1,694 matches
-
îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România". Art. III al aceluiași act, expresie a opțiunii democratice a "Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească", prevede "Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării
DECIZIE nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/260603_a_261932]
-
t 10 zile 1 iunie-30 septembrie 2006 1 octombrie 2006-31 martie 2007 Brânzeturi letone cu termen îndelungat de păstrare: "Rigamond, Ementăles tipa un Ekstra klases siers" 500 t 10 zile 1 iunie-30 septembrie 2006 1 octombrie 2006-31 martie 2007 Brânzeturi ungurești cu termen îndelungat de păstrare: "Hajdú" 300 t 10 zile 1 iunie-30 septembrie 2006 1 octombrie 2006-31 martie 2007 Pecorino Romano 19 000 t 90 de zile și fabricate după 1 octombrie 2005 1 iunie-31 decembrie 2006 înainte de 31 martie
32006R0734-ro () [Corola-website/Law/295269_a_296598]
-
Pintér, Árpád Schilling. Trei dintre ei sunt legați de Academia de Teatru și Film din Budapesta, s-au instruit acolo, excepția fiind Béla Pintér: el s-a format în cadrul unor mișcări autentice de teatru de amatori și de dansuri populare ungurești (tradiție foarte importantă pentru el). Deși povestea lui Schilling, Mundruczó și Bodó este complet diferită, ca artiști pregătiți în universitate, ei se revendică de la tradiția unui „teatru al regizorului“; și-au urmat maeștrii (în special Gábor Székely și Gábor Zsámbéki
„Guvernul anterior ne-a dat bani, guvernul actual ne oferă subiecte“: Estetici și politici în artele spectacolului din Ungaria () [Corola-website/Science/295765_a_297094]
-
lui e bazat mult pe improvizația actorilor. Pe de altă parte, în centru se află mereu eroul, pierdut și copleșit de lumea din jurul lui. Bodó a fondat o companie numită Sputnik, care astăzi poate funcționa doar în colaborare cu teatre ungurești sau internaționale de repertoriu. El este un regizor al scenelor largi și al teatrelor mari (eventual, și cu bugete mari). Nu s-ar putea dezvolta complet fiind doar regizor de teatru independent: ar avea nevoie de mult mai mult spațiu
„Guvernul anterior ne-a dat bani, guvernul actual ne oferă subiecte“: Estetici și politici în artele spectacolului din Ungaria () [Corola-website/Science/295765_a_297094]
-
mai proeminent reprezentant al teatrului independent din Ungaria (compania sa a împlinit 15 de existență în 2013). Teatrul lui Pintér este cel mai puternic teatru comunitar atât ca trupă, cât și ca public. Avându-și rădăcinile în tradiția dansurilor populare ungurești, cu tematici legate de trecutul și de prezentul Ungariei, cu un limbaj bogat în jocuri de cuvinte referitoare la cultura locală, el transformă acest stil și estetică în ceva foarte specific, dar universal în plan teatral și - surprinzător - comprehensibil și
„Guvernul anterior ne-a dat bani, guvernul actual ne oferă subiecte“: Estetici și politici în artele spectacolului din Ungaria () [Corola-website/Science/295765_a_297094]
-
greco-catolici (5,14%) și adventiști de ziua a șaptea (1,96%). Pentru 5,76% din populație nu este cunoscută apartenența confesională. Vechea denumire a Reghinului este aceea de "Reghinul Săsesc" (traducere românească a denumirii germane "Sächsisch Regen", respectiv a celei ungurești, "Szaszregen"). Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este menționată cu denumirea de "Regun". În anul 1555, pe un pilastru al zidului de incintă a orașului Reghin, fusese dăltuit următorul text
Reghin () [Corola-website/Science/296979_a_298308]
-
după opinia sa. În anul 1855 mai mulți membri au ieșit afară din această așa zisă "companie" și împreună cu alți lipoveni au întemeiat "Compania de plutărit Wermescher", ai cărei membri finanțau activitatea. În anul 1924 a avut loc "încorporarea" Reghinului Unguresc (Reghin-sat, Magyarregen, Ungarisch-Regen) la oraș, care creștea astfel cu 995 ha în partea de nord. În anul 1948, în contextul interzicerii Bisericii Române Unite cu Roma, protopopul Reghinului, Alexandru Todea, a fost arestat de mai multe ori. Protopopul Todea a
Reghin () [Corola-website/Science/296979_a_298308]
-
Mesembria cărora "le acordă să nu plătească vamă la descărcarea mărfurilor în orașul Domniei Sale Galați, ci numai la Bârlad, în Tecuciu și în celelalte orașe ale Domniei Sale; iar la exportarea diferitelor mărfuri locale, adică Moldovenești, și la exportarea de mărfuri Ungurești, Rusești și Boeme, să plătească vamă numai în Galați și nu aiure" Acest document, cunoscut sub numele de "Diploma Bârlădeană", ar fi fost găsit chipurile în Rusia între documentele lui Dimitrie Cantemir. El a fost publicat și comentat prima dată
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
Sărat” descoperită până acum, datează din 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”, referire care poate fi însă despre râu. Ca oraș apare pentru prima dată atestat în 1474. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Râmnicu Sărat era reședința județului cu același nume (începând cu
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
este credința a domniei mele, noi Ștefan Voievod și credința mitropolitului nostru Teoctist, și credința tuturor boerilor noștri, mari și mici." Istoriografia catolică cunoaște în regiune o așezare „Stănești“ înainte de anul 1700, iar după anul 1700 numai așezarea Onești. Istoriografia ungurească reprezentată prin "A romaniai magyar telepek torteneti vazlata", Timișoara 1908, p. 49-50 a preotului Carol Auner și "A moldavai magyarsag" a lui Domokoș Pal Peter a lansat ideea identificării așezării Stănești cu cea de Onești, pentru justificarea continuității elementului unguresc
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
ungurească reprezentată prin "A romaniai magyar telepek torteneti vazlata", Timișoara 1908, p. 49-50 a preotului Carol Auner și "A moldavai magyarsag" a lui Domokoș Pal Peter a lansat ideea identificării așezării Stănești cu cea de Onești, pentru justificarea continuității elementului unguresc în regiune, deoarece statisticile catolice nu cunosc catolici la Onești înainte de anul 1700 și nici la Stănești după 1700. Relațiile catolice, începând cu relația din anul 1636 a preotului Benedict Emanuil Remondi și până la cea din iulie 1682 a preotului
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
armata rusească de ocupație, în anul 1774, are în regiune numai satul Cașin, al mănăstirii Cașinului. Totuși ungurii nu s-au mulțumit numai cu această pretenție de continuitate, ci au scos în relief lupta credincioșilor pentru a-și păstra apartenența ungurească și au denigrat în fața poporului pe misionarii italieni. Se spune, zic ei, că biserica veche a catolicilor de la Onești a fost dincolo de apa Cașinului... Lăbășeștii, a fost un sat pe teritoriul actual al orașului Onești (cartierul Malu), așezat pe cursul
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
moșia era încă sub stăpânirea boierească, trăia o femeie destoinică și curajoasă, numită Moreanca (desigur, soția unui oarecare Moreanu). Curajoasa femeie stăpânea cu mare greutate pământul, căci se începuse coborârea pe vale a locuitorilor stabiliți pe plaiuri, "veniți din Țara Ungurească". Moreanca îi alunga cu parul de pe moșie. Pentru curajul cu care apara pământul și destoinicia ei, boierul proprietar (care nu locuia în zonă) și avea întinderi foarte mari de pământ, a dăruit Morencei locul care se va numi "Moreni". A
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
de la 1848-1849 au fost așezate într-o sală separată. În sălile destinate artei plastice se organizează expoziții periodice din lucrările artiștilor invitați. O notă distinctă a colecțiilor muzeale o constituie cele aproape două sute de păpuși, majoritatea îmbrăcate în port popular unguresc. Din punctul de vedere al răspândirii teritoriale sunt reprezentate aproape toate ținuturile din Ardeal, iar temporal acoperă aproximativ un secol, constituind o valoare etnografică inestimabilă. "Muzeul Breslelor" funcționează ca unitate externă a Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe Construcția barocă
Târgu Secuiesc () [Corola-website/Science/297004_a_298333]
-
zone ocupate din Ținutul Secuiesc. Majoritatea bisericilor romanice pe parcursul secolelor erau lărgite sau transformate. În 1616 Tamás Borsos, judele orașului, primise de la Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei, rangul de oraș liber regesc (în ) și totodată atunci s-a fixat și numele unguresc de Marosvásárhely. În 1709 a izbucnit o epidemie de holeră care a pustiit orașul Târgu Mureș și împrejurimile din Scaunul Mureș. Potrivit datelor, în localitate au murit 3.500 de oameni, iar în tot scaun numărul lor a trecut pragul
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
multă vreme, prosperând. Apare prima stupina cu stupi sistematici, stupul Atanasie Albina apărând chiarîn stupina cu pricina a moșului,înlocuind secularele coșnțte de curpen unse cu lut și bălegar, acesti stupi menținându-se până în anii 1995 ;mai apar și stupii ungurești(verticali)în familia Lazăr Valeriu sub formă de stupiăa inchisă.În jurul anilor 1937 Murgu Ion Țepeneu înființează prima fermă apicola profesionistă în localitate. Tradiția este continuată și întărită din perioada 1953, când un alt stupar, Maran Petru, înființează o nouă
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
XIX-lea și începutul secolului XX sunt semnalate primele încercări directe de maghiarizare din partea autorităților maghiare, dar localnicii din Bozovici au reacționat prin acțiuni de protest directe sau indirecte. Din anul 1913 toate satele din Valea Almăjului vor primi denumiri ungurești, dar acest lucru nu va dura mult pentru că va veni anul 1918, când stăpânirea maghiară va dispare. Primul Război Mondial a prins comunitatea din Bozovici din plin, și ca participare și ca sacrificii. La sfârșitul lunii iulie 1914 au fost
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
cănd guvernatorul Ioan de Hunedoara donează jumătate parte a bunurilor din Gavojdia de Jos și de Sus, din districtul Lugoj, lui Dan și Vlad Temesely, cealaltă parte fiind în posesia lui Petru și Ioan, fii defunctului Denes. În unele documente ungurești Gavojdia apare sub denumirea de Cuvejdul de Jos și de Sus, între anii 1514 - 1516 apare cu numele de Gavojdioara. Are în administrare localitățile: Lugojel, Jenă, Sălbăgel și centrul- Gavojdia. Comună Gavojdia, cu satul Gavojdia că reședința a comunei, se
Comuna Gavojdia, Timiș () [Corola-website/Science/301362_a_302691]
-
Lăscudean, ca viceprefect al Legiunii a III-a, cu sediul la Cetatea de Baltă, a participat cu vreo 30-40 de cucerzeni la Marea Adunare de la Blaj din 3-5 mai 1848, iar la întoarcerea acasă toți au fost spânzurați de autoritățile ungurești din localitate, trupurile lor neînsuflețite au fost aruncate într-o groapă comună în curtea moșierului Ludovic Demeny (ungur). Preotul F. Lăscudean a fost și el ucis într-o bătălie cu nemeșii unguri la Chirileu. Mult persecutată a fost și delegația
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
un monument cu numele “"Mausoleum"”. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 867 locuitori, dintre care 840 români și 17 maghiari. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 830 greco-catolici, 20 ortodocși și 17 reformați. Până la 1600 a fost sat unguresc, după aceea pustiit. În secolul al XVII-lea a fost populat cu români.
Gârbova de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300242_a_301571]
-
alții împotriva căpitanului Episcopiei latine din Ardeal. I se zice la această dată Gyomal, nume pe care l-a păstrat până astăzi, zicându-i-se în ungurește Diomal. Numele satului e compus din 2 cuvinte: Gyo sau Dio și mal. Ungurescul Gyo sau Dio în românește înseamnă „nucă”, iar cuvântul mal de origine albaneză sau ilirică se traduce în românește cu termenul de colină, deal sau măgură. Cuvântul Gyomal sau Diomal se traduce în românește: colină, deal cu nuci. De fapt
Geomal, Alba () [Corola-website/Science/300244_a_301573]
-
foarte populară în America de Nord. Nu este o bere fermentată, ci doar zahăr, extract de plante și apă gazoasă. Oricum, în Evul Mediu ghimbirul a fost folosit și la aromatizarea berii adevărate. În Europa întâlnim ghimbirul în mod special în bucătăria ungurească tradițională unde cunoaște o utilizare frecventă în condimentarea unor fripturi, de obicei mai grase, sau la mâncăruri mai grele (din fasole, linte, varză), dar și la deserturi (de ex. cozonacul cu ghimbir proaspăt). Ghimbirul uscat este destul de diferit ca gust
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
dată în documentele vremii cu denumirea de "Hidegkut" . - În 1566 din stăpânirea lui Dragfy Gaspar, cetatea Chioar trece cu toate satele în stăpânirea lui Gheorghe Batory prin căsătoria acestuia cu văduva lui Gaspar. Erau 65 sate românești și 2 sate ungurești (Lăpușel și Berchez). Satele românești sunt cuprinse în 12 voievodate. Hideaga era cuprinsă în voivodatul lui Benea, care mai avea satele Colțirea și Bozinta. - În 1733 din punct de vedere religios în documente apare Hideaga care, cu 12 familii de
Hideaga, Maramureș () [Corola-website/Science/301578_a_302907]
-
anume Peter - Racz, la început ar fi avut denumirea “"Câmpul lui Peter"” și ar fi aparținut de "Cetatea Ciceu." Corneliu Mirescu în lucrarea “Țară Lăpușului” spune: Caracterul românesc al satelor îl vădesc voievozii și cnezii din fruntea lor, spre deosebire de satele ungurești care au în frunte juzi (judices)”. În numele satelor în parte, în caz că n-a răspuns chiar voievodul singur, răspund împreună cu el cnezii sau cnejii singuri. Ei răspund în numele satului lor. Astfel, pentru Petreștii - azi Peteritea răspunde ”Petrus Kenesius”. În cazul cneazului
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
luat naștere prin colonizarea acetor locuri cu oameni veniți dela vest de Carpați peste Venirea lor de peste munți este atestată de un document din 11 ianuarie 1797, după cum urmează: „ Jăluim măriei tale , că ... viind oameni de pisti hotar din țara ungurească , prin tomeala ce am făcut cu egumenul Calistru ... la Mânăstirea Râșca , ne-am așezat pe moșia numitei mânăstiri unde ne-au dat o bucată de loc din Târzia și plopii Băii “. Despre satul Târzia mai găsim mențiuni în documentele de la
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]