2,982 matches
-
lui Israel este Mîntuitorul tău. 15. Iată, te fac o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărîma munții, și vei face dealurile ca pleava. 16. Le vei vîntura și le va lua vîntul, și un vîrtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfîntul lui Israel. 17. Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă, și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta, Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
oasele voastre vor prinde putere ca iarba." Domnul Își va arăta astfel puterea față de robii Săi, dar va face pe vrăjmașii Lui să-I simtă mînia. 15. "Căci iată, Domnul vine într-un foc, și carăle Lui sunt ca un vîrtej; Își preface mînia într-un jăratic, și amenințările în flăcări de foc. 16. Căci cu foc Își aduce Domnul la îndeplinire judecățile, și cu sabia Lui pedepsește pe oricine, și cei uciși de Domnul vor fi mulți la număr. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că se pot pricopsi cu o călimară, un pieptene de celuloid, un toc de ochelari, un pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
politic. Curând e numit noul rector al Universității, Manuel Arriaga, care va ajunge Președinte al Republicii, figura blândă și cunoscută cu mulți ani înainte, prin ideile lui generoase și orientarea sa religioasă. Dar acum Arriaga e prins și el în vârtejul revoluționar și, după ce anunță în discursul inaugural de rector desființarea Facultății de Teologie, suprimarea jurământului ritual și transformarea cursurilor obligatorii în cursuri facultative, - declară că "opera de armonie se va face fără Dumnezeu și fără rege" S-au publicat prea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să i se facă frică de apă, iar râul îi primi în îmbrățișarea sa înghețată, biciuitoare. Izbitura îl făcu aproape să-și piardă cunoștința; se scufundă până atinse fundul mâlos, dar apoi, chiar apa îl readuse la suprafață, într-un vârtej de bule de aer. Ieși, zbătându-se, și imediat se scufundă iarăși, și din nou ieși; începu să înoate fără pricepere, cum învățase în copilărie, când mergea să facă baie cu prietenii săi în torentele înspumate ce străbăteau Selva Nera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vijelios printre malurile abrupte, acoperite de o vegetație abundentă. începură să-l părăsească puterile, când își dădu seama că râul, învârtejindu-se printre stânci și lespezi cenușii și netede, făcea un arc, cotind către stânga. Ocoli ca prin minune câteva vârtejuri primejdioase și un pinten de piatră; se trezi apoi împins, într-o învolburare de spume, printre ramurile aplecate ale unei sălcii mari. Izbuti să se agațe și, de la acel reazem nesigur, să treacă la o creangă mai solidă, care, prietenoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sprijinindu-se cu coatele pe genunchi, își trecu mâinile prin păr și respiră adânc. Huruitul bătăliei, care îl asurzise aproape pe întreg parcursul acelei zile infernale, îi răsuna încă în urechi, iar în fața ochilor săi continua să se rotească un vârtej de imagini, în care vedea furie bestială, sânge și moarte. Acum că lupta încetase, se auzeau mai puternic și mai sfâșietoare chemările răniților; pentru majoritatea dintre răniții romani, erau puține speranțe de salvare, căci, în armată, medicii erau foarte puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trei bărbați. Actul fizic al apariției lor nici nu contă. Chiar în momentul când s-a deschis ușa, gândurile lor, mințile lor, se năpustiră asupra lui. Era un adevărat potop de gânduri despre sine, trecutul lui, viața lui. Prin acest vârtej de impresii, Craig îl auzi pe unul din ei șoptindu-i femeii: - Vreun necaz? - Nimic. Toate precauțiunile noastre atât de minuțioase au fost inutile. Percheziția lor a fost extrem de superficială. Au zis cu jumătate de gură că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că se pot pricopsi cu o călimară, un pieptene de celuloid, un toc de ochelari, un pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Extraterestrul, privind pe geam la mesteacănul care Începu să foșnească și să se legene, ca și cum afară ar fi fost cuprins de furtună. Or, vremea era liniștită și nu bătea nici un firicel de vânt. Privind frunzele ce se răsuceau neliniștite În vârtejuri, Mașa Își făcu În gând semnul crucii, alungând Necuratul ce căuta să se aciueze lângă casa ei. Mai rosti o scurtă rugăciune, pe care o Învățase de la bunica ei Tatiana, ca s-o ferească de ceasul rău și de ispitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rămân sunetele. Faci abstracție de sunete și năvălesc mirosurile. Ceva, pe undeva, tot rămâne. Un iz, o gheară ce te râcâie la suflet. Până și buretele cu care ștergi se Îmbină de sunete și vaiete și sânge. E ca un vârtej, ca un infern... - Nu puneți chiar totul la suflet și mai serviți un păhărel, ca să vă mai Înveseliți un pic, Îl Îndemnă gazda. Pesemne drumul v-a obosit peste măsură, adăugă ea. - Am să servesc, cum să nu, spuse oaspetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Însuși? N-ar fi acesta un semn al unei exagerate iubiri față de sine? N-am avea de-a face cu un Dumnezeu cam iubitor de sine?“, continuă să se frământe Mașa. Întrebările se Învălmășeau În capul ei. Formau un adevărat vârtej. Nu scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lopeți Întregi de zăpadă, ca să iasă cât mai mult fum, nu avură nici un efect. Dimpotrivă: femelele care cloceau scoaseră parcă niște țipete ce trădau mulțumirea, iar masculii cocoțați pe ramuri le acompaniară În cor. Pesemne fumul ce se Înălța În vârtejuri Încălzea atât penele păsărilor, cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de vânt, clopotele bisericii Uspenia se tânguiră jalnic. Dangătele lor se sparseră-n ecouri, rostogoindu-se peste acoperișurile caselor. Berzele clămpăniră din ciocurile lungi, defăcându-și aripile largi, pregătite pentru zbor. Un stol imens de corbi se scurse dinspre apus, plutind În vârtejuri Întunecate peste ulițele satului, Învăluite Într-o liniște ciudată. O apăsare grea plutea În aer. O așteptare. Un sfârșit. - E timpul, repetă oaspetele, sărutându-i Mașei fruntea În semn de rămas-bun și mulțumindu-i pentru găzduire. Vântul stârni În curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
peste ulițele satului, Învăluite Într-o liniște ciudată. O apăsare grea plutea În aer. O așteptare. Un sfârșit. - E timpul, repetă oaspetele, sărutându-i Mașei fruntea În semn de rămas-bun și mulțumindu-i pentru găzduire. Vântul stârni În curte un vârtej de praf, care zgâlțâi gemurile și ușile, izbindu-le cu putere de pereți. - Dar iat-o și pe Sophia Platonovna, exclamă Extraterestrul, indicând cu un gest larg cu mâna o arătare ciudată ce se ivise lângă ei ca din pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
poveste! Dacă totuși ai făcut alergie...?” „Felicitări, bunul meu prieten, oare și tu mă crezi dereglat mintal...?” - Nando Încercă să protesteze, dar Tony Pavone Îl rugă să nu-l Întrerupă. Preciză: nimeni, niciodată nu va putea Înțelege „Dansul Morții...!!”, În vârtejul căreia am fost Înlănțuit aproape două zile și nopți!! Nu doresc la cei cari nu cred să trăiască o asemenea tragedie dar, nici să nu fiu crezut nu se poate. Ori cum, trebue să aflu adevărul...! Dacă hulitul pește a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de echipă, Îl puse pe gânduri și chiar Îi trezise curiozitatea, presupunând o nouă idilă, Întrucât relațiile lui cu Carla erau numai de circumstanță. Dar, zilele se scurgeau și frumoasa fată nu-și mai făcea apariția iar el, prins În vârtejul lucrărilor sale, aproape uitase. Se apropiau sărbătorile „Crăciunului”, iar de două zile vremea se Înrăutățise În mod simțitor. Vântul sufla cu tărie din toate direcțiile, uneori fiind Însoțit de lapoviță presărat cu puțină ninsoare. Vremea nefavorabilă - neobișnuit de timpurie - producea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Într’o adevărată prietenie. La Mulți Ani...!” Momentele de Înaltă tensiune atinse punctul culminant. Tony Pavone hipnotizat, nu reușea să-și dezlipească privirea din ochii cărora se revărsau raze de lumină ademenitoare. Gândurile i se Învălmățeau În cap Într-un vîrtej amețitor, căutând cuvintele cele mai potrivite pentru a-și exprima simțămintele În care era Învolburat!! Ar fi dorit să-i vorbească despre planuri de viitor, despre suprema iubire ce-l Învăluise cu o forță năvalnică, despre presupusa ei dragoste pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunoscute.Drept urmare a acestui impetuos demaraj, În interval de câteva luni de zile, centraliză În activitatea lui câteva sute de lucrători, reușind spectaculoase realizări, era evidențiat În toate ședințele de producție fiind dat exemplu de cinste, de corectitudine. În acest vârtej amețitor În care activa În a depista noi lucrări, mai ales noi surse de-a procura materiale, vara trecu pe nesimție cedând locul bogatei toamne care-și anunță sosirea datorită grătarelor cu mititei, În special a mustului aromat, imposibil să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de Închisoare... Atât, nimic În favoarea dreptății...! Se trezi Încă lăcrimând pe acoperișul unei Înalte construcții cu Învelitoarea Încă neterminată. Se opri la marginea jghiabului căutând cu privirea un loc potrivit, dorindu-și o moarte instantanee...! Viscolul sufla din ce În ce mai violent, provocând vârtejuri de zăpadă care-i Înbujoră fața. Închise ochii. Fulgerător, Îi parcurse În memorie unele clipe mai importante din viața lui zbuciumată. Revăzu imaginea Atenei lăcrimând, care-l privea dincolo de Înțelegerea lui, dojenindu-l. „Pe mine cu-i mă lași prietene
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
discreția unor dictatori analfabeți - soț și soție - ce se credeau stăpânii poporului român, În timp ce lingătorii de farfurii, Îi Înălțau În Înaltul cerului dând a Înțelege ce putea fi Înțeles. După moartea lor acești dictatori paranoici vor fi Zeificați...!! Prins În vârtejul producției, Tony Pavone reuși să uite cu desăvârșire a doua percheziție domiciliară, de loc surprins când Șeful Șantierului Îl dojeni. „Mai ți-i minte domnule inginer, câtă vreme a trecut de când noi nu am mai băut un șpriț, să ne
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]