că ceapa vieții lui, după ce fusese decojită foaie după foaie, nu conținea nici un sâmbure care să întemeieze un sens - ea care, după toate lăudăroasele mele făgăduieli, a rămas, la fel ca mama lui Peer Gynt, cu buzele umflate, ea care, toată viața ei, a tânjit după frumos și a știut ce anume putea să treacă pentru ea drept frumos, se bucura că „dragul“ ei „băiat“ - așa scria - „are norocul să vadă toate acele frumuseți“, și pe deasupra însoțit „de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o lăsase mai moale, pencă Îi iera teamă, nu?, că, de-i dădea ăle cuvenite, mai mulți avea să ne facem stol fără somație chiar În noaptea aia, profitând dă somnu greu dă după șmotru. Limardo a rămas cu buza umflată, iar bețivanu cu victoria morală care ne-a bucurat pă toți, de nu ne mai Încăpem În pele. Ipso facto, am mirosit pungășia: bancu nu iera dă târlan, că donșoara sora lu Fainberg s-a băgat iar În gura lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pensionar Silveira, bărbat călit În Zárate și care, Împins de instinctul său de copoi, a intrat la bănuieli. În ultimele sezoane, l-a urmărit cu toată grija, chiar dacă celălalt părea să nu-și dea seama și-l lăsa cu buza umflată, optând pentru bezna suburbiilor. Însărcinarea pe care și-o asumase detectivul a fost obiectul bârfei de rigoare În acele cercuri, și mulți s-au Îndepărtat de Bradford și au trecut de la dialogul festiv la salutul sec. Cu toate acestea, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mult mai rău decât atunci când o auziseră țipând și, după ce alergaseră prin habitat, o trăseseră Înăuntru prin trapa Cilindrului A. Acum, mergând În diagonală de-a lungul piciorului, se vedea o serie de protuberanțe În formă de farfurie, având centrul umflat și purpuriu. — În ultima oră s-a umflat puternic, spuse Tina. Norman examina rănile. Urme fine de dinți Încercuiau zonele umflate. Îți amintești ce ai simțit? Întrebă Norman. — A fost Îngrozitor. Am simțit ceva lipicios, știți, ceva În genul cleiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mergând În diagonală de-a lungul piciorului, se vedea o serie de protuberanțe În formă de farfurie, având centrul umflat și purpuriu. — În ultima oră s-a umflat puternic, spuse Tina. Norman examina rănile. Urme fine de dinți Încercuiau zonele umflate. Îți amintești ce ai simțit? Întrebă Norman. — A fost Îngrozitor. Am simțit ceva lipicios, știți, ceva În genul cleiului. Apoi, fiecare din zonele astea rotunde a Început să ardă. Foarte puternic. — Și ce ai reușit să vezi? Mă refer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îmbrățișa cu căldură, dar când se Îndepărtă Norman Îi văzu din nou aceeași privire detașată, scrutătoare. O oră mai târziu, aflară cum se lansează balonul. Auziră sfârâitul metalic Îndepărtat al cablului ce se desfășura de pe mosorul exterior, tras de balonul umflat care se ducea ca din pușcă spre suprafață. Urmă o pauză lungă. — Ce se Întâmplă? Întrebă Norman. — Ne aflăm la o adâncime de trei sute de metri, spuse Beth. Balonul are nevoie de ceva timp până să ajungă la suprafață. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Acești zglobii jucători de cărți ai Marinei Militare păreau că nu dau doi bani pe misiunea lui Norman. Dar poate că nu știau. Se Îndepărtă de hublou și se așeză la masă. Genunchiul Îi palpita, iar În jurul bandajului pielea era umflată. Primise Îngrijiri de la un medic al marinei, În timpul transbordării din submarin În camera de decompresie. Fuseseră scoși din Deepstar III Într-un clopot presurizat, iar de acolo fuseseră transferați În camera mare de pe puntea vasului - CDS, cum o numeau oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trece prin asta fără să o recunoască. Faptul de a-ți pieri optimismul inconștient, de a te supune cu bună știință chinului cel mai atroce pare a avea un rost. Te lămurește, măcar, căci, altfel și cîinii crapă și zac umflați și inseminați de muște la marginea drumului.” „-Vrei să spui”-exclamă tînărul V.-“ că dacă-ți alungi din minte imbecilitatea cu care privești în jur ca și cum ai fi etern, renaști, cumva, te materializezi înapoi în Dumnezeu?” Tînărul Doctor izbucnește în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]