10,389 matches
-
Aș vrea să râd Aș vrea să râd- când totuși plâng. Dar oare știi ce e dorul de ducă? E o pasăre, sau grijile ce strâng O inimă săltând sălbatic, Ori soarele ce-aruncă foc Și simți cum ochiul se usucă. Am uitat să râd de când eram copil. Am cutreierat țărânile Și-n loc de suflet mi-a rămas Un căuș de pământ, ca un roi de albine, Unde îmi cântă fântânile Și-amintirile au răsărit cu glas, Hrănite cu poemele
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
păpuși „Țăndărică” aflată la parter, cu intrarea și foaierul dinspre fostul pod Mogoșaia. Ne-a lăsat unde-a vrut el, exact la trei și-am luat-o pâș-pâș pe trepte prin întuneric, că și-ăstea trozneau ca niște găteje de lemn uscat de brad care abia așteptau focul să le învăluie, prietenul meu a țârâit de vreo trei ori, s-a auzit o fluierătură înfundată ca un țignal scurt din spatele ușii plumbuite și cu un număr aproape șters, un nume care părea
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
jocului și veseliei neumbrite de vreo jenă sau măscară. „Numai atunci ? a mai întrebat puștiul. „Si când vei începe să miroși a pământ reavăn și a ploaie de mult așteptată de cei care te calcă. Și cărora le este gura uscată de sete ... „Dar atunci când va începe să bată vântul puternic, fără a fi prins rădăcină, cum mă voi descurca !? „Te lași în voia lui și-atunci îți vei găsi locul și rostul. „Și oamenii care îmi pleoștesc sau rup vârfurile
DOMINUS REI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349655_a_350984]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > AI SĂ MĂ CAUȚI - IRINA BBOTA Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ai să mă cauți - Irina Bbota Ai să mă cauți când soarele-ți va usca lacrima și iubirile pasagere-ți vor acuza durerea, când vei scăpa de a lumii infinite orori, când muzica adierii blânde va face furori. Sau nu... Ai să mă cauți când scuzele-ți vor fi de nepătruns și privirea-ți caldă
IRINA BBOTA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349711_a_351040]
-
BAGATELLE - POEZII Autor: Mariana Zavati Gardner Publicat în: Ediția nr. 1439 din 09 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului BAGATELLE poezii În Piața Florescu Atunci m-ai strâns în brațe în labirintul cu biciclete la școala generală-n fantome cu frunze uscate la Ziua Recoltei M-ai sărutat lângă tractorul din câmpul cu usturoi eram ascunși în ceață între căminul cultural și școala primară Focuri de artificii pe cer, explozii, eroziuni astrale din strigătul profei la fereastra clasei noastre de la primul etaj
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
proaspăt cosit, Însă un nor spre casă m-a gonit Și cât de-aproape-am fost atunci de glie; Iar ca s-ajung mai repede în sat, Într-a fântânii roată m-am rotit Și-n stropi căzuți de ploaie m-am uscat Pe lutul prispei ce l-am încălțat Când prima oară-n viață am pășit; Dar astăzi, între Lună și-ntre Soare, Mă legăn în clopotnița bătrână Vestind în bronz de clopot sărbătoare: E vineri, este “Vinerea cea mare ” Când cuiu-a
SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350319_a_351648]
-
rigide, foame de plângeri Să fi sosit la Bâlci încurcat Buze uscate, elegie a minții Timpul să-și adune sorocul, Când se vestea Cometa cea surdă Poemul ca vis prăfuit Speranța să fie uitată-n iatac Fără oglindă-n lacul uscat Voci să audă, o îndemnau Gânduri sfințite ori răposate Asurzită să fie de singurătate Sămânța în psalmi efemeri Poemul citit de-un scamator Pui de cuc în cuib străin să afle Mireasma contenită, fructe coapte; Să nu mai fie loc
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
cu măslini și oleandri bătrâni Când el ar sosi, vor depăna lângă ape neghioabe reverii de adolescență târzie Când el ar sosi, ziua fără culoare o să fie febrilă, desuetă răcoare prin buruieni muribunde Când el ar sosi, mlaștinile vor fi uscate se vor împiedeca prin ape cu deșeuri puhoi Când el ar sosi, visele s-ar sparge-n nouri și clopote vor suna-n după-amiază cu tâlc De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Pe pământuri himera urla Pe
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
lente de dimensiuni, din alte lumi în pregătire, pajiștile serii căutau iubirea ce-ar fi putut să fie vorbe de dor la gura sobei stejari flămânzi să ascundă lebede muribunde de gripă aviară pe apele putrezinde din canalele urbei emoții uscate de voci iritate în ecou din alte iatacuri - o petrecere la aniversarea zilei de naștere ar fi fost mai dorită Neliniștea măicuței se urca în slăvi o gheruia dis-de-dimineață ziua se năștea indiferentă, cariată gata să se-nece - Neașteptate erori
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
a ajuns acasă la nașii săi de botez. Începuse ploaia. O ploaie mult așteptată, liniștită ca o binecuvântare. Nu mai plouase de mult, cel puțin o lună și jumătate, iar vegetația își schimbase culoarea. Se instala seceta. Unele plante se uscau, iar altele, acoperite de praf, creau o senzație de adâncă tristețe și de cumplită suferință. Cu primii stropi de ploaie, parcă, totul revenise la viață. Când Daniela a intrat în casă, fața ei radia de fericire. Avea multe motive să
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
Avea multe motive să se simtă fericită și, la acestea, acum, aveau să se adauge și altele. - Hei, fina, ai venit? Te așteptam, draga mea! o întâmpină Emanuela încântată, sărutându-i obrajii umezi de la picăturile de ploaie. Fugi și te usucă pe păr și-ți spală mâinile! Ne vom așeza la masă curând și abia aștept să-mi povestești ce ai făcut la familia Popescu. - Sărut mâna, nana! Să trăiți, am înțeles! Mă voi conforma, răspunse cu aplomb, Daniela. În timp ce se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
te vei măcina și mintea ți-o va lua pe arătură. Seara și noaptea mi-am petrecut-o în biserică în genunchi pe pardoseala veche, tocită de zecile de mii de oameni care au pășit pe ea, ori pe băncile uscate de pe care lacul și vopseaua dispăruse de mulți ani. Nu-mi luam ochii de la icoana Fecioarei Maria și mi se părea că ea mă privea altfel, nu tot tristă, ci cu un zâmbet complice. La miezul nopții, când candelabrul uriaș
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
Cultura filosofică, știința nu trebuie să slăbească sentimentul religios. Știința e seacă dacă nu e însuflețită de iubire, de pasiunea purității și de setea de absolut. Citez, iarăși din „Întâmplări obișnuite”: „Nu mi se pare justă afirmația că excesele teologice usucă sentimentele, adică rădăcinile sufletești ale vieții. Se poate spune mai degrabă că această sinistră ispravă o face prostia științifică”. Firește, săparea, oricât de departe, la temelia pe care s-a ridicat acest hibrid religios și istoric, nu duce nicăieri. Orice
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
în larg, având desăvârșirea ei”(Cununia florilor de tei). Sentimentul trecerii inexorabile a timpului care nivelează trăirile este, pentru poetă, un prilej de a decanta noi sensuri ale vieții, care fac posibilă apropierea de spațiul misterelor, al sacralității: “S-au uscat trandafirii inocenței S-au topit petalele iluziei S-au dezrădăcinat amintirile(...) (...)A rămas misterul lor”(Trecere) Muzicalitatea versului cu inflexiuni elegiace capătă, uneori, tonaliatatea cântecului popular ori a romanței, prin care poeta mlădiază gânduri, trăiri, sentimente: “Acest vers legănând Între
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
o bucată de zăpadă. Cât de frumoasă-i o iubită în lumina ochilor celui îndrăgostit, dar ce ascunsă-i în tăceri și mister ... ! De ce asfințim, de ce se duce la umbră timpul nostru, de ce soarele sărută sânul iubitelor și timpul îl usucă?! Iubirea și primăvara sunt doctorițe, nu ale saloanelor albe prin care curg martirii necanonizați ai injecțiilor, ci ale adâncului din suflet! La orice vârstă doctorița iubirii e tânără, e întotdeauna departe de întâia toamnă. Frigul, vine nu cu ultima iarnă
FUEGO, LACRIMĂ DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349051_a_350380]
-
la spectacole. Am văzut „Regele Moare“ de Ionesco pe Broadway, cu australianul Geoffrey Rush și americanca Susan Sarandon. Mi-am făcut o colecție impresionantă de cărți de vizită cu care orice producător de teatru s-ar putea lăuda. Am vizitat USC și UCLA și, datorită acestui program, am fost încurajată să încerc să și studiez în SUA. Imediat după întoarcerea acasă, în aprilie 2009, am aplicat pentru o bursă Fulbright, prima mea universitatea listată fiind USC - University of Southern California din
INTERVIU CU IOANA MOLDOVAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349073_a_350402]
-
ar putea lăuda. Am vizitat USC și UCLA și, datorită acestui program, am fost încurajată să încerc să și studiez în SUA. Imediat după întoarcerea acasă, în aprilie 2009, am aplicat pentru o bursă Fulbright, prima mea universitatea listată fiind USC - University of Southern California din Los Angeles. George ROCA: Pentru a treia oară în America, de data aceasta pe Coasta de Vest beneficiind de o bursă Fulbright. Cum ai obținut-o, datorită căror merite? Cât timp vei studia la Los
INTERVIU CU IOANA MOLDOVAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349073_a_350402]
-
modă, ca odinioară... scrisoarea de la mine, din nou, n-ai primit-o! Știu, toate sunt la fel, zilele astea, iubito... Un poem Să te îmbraci cu sufletul meu să îl speli când vrei tu de păcate și apoi să-l usuci (pe) la Poarta Sărutului... Nostalgică Să nu mă minți, dimineața, că nu te-ai săturat să mergi după lapte... să nu mă minți, ziua, că nu te-ai săturat să alergi prin troleibuze și tramvaie aglomerate de viață... să nu
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
câte o țigară. Le fura de la bunicul său, care își cumpăra țigări, apoi le desfăcea, ca să prizeze tutun. - Nu-i fur decât puține, ca să nu se prindă moșul, explicase el. Și asta până nu apucă să le desfacă pentru ca să se usuce mai bine tutunul. Altfel mucezește. Avem o casă veche, umedă și igrasioasă ... Le desface la soare ... Apoi păzește să nu i-l risipească vântul. - La noi se prindea până într-o vreme pește cu trotil, ne povestise Culiță. Și cu
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
mângâia cu mâinile bucata de pământ, moale și umezită cât trebuie și care se supunea luând forma dorită: strachină, farfurie de supă sau decorativă, ulcică, oală în toată firea sau urcior după caz. Vasele erau puse la soare să se usuce după care erau pictate. Lua nașa bătrână un fel de pară țuguiată pe care strângând-o în podul palmei cât trebuie, trăgea cu vopsea dungile mai groase, mai subțiri făcea inele, păsări, cercuri, alte desene și urma o nouă repriză
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
ochii, dar de fiecare dată Îngerul nevăzut al Domnului m-a salvat în ultima clipă. După amiază oamenii își cârpeau sau spălau rufăria cu săpun de casă, pe care apoi o întindeau la soare, pe garduri sau stâlpi să se usuce. Unii cântau, alții năpădiți de dorul celor dragi se retrăgeau în câte un colțișor cu un creion și o bucată de hârtie căutând cele mai potrivite cuvinte pentru starea lor sufletească, iar seara, cei care se pricepeau mai bine la
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
libertate și dreptate, dârzenia, mândria de neam, neînfricarea. Autorul realizează portrete admirabile truditorilor de rând, eroilor fără de nume, închinând cuvinte Cosașului, “Făcătorilor de pâine”, care: “Din vechime, ei, cu munca, țin viața mergătoare, / Stând în brazdă-n recea ploaie sau uscați de caldul soare, / Iar când toamna, chiar de-i bună, e să-și vândă ce-au lucrat, / Mărunțiș primesc la munca, ce nădejde le-a tot dat. // Ei, eroii fără nume, sunt cohorte rennoite, / Ce-și tot seamănă hotarul cu-
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
mai are nicio speranță că va avea parte de ceea ce își dorește: să iubească, dar, mai ales să fie iubită. Adoarme cu lacrimile ce i se scurg ușor pe obraz, obraz pe care au mai curs și s-au mai uscat multe alte lacrimi. Pe cât de greu a sosit, pe-atât de repede s-a adâncit somnul Emei. Deodată, începe să i se contureze în subconștient o lume magică, spun magică deoarce nu este parte a realității, ci doar un tărâm
VIS DE IUBIRE… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348616_a_349945]
-
o prietenie lăsând în urmă nourii de praf, contururi confuze pe când gândurile mele orbecăiau printre cețuri peste care s-a așternut timpul bruind situații, scormonind în trecutul în care s-a cuibărit durerea, aceea care nu se vindecă, nu se usucă, nici crustă nu lasă. Memoria, numai ea le-a păstrat și îmi servește uneori câte o secvență, o felie ca o gazdă ospitalieră, câte una, când vrea, fără să le aleagă dintre momentele înșiruite pe funia timpului. Așa retrăisem drama
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
privirea. De pleoapele-ti vor obosi și genele ți se vor încalci vei ști că ne-am găsit. Lasă-mă să fiu prima picătură de ploaie. Si-aici, pe scoarță noastră terestră, am să mă odihnesc până soarele mă va usca. Lasa-mi mie cerul, căci tu esti marea. Canta-mi în valuri când vântul nu-mi va mai purta glasul. Am amuțit privindu-ti nesfârșita frumusețe. Mă oglindesc în tine și colindam spre infinit. Lasă-mă să-mi întind brațul
ODA SCRIU ASTAZI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348736_a_350065]