6,525 matches
-
eroi, tatăl său devenise vestit datorită faptelor sale eroice, și de aceea cel prin ale cărui vene curgea sângele lui trebuia să demonstreze că acest sânge își păstra în continuare toată vigoarea. Se iviră umbrele, se lăsă noaptea, începură să urle hienele, o lună imensă se ivi la orizont. În deșert, luna plină este atât de mare și de un roșu atât de intens, încât pare că stă să mistuie pământul, de parcă ar fi un nou soare, aflat prea aproape. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aparent sincer. Fac parte dintr-o organizație foarte puternică, ce are mari interese și influență în majoritatea mijloacelor de comunicare din lume. Crezi că îmi surâde ideea ca toate ziarele, radioul și televiziunea de pe cele cinci continente să înceapă să urle că o șleahtă de tuaregi sălbatici vrea să ucidă niște oameni nevinovați pentru simplul fapt că nu li s-a permis să taie mâna unui presupus vinovat? — Și pentru ce un egiptean își face atâtea probleme pentru bunul renume al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se puseră de acord dacă era sau nu un fugar îngrozit care încearcă să scape de asediu. Doar când observară cum călărețul își schimbă dintr-o dată direcția îndreptându-se spre dunele dinspre sud-est pricepură care-i era adevărata intenție. — Apa! urlă disperat Julio Mendoza. Ticălosul ăsta vrea să pună mâna pe apă! Imediat începură o goană nebună, încercând să-i taie calea, dar Gacel Sayah se îndepărtase destul de mult ca să poată face un ocol mare, căutând să se apropie de țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ne băgăm în încurcăturile astea? — Banii. — Păi chiar acum aș da înapoi toți banii pe care i-am luat, doar să nu fiu aici sus. — Și ei, să nu se afle acolo jos. Ce facem? Continuăm să ne învârtim. Vântul urla cu mai multă forță. Apoi, dintr-o dată, păru că a obosit să repete de o mie și una de ori același cântec și se potoli. Fără vraja muzicii sale, nisipul se plictisi să mai danseze și începu să revină, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se grăbească, pe deplin conștient de importanța momentului, Gacel Sayah scoase din teacă un hanger lung și ascuțit de care nu se despărțea niciodată, și apucă mâna dreaptă a prizonierului, ce scoase un profund geamăt de groază. — Nu! aproape că urlă. Nu, te rog! Iartă-mă! Iartă-mă, te implor! Eram foarte obosit și n-am știut ce fac. Călăul său așteptă până când celălalt închise instinctiv ochii ca să nu vadă ce-o să i se întâmple și, chiar în clipa aceea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și pofticios pînă la durere aș chiui aș urla ca javra aia flămîndă gîtuită În lanț doamne mai lasă-mă să trăiesc mai lasă-mă să mă Înec În boarea asta lîncedă grețoasă a teilor parcă elevele miros așa subțiorilor lor puful lor mărunt blond Încărcat de polenuri numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
el Îmi devine străină și eu trebuie să mă Îmbrac În fiecare dimineață și să exclam În oglindă: rochiile mele! să mă lovesc de mobila Popular și să șoptesc emoționată: casa mea! să cutreier străzile unui București desfigurat și să urlu: orașul meu) — ... da ei, ți-ai găsit, nici nu te lasă să-i explici și-ți țrîntește ușa-n nas, da cînd vine o nespălată d-aia cu puradeii după ea or una de ține ochii Închiși și zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-te la Erin, urmate imediat de Marșul lui Rakoczy... Nici dracu nu l-ar fi putut opri pînă n-a pus mîna nici nu știu cum pe cutia aia de tinichea și țuști afară cu micul Alf agățat de brațul lui și urlînd ca un porc Înjunghiat exact ca Într-o piesă de teatru dracului. Unde e că-l omor dracului? țaici intră din nou În planul real În acțiunea propriu-zisă) Și Ned și J.G. nemaiputîndu-se ține pe picioare de rîs. — Blestemăție, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca peștele pă uscat și aerul nu vrea neam să mai intre În tine, dă zici că ăl de sus ți-a pus ștreangul de gît și te-a legat ca p-un sac de cartofi. Da ce-am mai urlat, da vorbele nici că-mi ieșea, mai mult șuieram, Îmi ieșiseră numa ochii din cap cît cepile și vinele de la mîini să umflau dă ziceai că am rîme sub piele și capu Îmi luase foc, numa deștele ierea reci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai ales cînd subiectul e atît de gras, că de, oameni sînt, au și ei nevoie de petreceri, nu? Cum să nu se repeadă, cînd li se servește pleașca pe tavă. — Și el? A făcut un șoc. A Început să urle. Urla fără oprire ca un cîine la lună. Au chemat salvarea și l-au dus la nr. 9. — Cum ai putut să faci una ca asta? Ești un — Am vrut să mă distrez, crede-mă, nu mi-am Închipuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ales cînd subiectul e atît de gras, că de, oameni sînt, au și ei nevoie de petreceri, nu? Cum să nu se repeadă, cînd li se servește pleașca pe tavă. — Și el? A făcut un șoc. A Început să urle. Urla fără oprire ca un cîine la lună. Au chemat salvarea și l-au dus la nr. 9. — Cum ai putut să faci una ca asta? Ești un — Am vrut să mă distrez, crede-mă, nu mi-am Închipuit că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire aparentă și dedesubt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la Berlin auzi Într-o cameră la un hotel de mîna a doua cu un pîrlit de coreean și dacă nu făceam scandal și nu-i amenințam că plec imediat că astea nu sînt condiții pentru un artist și o să urle presa nici nu mă observau și după aia să te ții scuze și zîmbete și temenele de parcă erau toți oberchelneri și pînă la urmă mi-au dat și un premiu nu pentru că sînt bun pentru că sînt tare gogoși arta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-le, curăță-le, taie-le, dă-le pă răzătoare. Mă dureau șalele de gîndeam că m-a tăiat cu fierăstrău, picam dă somn da nu mă lăsai pîn nu... și cînd să-mi hodinesc și io oasele, unde Începură să urle cîinii dă ziceai că vine cutremuru. Nu-nchisei un ochi toată noaptea. Doamne iartă-mă, că parcă intrase necuratu În toate lighioanele, că și găinile și cocoșii... să mai zici că nu e semne, tomna atunci muri un creștin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ea. Eu sunt stângaci, dar nu face nimic. Pentru un bărbier e altceva. Când eram copil, a apărut la noi în sat un bărbier din ăsta. Apoi, când s-a apucat să-l radă pe cârciumar, ăla a început să urle disperat. Toți cei din sala mare au dat buzna în bucătărie, țăranii, tăietorii de lemne, chiar și preotul, pentru că acolo stăteau ei de dimineața până seara, iar preotul a spus că numai Satana bărbierește cu mâna stângă. Asta i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Benjamin... - a încercat Adél. — Nu, nu, fii atentă. Chiar că e frumos. Ieri pe vremea asta erau știri, iar acum, în câteva clipe, programul și-a revenit. Și ce surprize ne mai rezervă însă?! — Benjamin, te implor, trage oblonul! a urlat Adél. Bătrânul a stins radioul ca nimeni să nu fie nevoit să urle, din nici un motiv. — Exclus, draga mea. Nu se poate. Geamgii mai găsești, dar cine-mi mai face un oblon ca ăsta în ziua de azi? Îl fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe vremea asta erau știri, iar acum, în câteva clipe, programul și-a revenit. Și ce surprize ne mai rezervă însă?! — Benjamin, te implor, trage oblonul! a urlat Adél. Bătrânul a stins radioul ca nimeni să nu fie nevoit să urle, din nici un motiv. — Exclus, draga mea. Nu se poate. Geamgii mai găsești, dar cine-mi mai face un oblon ca ăsta în ziua de azi? Îl fac praf și așa, dacă vor. Obișnuința e cucoană mare. Iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se știe care parte și au comandat niște steaguri. Noi eram în camera de sus. Ne era frică și trăgeam cu urechea. Benjamin le-a spus că nu are decât pânză albă, care probabil nu e potrivită situației. — Porcule! a urlat unul din ei. Ne întoarcem după-amiază. Când am coborât, bătrânul era deja la mașina de cusut. Adél l-a implorat să nu facă una ca asta, cu nici un preț. Mai bine coase ea. O să picteze și stema, dacă trebuie, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
așa am crezut. Dumneata ai spus că nu, pentru așa ai considerat. E simplu. Regret doar ilustratele de la mare. După-amiază, drapelul a fost gata. Au venit după el. Nu au observat că Adél m-a tras după paravan. — Porcule! a urlat unul dintre ei când Benjamin le-a întins steagul alb, împăturit. — Nu e porc. E o viperă - a constatat altul. Îi priveam prin crăpătura paravanului și nu respiram, inima nu ne bătea. Erau trei, al treilea, aproape un copil. Aruncătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a apropiat de bătrân, i-a scos grenada din gură și l-a dezlegat. — Deși nici nu mi-am spus rugăciunea - a zis Benjamin. - Am uitat. Și atunci a dat buzna unul dintre ei. „Ești un căcat! Un șarpe!“, a urlat el și, de furie, i-a ciuruit cu gloanțe pe Adél, pe Benjamin și toate manechinele. Revoluția a mai ținut o zi. Cam asta a fost acea perioadă din viața mea când credeam că Dumnezeu are trei dinți de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
apoi s-au mai întors o dată în chip de rămas-bun, ca să mă privească și să le aduc și mai mult noroc. M-oi fi mișcat. Sau mi-a tresăltat inima. S-o sperii pe mă-ta, nu pe mine! a urlat omul și m-a lovit peste față de am căzut pe jos, printre manechinele împușcate. Sângele mi-a țâșnit din nas peste ele. Ca recompensă pentru cele luate, m-au cărat și pe mine cu ei, ca să mă dea a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
șaptelea pe ziua de azi. Deocamdată nici nu l-a pictat. Și nici n-o să-l picteze vreodată. Îi umblă gura.“ Bódog Artúr scapă paharul din mână. Își cere scuze, nu găsește mătura. „Nu găsești nimic în atelierul ăsta împuțit!“ urlă el. Îl ajutăm cu Iosif să adune, apoi îmi iau paltonul și plec. Baár mă conduce, la poartă se mocoșește cu cheia minute întregi. „Dumitale nu ți-e teamă?“ îl întreb eu. Cade pe gânduri. „Știți, mie cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mă strige în toate felurile când am început să cânt. De-abia începusem să cânt a doua parte a melodiei, când l-am auzit pe patronul italian strigând de după bar: „Mae, ferește-te!“ Înainte să-mi dau seama despre ce naiba urlă el acolo, am simțit cum mă lovește ceva tare în cap. Marinarul aruncase în mine cu o sticlă mare de bere, închisă la culoare. Țărăncuțele alea au fost atât de bune cu mine, dragule. L-au plătit pe doctorul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am încercat s-o fac să se ridice, dar se purta ca și cum nici nu ar fi simțit mâna mea pe ea. Continua să țipe și să zgârie mușamaua de pe masă. Am scuturat-o de umeri, dar nu făcea decât să urle și mai tare, așa că am lăsat-o singură și m-am dus la aragaz să sting focul de sub oală. M-am dus afară să scap de mirosul de ars din bucătărie. Nu aveam scaune pe veranda din spate, așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
își strânge degetele în jurul mâinii mele, și asta m-a mirat. Filmul se terminase și toată lumea se ridica. Doar puștii din primele două rânduri mai erau pe scaune, dar ei mereu stăteau să vadă două filme. Se tot loveau și urlau și mă întrebam unde erau mamele lor. Mâna cu care o ținusem pe a ei era udă. M-am șters pe pantalonii tatei și asta a lăsat o pată, așa că am ținut mâna acolo să o acopăr până am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]