6,013 matches
-
petrece. Un lucru care-mi fusese ascuns atâta vreme n-avea cum să nu-mi ațâțe curiozitatea. Dar În general ceea ce zărisem În acele toalete ale bărbaților mă dezamăgise. Mândrul falus nu se zărea pe nicăieri, doar săculețul scofâlcit, tuberculul uscat, melcul fără cochilie. Și mi-era o frică teribilă să nu mă prindă careva că mă uit. Cu tot costumul meu, tunsoarea și Înălțimea, de fiecare dată când intram În toaleta bărbaților, o voce din capul meu Îmi striga: ― Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oraș este ceea ce este. După cel de-al doilea război mondial, San Francisco a fost principalul punct de Întoarcere pentru marinarii care veneau din Pacific. Pe mare, mulți dintre acești marinari deprinseseră niște obiceiuri amoroase care nu erau acceptate pe uscat. Așa că oamenii aceia rămâneau În San Francisco, se Înmulțeau și-i atrăgeau și pe alții, până când orașul a devenit capitala gay, un Hauptstadt al homosexualilor. (Încă o dovadă a imprevizibilității vieții: cartierul Castro este rezultatul direct al complexului militar-industrial.) Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se tot aprindea și se stingea. După mai multe Încercări ratate, Învăță să conducă mașina zburătoare. Nu trebuia să răsucească volanul, ci numai să vrea să o facă, de parcă ar fi fost Într-un vis lucid. Milton conduse mașina deasupra uscatului. Trecu peste Cobo Hall. Înconjură vârful hotelului Pontch, unde mă dusese cândva la masă. Dintr-un motiv sau altul, Milton nu se mai temea de Înălțime. Își dădu seama că asta se Întâmpla din cauza iminenței morții: nu mai avea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
De fiecare dată s-au înșelat și de fiecare dată au plătit. America de Sud, Uniunea AmS, s-a opus cel mai bine din toate țările pe care le-a înfruntat Felix Amadeo. Și-a dat seama că trebuie fortificată intrarea pe uscat în continent, pentru a nu putea fi invadată din Nord de mercenarii angajați în Africa, și astfel s-au construit, indiferent de cost, fortificații, tranșee și posturi de observație cu o viteză incredibilă. Apoi, Uniunea AmS a construit baraje și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
are rost să stea în liceu și că trebuie să plece acasă, anunțându-și părinții că "excursia" planificată de către colegiu nu va mai avea loc din cauze meteorologice sau ceva de genul ăsta. Fusesem părăsiți! Eram ca un pește pe uscat. Nu ar trebui să închidem poarta? întrebă unul din ei. Cât e ceasul? întrebai eu. Aproape zece. Fără câteva minute. Mai stăm un... Un claxon asurzise în acel moment toată zona! Un camion venea din partea dreaptă și părea foarte grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu o relație de simbioză... și chiar este dacă stau și mă gândesc mai bine, căci fără banii lui Destoipov, Uniunea s-ar prăbuși din cauza datoriilor și a presiunilor financiare. Destoipov, fără puterea Guvernului, ar fi ca un pește pe uscat și nu ar mai beneficia de contracte atât de profitabile și ar da în scurt timp faliment. Am intrat la timp în școală și am noroc că sala noastră de clasă nu este la al treilea etaj în ultima parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aici. Hm... Ne putem baza pe ei? În ce fel? Ne vor primi ca refugiați în caz de nevoie? Și, în eventualitatea în care ajungem până acolo, ne vor ajuta sau ne vor lăsa să murim ca niște pești pe uscat? Corvium... tu ești sânge din sângele împăratului. Cum să nu ne ajute? Doar pe ei ne putem baza! Ei sunt primii la care ar trebui să cerem ajutor. Ajutor... Cred că ne-au ajutat deja prea mult până acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ieșind din tunel, am putut vedea în jurul nostru numai apă! Șinele erau suspendate deasupra unui lac imens, iar tunelul era lăsat în urmă, ascuns de oglinda argintie a imensității lichide! Toți erau vrăjiți de priveliște. Trecurăm în câteva momente pe uscat și după ceva timp s-au putut vedea clădirile înalte ale unui oraș. Trenul se opri după vreun sfert de oră și din el începură să coboare sutele de elevi care fură la bordul lui. Erau îndrumați de vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Trio Fulcinius nu îndrăznește să se uite la principe. — Indiferent de ce a mărturisit Iunius ăsta, învinuirile care i se aduc lui Libo sunt ridicole și prostești, continuă acesta cu asprime în glas. Țintuit locului, Fulcinius se zbate ca peștele pe uscat. Nu mai e vorba de pradă, ci de supraviețuire. A lui și a lui Flaccus Vascularius. Pretorul Primarius Nato le-a spus o răspicat. Îngaimă cu greutate: — În casa lui Libo se petrec grozăvii... — Și tu de unde știi? îl împunge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mo leșeală stranie pune stăpânire pe el. Se luptă din răsputeri să rămână în picioare. Măcar de-ar leșina cu grație în fața împăratului! Dar l-ar putea costa nasul sau câțiva dinți. Augustus vede cum se zvârcolește ca peștele pe uscat și se înve selește. Deși îi e greu să rămână serios, reușește să dea o tonalitate tăioasă vocii: — Dacă versurile lui sunt proaste, este într-adevăr o greșeală... Avertizează cu degetul în aer. — ...dar e greșeală de poet, nicidecum de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că necunoscuții au dispărut. Ră suflă un pic mai ușurată. Măcar atât...! Sallustius tocmai îi asigură cu un aer bonom: — Chiar dacă Pollio l-a acuzat pe nedrept pe unchiul meu că a încurcat termenii pentru traversare pe mare și pe uscat 1, eu nu-i port pică... Labienus se pune și el pe râs. — Las’ că și mie mi-a reproșat limbajul comun și expresiile prea banale! Sallustius se încruntă. Nu e obișnuit să fie întrerupt. Ter mină mârâit: — I-aș
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apere cu ferocitate și pasiune idealurile? A încetat până și să-l susțină pe Marcus Antonius, iar după Ac tium a intrat voit într-un con de umbră. 1. Transfretare înseamnă „a traversa pe mare“, iar transgressum, „tra versare pe uscat“ (nota autorului). Trăsăturile i se destind un pic. Un singur atac sălbatic a mai declanșat bătrânul, odată în Senat, când fiul ei cel mic, Aeserninus, și-a rupt piciorul în timpul exercițiilor pentru Jocurile Troiene. Prostuț cum este, a ajuns din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Aha! se strâmbă scârbit evreul, deci se așteptau la cererea mea. Restul nu e decât teatru. — Zi-i numele! îi cere procuratorul călărețului, precipitat. Rămâne cu ochii la Pusio, care deschide și închide gura în truna, ca un pește pe uscat, cu trăsăturile încremenite într-o expresie de tulburare cretină. — Ce? L-ai uitat? se alarmează. Germanul mai încearcă de câteva ori. Renunță descurajat. — Îl am notat pe un ostrakon, murmură către procurator. — Atunci citește-l odată! se răstește acesta. Călărețul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el i-o respinge... Deschide ochii, lac de sudoare. Fața Agrippinei e aplecată deasupra lui. Încearcă să-l calmeze cu vorbe liniștitoare, ca pe un copil speriat. — Ce-i cu tine? o aude șoptind încet. Te zbați ca peștele pe uscat. Îi îndepărtează cu un gest matern șuvițele năclăite de pe frunte. — M-ai învinețit toată lovindu-mă cu brațele și cu picioarele. Uite, și ăsta micu’ s-a trezit. Ia palma lui grea și și-o apasă pe burtă. Inima fătului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
suficientă, bombăne înfundat: — N-oi cunoaște eu durerile nașterii, dar nici ea nu s-a lovit vreodată la boașe. Nu-i dă timp tovarășului său nici măcar să zâmbească, și-l întreabă: — Ce-i cu tine? Te agiți ca peștele pe uscat... Agrippa se încruntă. Este chiar atât de evident? Rău, dacă și-a pierdut în halul ăsta stăpânirea de sine. Murmură crispat: — Sunt îngrijorat... — De ce? Nu pot să dau de un... Nu vrea să spună prieten. Rostește în silă: — O cunoștință
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a se stabili o linie telegrafică la Chilia Veche"963. În acest sens, "pentru stabilirea acestei linii, cetățenii urbei Chilia Veche au oferit localul, mobilierul și lucrul gratis"964. În scopul instalării liniei de telegraf "s-a stabilit comunicație pe uscat de la Sulina la Chilia, s-au făcut podețele necesarii, rămâne numai a se îngropa stâlpii și așeza firul telegrafic, și încă în toamna aceasta sper că telegraful va corespunde și cu Chilia Veche"965. În același raport înaintat în anul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
toată activitatea noastră ameliorării lor, să facem în acest scop toate sacrificiile posibile și să mergem chiar până la limite imposibile. Aceste sacrificii ne vor fi înapoiate însutit. Să îndreptăm drumurile de fier spre porturile noastre (...) să înlocuim exportațiunea noastră pe uscat prin exportațiunea pe apă"1653. În aceste condiții aveau să se realizeze cercetări de teren în urma cărora Constanța a fost aleasă pentru a deveni principalul port maritim al țării 1654. Concomitent, s-a urmărit răscumpărarea de către statul român a liniei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
drept, cu schiptru-n mână, șede-n perine de puf Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe și zăduf... Acum iată că din codru și Călin mirele iese, Care ține-n a lui mână mâna gingașei mirese. Îi foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii, Fața-i roșie ca mărul, de noroc i-s umezi ochii; La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale, Care-i cade peste brațe, peste umerele goale. Astfel vine mlădioasa
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
parc-ar fi căzut zăpadă. Ori în umbra parfumată a buduarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pânzele de în; Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui mână, Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă! " Și uscat foșni mătasa pe podele, între glastre, Între rozele de Șiras și lianele albastre; Dintre flori copila râde și se-nclină peste gratii - Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei - Din balcon i-aruncă-o roză și cu mînile la gură
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mare și nu pot deloc să mănânce, sărmanii de ei! Deși sunt înconjurați de ape din patru părți, japonezii au socotit întotdeauna oceanul ca pe o fortăreață de ape ce le apără țara și au trăit mereu ca oameni ai uscatului. Singura mare pe care o cunosc ei este marea lor interioară, din apropierea țărmului. Și printre soli sunt unii care suferă de rău de mare. Hasekura Rokuemon și Tanaka Tarōzaemon nu par să mai fi fost vreodată pe mare. Când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și urcă pe punte. Când ieși pe puntea goală, o pală de vânt îi șfichiui fruntea. Samuraiul își ținu suflarea și în ochii lui se oglindi deodată întinderea nesfârșită de valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa ceva.”, își zise samuraiul în sinea lui schimbându-și brâul murdărit de dedesubt. Închise ochii din nou, dar nu mai putu adormi. Prin fața ochilor îi treceau limpede imaginea copiilor jucându-se prin grădină și profilul lui Riku întinzând rufele la uscat. Își revăzu și casa, încăpere cu încăpere. Ca să adoarmă încercă să-și amintească priveliștile din vale, una câte una. Câmpurile sau munții acoperiți încă de zăpadă... În cea de-a doua furtună San Juan Baptista a suferit pagube destul de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scorbut. După șaizeci de zile de călătorie, două păsări ce păreau a fi becațe au venit în zbor și au poposit pe catarg. Marinarii spanioli și mateloții japonezi au scos chiote de bucurie. Dacă păsările veniseră în zbor însemna că uscatul era aproape. Păsările cu ciocuri galbene și cu pene cafenii și albe au mai atins o dată marginea corăbiei și au dispărut în zare. Spre seară pe partea stângă se iviră ici-colo umbre de munți. Era capul Mendocino. Cum capul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum sufletul mi-e fermecat de țări necunoscute și de orașe nemaiîntâlnite. Vreau să aflu cât de largă este lumea. Oceanul învolburat de talazuri mușcând unele din altele. Prin fața ochilor îi trecu imaginea nesfârșită a mării fără nici o umbră de uscat cât vezi cu ochii. Tânărul Nishi voia să vadă cât mai mult din lumea aceea nemărginită. Însă, pentru el, doar gândul de a pătrunde în vastitatea aceea era nespus de chinuitor. Era istovit. Deodată, dorința de a se întoarce înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
văzut turbă vreodată? — Nu. Nici eu, zise Nick. Aburii Începură să-i iasă din ghetele Întinse-n fața focului. Ar fi mai bine să te descalți, zise Bill. — N-am șosete-n picioare. Tu descalță-te și pune alea la uscat și-ți aduc niște șosete. Urcă la etaj și Nick Îl auzi prin tavan cum umblă. Deasupra era podul, și acolo dormeau Bill, taică-su și câteodată, Nick. În spatele podului era un șifonier. Mutaseră paturile de campanie ca să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]