1,493 matches
-
minus posibil pentru Uniunea Sovietică. Departe de a-și face iluzii, unul dintre apropiații săi constată: "A muri pe cîmpul de luptă, cum îi propunea Hitler, îi părea generalului de departe mai de dorit decît de a trăi învins și umilit în mijlocul acestei burghezii pe care o disprețuia". După alte mărturii, cu prilejul uneia dintre ultimele sale întrevederi cu Hitler, Antonescu ar fi declarat: "E un nebun", iar ministrul Afacerilor Externe, Mihai Antonescu ar fi întrebat: "Și vreți să rămîneți asociat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Acest protest, care ajunge de la AFP la Viena -via Ungaria, confirmă o primă poziție curajoasă luată de disidentă în 1987. Doina Cornea mărturisește că "întreaga țară a devenit o uriașă închisoare în care cetățenii sînt în mod constant agresați și umiliți". Primăvara lui 1989 aduce un val represiv împotriva poetului Mircea Dinescu, împotriva lui Andrei Pleșu... Șapte personalități ale lumii intelectuale se solidarizează pentru a denunța ofensele aduse lui Mircea Dinescu. Aceste personalități adresează un mesaj președintelui Uniunii Scriitorilor. Semnatarii aparțin
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
încercare de a umili sau încurca un elev mai ales în prezența colegilor săi va sfârși printr-un rezultat nedorit; elevul ori se retrage în sine, refuzând să mai comunice, ori reacționează violent față de încercarea de a fi încurcat sau umilit. Indiferența față de personalitatea elevului amenință nevoile și trebuințele spirituale de bază ale acestuia, respectul față de sine, nevoia de răspuns afectiv din partea celor din jur, nevoia de securitate pe termen lung, de succes, precum și nevoia de a aparține unui grup și
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
delicte neexistente. Spinelli este de aceeași teapă cu Xaravas. O căzătură excomunicată de Biserică, iar voi asculați ce vă zice ca de cuvintele Evangheliei. El, la Squillace, m-a amenințat și m-a lovit cu cravașa, m-a torturat și umilit. Și mai păcătos s-a purtat cu mine în temnița de la Gerace pentru a-mi smulge denunțuri pe care ar fi trebuit să le născocesc, așa cum au făcut-o atâția. Adevărul e cu totul altul. Și care e acela? Am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fericită a nașterii și care nu este câștigată și sprijinită prin merite personale.” (U. von Hutten) Când se lovesc două oale se sparg amândouă. (Când se Înfruntă doi oameni la fel de orgolioși, vanitatea fiecăruia va fi cel puțin rănită, dacă nu umilită.) Ajunge un ciomag la un car de oale. („O conștiință valorează - spune Quintilian - cât o mie de martori”.) A fi liniștit e mai bine decât a fi fericit. (Pentru că starea de liniște sufletească nu cuprinde ambițiile și vanitățile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
reclam că ați venit... că ați blocat ușile și ferestrele... Vecin 1: Oricine poate să vadă că nu-i așa. Care ușă blocată, care ferestre închise?! (Mihai, încordat, se duce spre ușă, ezită, pune mîna pe clanță, ușa deschide; e umilit) Ei vedeți? Val: (rîzînd cu poftă) Bună! Excelentă lovitură! Dragi vecini, sînteți dați dracului! Finețe nu glumă! Mare finețe! Mihai: Mă duc să vă reclam. Sînt un om cu reputație. Am luptat, am muncit, am făcut sacrificii de tot pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cafea, de-o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui, pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Ar fi bună regalitatea? De ce ar fi bună? De ce n-ar fi bună? Costache: Bun, bun, dar, în definitiv, au fost sau nu aleși de popor? Octav: O, Doamne, tata, dacă tot mai crezi că poporul știe ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cafea, de o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Marieta: (Octav a spus adevărul și totuși...) Da..., bine..., să zicem că... dar măcar eram cu toții la fel... în aceeași oală... Octav: Nici măcar atîta, mama... Pentru că cei care ne învățau ce bine e, ce rațional e, ce echitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lasă... că vin să te iau eu... Dosar nr.:... Îți mulțumesc...: nu..., că aș putea și singur... uite, întîi vine abatorul... Soția dosarului: Lasă..., ți-am spus că vin să te iau eu... gata, gata... (Dosar nr.): (rămîne total copleșit, umilit; soția îi pune capul pe piept) * Sursa dublă: Măi fraților, e cam răcoare..., dacă mai stăm mult... mă cam taie (către Obiectiv) Apropo, ți-ai adus pamperșii? Obiectiv: (extrem de încordat) Dacă mă mai întrebi chestia asta..., o să ai de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la abator ajungem cînd mergem la cumnata Marieta..., la Melu... Dosar nr.:...da... așa e... Știi ce..., mai așteaptă-mă afară puțin, pînă predau dosarul... și semnez procesul-verbal... și mergem împreună... Soția: (cedează) Bine..., te aștept... (pleacă) Dosar nr.: (stînjenit, umilit) Ce să fac, asta e...: mă încurc... mă rătăcesc în orașul ăsta pe care-l știu... Dar și ăștia schimbă traseele una-două... că nu mai știi... ce să mai vorbim... De fapt... eu știu drumul pînă acasă... dar dacă mă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care are acum ocazia „să i-o plătească”, îl obligă să se ghemuiască sub masă și să stea acolo ca un caraghios, poziție total contrară statutului său, căci un Orgon ascuns sub masă nu este decât un Orgon desconsiderat și umilit. Fie și trecătoare, ipostaza aceasta înseamnă o decădere, iar Orgon o știe prea bine. Accelerarea supravegherii domestice datorată dispozitivului elaborat în mod artizanal nu produce, într-o primă fază, efectul scontat. Tartuffe se apropie de Elmira care încearcă vizibil să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Vitoria își trase broboada peste gură și rămase dreaptă pe scăunașul său, cu brațele încrucișate pe sâni, prvind fără să vadă frământarea de-afară a stihiilor” * “Toți o întreabă de omul ei. Ea trebuie să strângă din umeri, simțindu-se umilită și rușinată . Cu toate acestea râde și le răspunde ager” * “În douăzeci de ani am ajuns să-I cunosc drumurile și întoarcerile...Știe că-l doresc și nici eu nu i-am fost urâtă” * “L-am visat rău, trecând călare
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și aduni rău... Pristanda: Doamne păzește, coane Fănică, să trăiți, patruzeci și patru, în cap... patruzeci și patru... Cum zic, unul-două, poate vântul... ori cine știe... Tipătescu: (râzând) Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa. Pristanda: (schimbând deodată tonul, umilit și naiv) Famelie mare... renumerație după buget mică... Tipătescu: (uitându-se la ceas) Ia să lăsăm steagurile, Ghiță... Pristanda: Curat să le lăsăm, coane Fănică. Tipătescu: Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc. Pristanda: Bine ziceți, coane Fănică. Aseară
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Zoe! Zoe: Lasă-mă! (iese.) Tipătescu: (urmărind-o) Zoe! Zoe! (iese după ea. O clipă scena goală.) SCENA VII Ghiță Pristanda și Cațavencu Pristanda: (apărând în fund și făcând loc cu respect lui Cațavencu să treacă) Poftiți, cocoane Nicule, poftiți... (umilit) și zău, să pardonați, în considerația misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloși la datorie. D-voastră știți mai bine ca mine... așa e polițaiul: tată să-ți fie -trebuie să-l ridici? Îl ridici! N-ai ce-i
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut. Nu ți-a ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și pentru eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acuma. Cațavencu: (umilit) Madam! Zoe: Nu tremura! Pe parola mea de onoare, ești scăpat... Cațavencu: Sărut mâinile... devotamentul meu... Zoe: Cu o condiție: după alegere, o să fie manifestație publică,... d-ta ai s-o conduci. Cațavencu: (repede și supus) O conduc... Zoe: D-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
față de evenimentele periculoase sau obstacole. P. Janet o consideră „o boală a conduitei sociale”. Timidul este o persoană ștearsă ca prezență, suspicioasă și temătoare. Umilința este forma de autodepreciere, de „aplecare la pământ” (lat. humilis = care este la pământ, Înjosit, umilit, slab, neînsemnată. Ea arată o stare de slăbire a Eului personal, autoacceptată sau impusă către de alții. Sentimentele morale egoiste, mai sus menționate, stau la baza situațiilor Închise ale vieții, care frământă, torturează fizic, sufletește și moral individul, făcând ca
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
absolut necesare în obținerea performanțelor adecvate la școală și în grupul de prieteni; izolarea: copilul nu are posibilitatea să stabilească relații sociale; terorizarea: copilul este amenințat cu pedeapsa, părăsirea, alungarea, este intimidat și speriat; degradarea: copilul este tratat ca inferior, umilit, neapreciat, ridiculizat, deprivat de demnitate; coruperea: sfătuirea copilului sau neîmpiedicarea lui să se angajeze în activități ilegale sau nepotrivite vârstei sale; expunerea copilului la violență (violența folosită de părinte sau de pedagogul social asupra altor copii sau de către copiii mai
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
întreagă în taciturnia unei visări de izolat, nu-mi auzii cuvîntul rostit cu glas tare și căruia cineva îi răspunse răspicat în auzul meu: «Nu-i adevărat»”.1) „Bucata” lui Bacovia: „Enervat de această lungă agonie a unui veac suspect; umilit, mai mult ca totdeauna, de ironica reflexiune a unui poet din veacul viitor al frumuseții, veneam spre casă într-o noapte, tîrziu, înnebunit de mizeria și minciuna în care am apărut. Eram pierdut, inutil, mai ridicol ca niciodată. Orașul mic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe drum,”în cap [îi cîntă] valsurile pianului”13). „De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal [mărturisește într-un poem],/ Mai stau, și plînge-n mine un vals provincial./ De la fereastra ninsă, cu finele perdele,/ Mă duc [cu regret, umilit, ca un exclus n. m.] pe străzi de gheață cu spuza lor de stele” 14). într-un poem tîrziu, amintirea unui „incident la bal” îl obsedează ca o ratare: „Ții minte?/ Orchestra frigea/ în bizare prevestiri,/ Balul.../ Cum am plecat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze peisajul oricum aspru al propriei interiorități o interioritate ce își deconspiră de la început slăbiciunile: "uneori, după lungi hăituieli,/ sunt prins, deconspirat, umilit/ nimic nu mă salvează/ nimic nu mai vrea/ să-mi stea aproape/ peste tot mă întâmpină/ ziduri inclemente/ peste tot dau, brusc,/ de mine însumi" (După lungi hăituieli, în Ce mai aștept). De altfel, poezia lui Dorin Popa dă încă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
materială și morală. Nu primisem de la strămoșii mei nici o moștenire religioasă sau culturală, însă propria-mi experiență evreiască îmi prilejuise cunoașterea dureroasă a umilinței și jignirilor la care poate fi supus un alt om. De altfel, titlul romanului Obidiți și umiliți a fost cel care m-a călăuzit spre Dostoievski pe cînd aveam cincisprezece ani. De-a lungul întregii vieți, încă de cînd eram foarte tînăr, disprețul mi-a stîrnit repulsie, un rău interior pricinuit de gîndul jignirii și umilirii unei
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sesiza aceasta în diverse straturi sociale, unde perfida restaurație din ultimul timp a produs mânie și consternare. Ea poate acum să recunoască mai bine măștile sub care se ascunde Satana. Vade retro! Se întâmplă astfel în momente de răscruce, când umiliții și ofensații istoriei își regăsesc pentru o clipă reflexele defensive, demnitatea lor ancestrală. Kogălniceanu dădea expresie acestui tip de reacție atunci când se adresa, în preajma Unirii, ex-domnitorului care dorea să-și adjudece din nou puterea: "Ce cauți, ce vrei, umbră neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
diverse și mulți o deplâng ca pe o maladie a corpului social, punând-o etiologic pe seama "istoriei". Mirarea în fața acestui fenomen stăruia și la cei mai lucizi analiști. E atât de straniu acest lucru? Decenii în șir, un neam oprimat, umilit, redus la condiția de sclav fără nădejde, a strâns în el obida. Și obida a răbufnit spectaculos la trecutul solstițiu hibernal, în forme ce au surprins oarecum lumea. Se părea însă că odată cu lichidarea vârfului dictaturii, simbolizând ce era mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
teroriștii din decembrie. Socotind, probabil, pe seama unei lungi tradiții paternaliste, că poporul e încă prea infantil, i se administrează știrile, explicațiile, "istoriile" fără prea multe precauții. De ce s-ar osteni? Românul rabdă orice, până la pierderea de sine. Disprețuit de dictatură, umilit și redus la condiția animalului de povară, el nu are încă puterea unei reacții convenabile. N-o avea nici cu un secol în urmă, când Eminescu încerca să explice lipsa de "reacțiune" a poporului, aparenta lui indiferență la tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
energiilor umane, indiferent de nivelul social unde se plasează ori de formele de expresie. Formele repetitive, cele care asigură de fapt viața cotidiană, se cer luate în seamă, ca și produsele unice ale artei. Privită sub acest unghi, viața celor "umiliți și ofensați" de istorie nu mai e o lungă și penibilă tăcere, ci sursa miraculoasă a unei alte istorii, mai profundă, care e aceea a muncii și a creației. Într-o asemenea istorie, ne spune Pârvan cu dreptate, "viața cea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]