8,223 matches
-
cresc copacii! spuse Cristian privindu-l neîncrezător. Nu cred că îmi surâde ideea. De ce? Păi, tu mă trimiți să dorm în cort? Nu înțeleg. Spuneai că nu sunt hoteluri. Ah, asta te îngrijorează? Fii liniștit, rudele mele încă sunt acolo! Unchiul meu, care este comandantul poliției din localitate, are o casă mare și s-a arătat bucuros să te primească la el. Ce vrei să spui, ai și discutat cu el? Bineînțeles că am vorbit. Aseară i-am dat un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreau să merg la... cum ai spus că se cheamă localitatea aceea? Baia de Sus. Mă rog, Baia de Sus. Ei, ce mare lucru? Nu vrei, nu te duci! Dar nici nu știi ce pierzi. Locul acela este nemaipomenit, iar unchiul meu este un om foarte cumsecade. După ce s-a dus taică-meu, el a avut grijă de mine. S-a comportat ca un tată cu mine. Datorită lui m-am făcut polițist. Hai, fii băiat cuminte și ascultă sfatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
școala primară și primele clase de liceu În limba maghiară. 1944 - familia lui Danilo Kiš trece prin momente grele. Tatăl său este trimis la Auschwitz, de unde nu se va mai Întoarce. Danilo Kiš debutează ca poet. 1947 - prin grija unui unchi din partea mamei, renumit istoric, biograf și comentator al clasicului poet muntenegrean Njegoš, Danilo Kiš Împreună cu mama și sora sa mai mică sînt găsiți prin Crucea Roșie și repatriați la Cetinje În Muntenegru, locul de baștină al mamei sale. 1948 - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fără regret, că romanele sînt niște plăsmuiri, după care le-a abandonat pentru totdeauna. Aversiunea ei față de aceste păcătoase plăsmuiri o regăsesc Într-o formă latentă În mine. În 1947, cu ajutorul Crucii Roșii, am fost repatriat la Cetinje, unde locuia unchiul meu dinspre mamă, cunoscut istoric, biograf și comentator al lui Njegoš. Odată cu sosirea noastră la Cetinje, am dat examen de admitere la Școala de Artă. Din comisie făceau parte renumiții pictori Petar Lubarda și Milo Milunović. Bustul lui Voltaire, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ne-a adus, sub poala paltonului, cu mare risc, niște melasă de la fabrica lui Milisić, unde lucra ca zilier, avea pentru Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată la Clinica de oftalmologie din apropiere sau ca isprava unchiului meu, Cveja Karakašević, din Ruma, care dăduse lovitura la clubul ofițerilor germani din Francuska 7, unde lucra la „aprovizionare“. Această bizarerie, ca-n timpul ocupației, grație acestui Cveja Karakašević, noi să ne Îmbuibăm de mai multe ori cu crap (ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
domniei lui Ștefan cel Mare, de la care toți ar vrea să descindă, deși atestarea, deocamdată, datează din anul 1565, de la domnitorul Alexandru Lăpușneanu. în acest document se menționează c Filipaș (Dunavăț) a cumpărat jumătate din Poiana lui Coste Călugărul, de la unchiul său Sava Mleștniță, în timpul lui Ștefan cel Mare, în 1491. în document se face precizarea despre satul Filipeni, unde a trăit și stăpânit Gavril Dunavăț și verii lui, o jumătate de poiană, unde a trăit Coste Călugărul, care apare într-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alte rude din Obârșie și au pârât Gavril Dunavăț și pe verii lui din satul Filipeni pentru o jumătate de poiană, unde au trăit Coste Călugărul, care această jumătate din poian a cumpărat-o Filipaș, tatăl lui Gavril Dunavăț, de la unchiul său Sava, fiul lui Mleaștniță, din urice de mărturie ce a avut de la Ștefan Voevod cel Bătrân, pentru 140 de zloți tătărăști. De aceea, domnia mea le-am dat zi, ca să-și prezinte privilegiul lor și mărturie, peste două săptămâni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Vasile Vodă Lupu dă carte de stăpânire popii Andronică din Fruntești și preotesei sale, pentru cumpărăturile făcute în satul Hilipeni de pe pârâul Dunavăț, de la Arsenie, fiul Cristinei, nepot Moldei și de la Alexa Răspop („bătrânul lui Necoară al Moldei”) și de la unchiul acestuia, Grigore Roico. Textul documentului: 101 „Io Vasile Voevod din mila lui Dumnezeu, domn al țării Moldovei. Iată că a venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri mari și mici, popa Andronică din Fruntești și a arătat înaintea noastră un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și a vândut toată partea lui, câtă se va alege din acest bătrân al lui Nicoară al Molnei, drept 9 lei bătuți. Care această parte i-a fost lui de cumpărătură de la Tudosie, fiul lui Pavel al Molnei și de la unchiul lui, Grigore Roico; asemenea a vândut-o mai sus scrisului popii Andronică și preotesei sale. Deci noi, văzând acest zapis de la atâția oameni buni și slugi ale noastre, am întărit popii Andronică și preotesei lui, ca să le fie și de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
când promovarea gradelor însemna ceva, nu era, ca acum, organizație revoluționară de masă. Soțul, Ilie, a rămas neconsolat, trăiește cu soția lui în gând, căreia îi dedică versuri pline de simțire și sensibilitate, mergând în poezie pe calea deschisă de unchiul său, profesorul de matematică Gheorghe Vraciu. Lăsăm la aprecierea fiecărui cititor poezia „De ziua ta”, scrisă în 4 februarie 2002: „Tu, icoana vieții mele, Dintr-un crâng de viorele, i-am cules de ziua ta Floare de nu-mă-uita. i-am
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
2 kg făină de porumb pentru fiecare oaie, iar pentru oile sterpe plata se făcea în bani. O altă formă de asociere a proprietarilor cu puține oi, care a dăinuit și în perioada CAP-ului, despre care mi-a povestit unchiul meu, Mircea Ignătescu, consta în organizarea unei stâni colective. Se angajau ciobani care erau plătiți pentru paza oilor. Mulsul și închegatul cașului se făceau cu rândul, în funcție de numărul oilor cu lapte, iar produsele erau luate de cel care era de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
piața din Bacău, care se afla departe, iar drumurile erau proaste. După ce s-au pusă bazele cooperației de consum la Lunca, în spatele magazinului mixt - unde era și bodega, unde servea Petrică Cojocaru, funcționa un gater la care a lucrat și unchiul meu, Mircea Ignătescu. Existența morilor de apă și de focă nu a dusă la dispariția râșnițelor, cunoscute din preistorie: pe o piatră dură scobită concav se puneau boabele care erau zdrobite cu alta, acționată cu mâna. Asemenea râșnițe erau la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dumitrescu, femeile din Lunca au luat obiceiul de a merge la dispensar (la doctor!), așa cum te-ai duce la biserică sau în vizită la rude. Despre această situație inedită, cu femei „chitite” care merg la doctor, mi-a povestit, râzând, unchiul meu, fratele mai mică al mamei, moș Mircea Ignătescu, care se întreba nedumerit cine „mă-sa” o consulta pe consoarta lui Papucă înainte de război? Lumea era în schimbare, cum este și acum, iar mișcarea este mai greu de sesizat, când
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
putea ține de cuvânt. Ar fi putut să-și ajute și satul când era vicepreședintele Băncii Agricole și chiar intenționa s-o facă, dacă nu s-ar fi întâmplat să nu ajungă cu mașina până la fratele mai mică al mamei, unchiul Mircea. Mi-a povestit întâmplarea mai târziu, acest unchi comun, că i-ar fi zisă lui: „cum să dăm bani la niște oameni care trăiescă de 200 de ani în glod. Să rămână acolo până își vor pietrui drumurile!” Așa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ajute și satul când era vicepreședintele Băncii Agricole și chiar intenționa s-o facă, dacă nu s-ar fi întâmplat să nu ajungă cu mașina până la fratele mai mică al mamei, unchiul Mircea. Mi-a povestit întâmplarea mai târziu, acest unchi comun, că i-ar fi zisă lui: „cum să dăm bani la niște oameni care trăiescă de 200 de ani în glod. Să rămână acolo până își vor pietrui drumurile!” Așa au rămasă luncașii fără o fermă zootehnică de oi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am Întors spre a descoperi surîsul ușor al nepoatei librarului, bîjbîind În gol. Avea glasul de cristal, transparent și atît de fragil, Încît mi s-a părut că vorbele ei aveau să se spargă dacă o Întrerupeam la jumătatea frazei. — Unchiul meu mi-a zis că ți-a oferit o sumă frumoasă pentru cartea lui Carax, dar că tu l-ai refuzat, a adăugat Clara. Ți-ai cîștigat respectul lui. Oricine ar zice-o, am suspinat eu. Am observat cum Clara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Niciodată pînă atunci nu avusesem prilejul să observ o femeie așa de aproape și cu atîta precizie, fără să mă tem că mă voi Încrucișa cu privirea ei. — La ce te uiți? a Întrebat Clara, nu fără o anumită malițiozitate. Unchiul dumneavoastră spune că sînteți expertă În Julián Carax, am improvizat eu, cu gura uscată. — Unchiul meu ar fi În stare să spună orice numai ca să-și petreacă o bucată de vreme singur cu o carte care Îl fascinează, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atîta precizie, fără să mă tem că mă voi Încrucișa cu privirea ei. — La ce te uiți? a Întrebat Clara, nu fără o anumită malițiozitate. Unchiul dumneavoastră spune că sînteți expertă În Julián Carax, am improvizat eu, cu gura uscată. — Unchiul meu ar fi În stare să spună orice numai ca să-și petreacă o bucată de vreme singur cu o carte care Îl fascinează, a zis Clara. Însă tu trebuie să te Întrebi cum cineva care este orb poate fi expert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cum cineva care este orb poate fi expert În materie de cărți, dacă nu le poate citi. — Adevărul e că nu mi-a trecut prin minte. Pentru aproape unsprezece ani, nu minți prea rău. Ai grijă, sau vei sfîrși ca unchiul meu. Temîndu-mă să nu o dau În bară pentru a nu știu cîta oară, m-am mărginit să rămîn așezat, În tăcere, contemplînd-o prostit. — Haide, apropie-te, a zis ea. — Poftim? — Apropie-te fără teamă. N-am să te mănînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
al acelei creaturi, la ale cărei cuvinte și farmece nu aveam nici cum și nici chef să mă Împotrivesc. Mi-am dorit ca vorbele ei să nu se mai sfîrșească, ca glasul ei să mă Învăluie pentru totdeauna și ca unchiul ei să nu se Întoarcă vreodată spre a sfărîma acea clipă ce Îmi aparținea numai mie. — Ani În șir am căutat alte cărți de Julián Carax, continuă Clara. Întrebam În biblioteci, În librării, În școli... mereu zadarnic. Nimeni nu auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
speranța că voi putea afla ceva despre Carax aici, Întrucît la urma urmei Barcelona fusese orașul unde se născuse și unde dispăruse pentru totdeauna la Începutul războiului. N-am găsit altceva decît piste moarte, și asta bizuindu-mă pe ajutorul unchiului meu. Mama, În propria ei căutare, a pățit același lucru. Barcelona pe care a Întîlnit-o la Întoarcere nu mai era cea pe care o lăsase În urmă. S-a pomenit cu un oraș al cețurilor, unde tata nu mai trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-și amintește nimeni. După cum Îți poți Închipui, mama s-a stins În cîteva luni. Medicii au spus că era inima, iar eu cred că, măcar de data asta, au nimerit-o. La moartea mamei m-am dus să locuiesc cu unchiul meu Gustavo, care era singura rudă ce Îi rămăsese mamei În Barcelona. Eu Îl adoram, fiindcă mereu Îmi aducea cărți pe care mi le dăruia atunci cînd venea În vizită. El a fost singura mea familie și cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-mi dreg glasul pentru a-mi anunța prezența, Însă efluviile de Varón Dandy m-au dat de gol. Clara puse capăt concertului de Îndată și un zîmbet rușinat i se schiță pe chip. — Pentru o clipă am crezut că e unchiul meu, Îmi zise. Mi-a interzis să-l cînt pe Mompou, fiindcă spune că ce fac eu cu el e un sacrilegiu. Singurul Mompou pe care Îl cunoșteam eu era un preot sfrijit și cu aplecare spre flatulență care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sfrijit și cu aplecare spre flatulență care ne preda lecții de fizică și de chimie, iar asocierea acestor idei mi se păru grotescă, dacă nu improbabilă. — Dar mie mi se pare că tu cînți de minune, am zis eu. — Haide. Unchiul meu, care e un meloman de ispravă, chiar mi-a pus un profesor de muzică să mă Îndrept. E un compozitor tînăr care promite mult. Se numește Adrián Neri și a studiat la Paris și la Viena. Trebuie să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
E un compozitor tînăr care promite mult. Se numește Adrián Neri și a studiat la Paris și la Viena. Trebuie să ți-l prezint. Acum compune o simfonie pe care are să i-o cînte În premieră orchestra orașului Barcelona, pentru că unchiul lui e În comitetul director. E un geniu. — Unchiul sau nepotul? — Nu fi malițios, Daniel. Sigur Adrián are să-ți cadă cu tronc. Ca un pian cu coadă de la etajul șapte, m-am gîndit eu. Nu vrei să guști ceva? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]