2,433 matches
-
de mâncare și îmbèind-o, Dar, când nu se știa observat, Matei se apropia de perimetrul casei ei, ca un hoț și, obraznic, isi strecura mâinile în zulufii ei negri, degetele încâlcindu-mi-se în pèrul ei lung și des, urmau urlete, alergèturi în sufragerie, zborul spre candelabru, reproșurile adresate lui Matei, Matei, nu e frumos s-o tragi de pèr, eu, neputincios, încercând sè-i explic mamei cè nu doream s-o trag de pèr, ci cè nu știu cum, dar atunci când degetele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Victor plin de prezervative!”. * Și, până la urmă, am ales să mă car, ca să nu văd că nici măcar n-o să Își dea seama care sunt eu, din toată turma noastră. Dar, mergând spre autobuz și Încă mai răsunându-mi În urechi urletele disperate ale Casandrei: — Daniel! Unde ești, Daniel?! Vino să-i facem semne cu mâna vărului, unchiului, străunchiului tău! Daniel! Unde ești? Nu mă fă să strigdupă tine! Găsisem deja alte două ipoteze care se băteau cap În cap, adică: A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dotat să priceapă nici măcar chestiile diplomatice cu mult mai explicite decât asta, nu sesiză deloc nuanța amenințătoare și făcu greșeala să-l împingă spre marginea biroului. Mușcătura lui Bichon fu pe cât de fulgerătoare, pe atât de profundă. Contele scoase un urlet teribil. Sângele șiroia din mâna lui și curgea de acum pe birou, peste călimara din cristal, peste nisiparniță, peste cutia cu pene de scris... Și ce pete, ce pete înspăimântătoare peste impecabilele coli ministeriale!... Toinette, care mersese foarte departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cristal, peste nisiparniță, peste cutia cu pene de scris... Și ce pete, ce pete înspăimântătoare peste impecabilele coli ministeriale!... Toinette, care mersese foarte departe și tocmai atinsese puntea raiului, ținând-o strâns de un capăt, îl scăpă repede auzind acel urlet. ― Fugi, fugi! Hai, mișcă, Hermelinule! Vine! Îl aud deja cum urcă. Hai, nu trebuie să te găsească aici. În nici un caz aici. Hermelinul, însă, era cu totul pierdut. Aproape că i se oprise inima. Toinette îl smulse din pat, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ciorapi de mătase bine întinși până sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era slab luminat, dar, oricum, valetul nu avea nevoie de prea multă lumină ca să înțeleagă de ce fusese scos pe ușa dormitorului exemplarul de la picioarele lui. Era surprins și amuzat de această aventură a stăpânei sale. Nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-a dreptul tragică. Îi venea să strige, să urle în gura mare, peste urletele celorlalți: Dar uitați-vă bine! Așa suntem noi! Chiar așa! Biete păpuși jucate de puternicii lumii. Intermezzo informativ: Despre o ciudată melancolie imperială și despre tulburătorul efect al veninului strecurat de agenții francezi din Balcani în cerneala numeroaselor lor rapoarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Consiliului de război. ― Nu-l ascultați! E doar o diversiune. Aduceți trăsura! Repede! urlă Malet. Apoi scoase pistolul și trase în direcția ministrului de război, care continua să-i ordone să se predea. Se auzi un țipăt scurt, urmat de urletele înnebunite ale mulțimii. Caii de la trăsura prințului, prinsă la mijlocul adunăturii de oameni, săreau pe loc, nechezau întruna. În acel moment, generalul evadat simți un pistol la tâmplă. Și soldatul din spatele lui Savary, care se străduia să-i lege acestuia mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor. Și, în nemișcarea aceea subită, din direcția livezii, oamenii auziră: O bufnitură! Un urlet! O împroșcătură apoasă! Zgomotul ajunse până la Kulfi în copac. Se întoarse către vale: — Ce-a fost asta? — Ai auzit? îl atacă Pinky pe Brigadier cu frumoșii ei ochi mari. Ai auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o echimoză roșietică, cu care se căptușise în timpul încercărilor de a se elibera din scaun. Fața copilei era roșie ca focul. Fiona și-a dat seama că fiică-sa era furioasă și înfricoșată. De cum a văzut-o pe maică-sa, urletele Jessicăi au crescut în intensitate, iar mânuțele grăsuțe i s-au avântat în aer. —Mama! — Doamne Dumnezeule! Femeia și-a ridicat copila din apa rece ca gheața, a învelit-o într-un prosop, după care i-a pus scutecul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
jos, întărind aceeași linie deja trasată. Niciodată n-o să uit ziua când ne-a sunat Nick, a spus el privindu-și fix opera. Eram în șopron, în fundul grădinii și-am auzit ceva care mi s-a părut că seamănă cu urletul unui animal rănit, un câine poate. Bill și-a frecat obrajii cu ambele palme. Era un urlet prelung, care mi s-a părut că n-o să se mai sfârșească niciodată. Apoi mi-am dat seama că cineva îmi striga numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus el privindu-și fix opera. Eram în șopron, în fundul grădinii și-am auzit ceva care mi s-a părut că seamănă cu urletul unui animal rănit, un câine poate. Bill și-a frecat obrajii cu ambele palme. Era un urlet prelung, care mi s-a părut că n-o să se mai sfârșească niciodată. Apoi mi-am dat seama că cineva îmi striga numele. În punctul ăsta, vocea bărbatului s-a gâtuit și a tăcut pentru câteva secunde. — Continuă, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să mă ghemuiesc, cuprins de panică. Așa stăteam când se auzi din nou țipătul acela înspăimântător, după care urmară atâtea bocete și vaiete, că mi-am zis că e un suflet chinuit în iad, ce reușise să străbată pământul cu urletele lui. Dar deodată am auzit că cineva scormonește în nisip; la scurt timp, zgomotul acela dispăru, ca să se audă mai departe, și tot așa, în cinci sau șase locuri diferite, în vreme ce continuau acele bocete sfâșietoare, iar eu mă făcusem ghem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
opt fix, o să sosească. Și-acum, circulă! Gacel încuviință în tăcere, traversă din nou strada, urmărit de polițaiul derutat, ce-și pierduse pentru moment ritmul activității, și se opri să aștepte la marginea plajei. Exact după cinci minute se auzi urletul unei sirene, își făcură apariția doi motocicliști urmați de un automobil negru, lung și greoi, și toată circulația de pe bulevard se întrerupse pe loc, pentru ca întregul convoi să intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să vedem... Cum vine asta că n-ai buletin? Toată lumea are buletin. Era un bărbat vânjos, cu mustață stufoasă și înalt de stat, cu aspectul celui ce se simte sigur pe sine, dar, brusc, se frânse în două, slobozi un urlet de durere, din cauza groaznicei lovituri pe care Gacel i-o dăduse cu patul puștii. Aproape în aceeași clipă, targuí-ul azvârli covoarele pe parbrizul mașinii și o rupse la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
striga și aplauda, iar de la ferestrele caselor femei și copii aruncau flori și serpentine colorate. Strânse arma cu putere și așteptă. Orologiul gării slobozi două bătăi, îndemnându-l, parcă, încă o dată să uite totul, dar ecoul lor se pierdu între urletele sirenelor, strigăte și aplauze. Targuí-ul simți că-i vine să plângă, ochii i se încețoșară, blestemă cu glas tare gri-gri-ul morții, iar polițistul care stătea cu brațele întinse în fața lui se întoarse să-l privească, surprins de o frază al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
caute să obțină o parte din hrana acestuia; astfel, copilul va fi la fel de chipeș ca el, cu aceeași siluetă zveltă, cu aceleași trăsături nobile și regulate. Omar se oprește din mestecatul migdalelor rămase, privind cum se Îndepărtează necunoscuta. Deodată, un urlet ajunge până la el, Îmboldindu-l să se grăbească. În curând, se află În mijlocul unei mulțimi dezlănțuite. Un bătrân cu lungi mădulare scheletice e deja la pământ, cu capul gol, cu părul alb În dezordine pe o țeastă de un cafeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la urechea sa și șoptește: — De astăzi Într-un an, să fii la Isfahan, ca să vorbim. Khayyam nu este sigur că a Înțeles bine, simte un soi de șovăială În suflet. Personajul Îl intimidează, ceremonialul Îl impresionează, zarva Îl amețește, urletele bocitoarelor Îl asurzesc; nu mai are Încredere În simțurile sale, și-ar dori o confirmare, o precizare, dar deja valul de oameni Îl Împinge din spate, vizirul privește În altă parte, reîncepe să dea din cap În tăcere. Pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se vaită. Cum să-l recunosc pe Baskerville? Toate chipurile sunt atât de oacheșe! Mă reazem de un copac să aștept. Și să observ. În pragul unei barăci luminate, un teatru improvizat. Roze-khwan-ul, povestitor și bocitor, stârnește lacrimile credincioșilor, și urletele lor, și sângele. Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu picioarele goale, cu torsul dezgolit, În juru-i sunt Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer, le lasă să cadă peste umeri, pe spate; fiarele sunt netede, pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se ivește un actor, amenință asistența cu sabia, Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe scenă, de Îndată apare victima. Mulțimea scoate un urlet. Eu Însumi nu pot să-mi Înăbuș un țipăt. Căci omul se târăște, pe pământ, decapitat. Mă Întorc, Îngrozit, spre reverend; mă liniștește cu un zâmbet rece, Îmi șoptește: — E un vechi vicleșug, este adus un copil sau un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși să escaladeze baricada, dar numai ca să fie străpuns de o baionetă. Urmă un Îngrozitor urlet de agonie; mi-am Întors privirea. Cei mai mulți dintre manifestanți rămâneau, prudent, În urmă, mulțumindu-se să repete, țipând cât Îi ținea gura, același slogan: „La moarte!” Apoi fu lansat, din nou, un pluton pentru asaltul baricadei, de astă dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era imposibil să-l mai rețin pe bărbatul vecinei. Am înghițit în sec și am spus ceva de genul: «Ieri am văzut-o pe soția dumneavoastră. Apropo, cum îi mai merge?» Ca la un semnal, bărbatul a dat drumul la urlete, însă nu pot să-ți spun ce urla, încă nu ești tu chiar atât de mare. În tot cazul, a fost de ajuns pentru ca majoritatea călătorilor să părăsească în grabă compartimentul. Îl ascultam cum își înjura nevasta și, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
perfect pentru deșert și să rămână ascuns pentru totdeauna, iar eu mă așez lângă el și încerc să îi culc capul pe genunchii mei, însă țeasta lui este grea și rece ca marmura și dintr-odată gâtul lui eliberează un urlet cuprins de flăcări roșii, asemenea unui glonț plecat de pe țeava puștii, nu mă atinge, îmi faci rău! Mă ridic imediat de pe pat și rămân în picioare în fața lui înțepenită în goliciunea mea, dar nu goliciunea aceea provocatoare pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
povestisem lui Noga că se întâmplă, pe vremea când nu putea adormi, închid ușa după mine, aici nimeni nu mă poate speria, protejată de tot ceea ce mi-ar putea pregăti noaptea, luminile de la fereastră se amestecă, și dintr-odată un urlet înfiorător mă trezește brusc. Nu văd, strigă el, cu mâinile întinse înainte, lovind aerul somnoros, mâinile unui copil, draga mea, nu mai văd, eu mă trezesc repede, bătăile inimii mele îi îneacă vorbele, ce spune, cum adică, ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
altul, îngenunchează, își pleacă nările spre pământ, ca și când ar împlini un ritual antic, ce îmi trezește frica, imediat cobor grăbită, ies din hotel, merg spre pădure, iar acolo stă el culcat printre copaci înalți și floricele strălucitoare, cu umerii tremurând, urlete provocatoare pornesc dinăuntrul său ca din adâncurile pământului. Udi, ce se întâmplă, mă reped spre el, îngenunchez lângă el, ce îți mai fac ochii, vezi ceva? El suspină, ochii sunt bine, dar nu pot respira, îmi este greață, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o ceartă el, nu poți să faci asta? Răsfățul tău nu are margini! Dar eu sar în apărarea ei imediat, ești atât de insensibil, Udi, cum îi vorbești astfel, fetița își mișcă ușor capul chel, iar gura i se deschide, urletele stridente care se aflaseră până atunci încuiate înăuntrul trupului ei micuț sunt eliberate acum unul câte unul, ca sunetele unui șofar, în timp ce el ne aruncă priviri diabolice, din cauza noastră se dusese de râpă cea mai mare realizare a sa, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]