5,635 matches
-
spune c-ai trăit șapte ani la Roma fără să știi că Alessandro e bastardul lui Clement? Mi-am recunoscut ignoranța. Și-a făcut o adevărată plăcere din a mă lămuri: — Pe vremea când nu era nici papă, nici cardinal, vărul mau a cunoscut la Neapole o sclavă maură care i-a dăruit un fiu. Urcam acum spre palatul Pitti. Curând am trecut pe sub Porta Romana, în fața căreia Giovanni a fost iarăși aclamat. Dar, cu gândul la grijile sale, a neglijat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care au cutezat să vorbească de retragere au fost amenințați cu moartea de către propriile lor trupe; în toiul disputei, șeful suprem al pedestrașilor germani a fost doborât de un atac de apoplexie, iar comanda i-a revenit conetabilului de Bourbon, văr și dușman declarat al regelui Franței. Era un om fără mare autoritate, care mai curând urma decât conducea armata imperială. Absolut nimeni nu mai avea vreo influență asupra acelei hoarde, nici măcar împăratul, care se găsea de altfel în Spania. Necontrolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A urmat un alt emisar, două zile mai târziu, pentru o vizită scurtă. În timp ce urca rampa castelului, am auzit rostindu-i-se numele însoțit de câteva calificative foarte răuvoitoare. Este adevărat că era vorba despre unul dintre șefii familiei Colonna, văr al cardinalului Pompeo. Un preot florentin s-a pornit să-l ocărască, însă toți cei de față l-au făcut să tacă. Mulți știau într-adevăr, la fel ca mine, că acel om, de o mare rectitudine, nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rolul lui de predicator lutheran, încât, atunci când am ajuns la Neapole, m-am simțit obligat să-i propun să mă însoțească la Tunis. A zâmbit amar. — Războiul ăsta este războiul meu. L-am dorit, mi-am târât în el frații, verii, pe tinerii din episcopia mea. Nu mai pot fugi de el, chiar de m-ar duce drept la osândirea de pe urmă. Cât despre tine, tu n-ai fost amestecat decât dintr-un capriciu al Providenței. La Neapole, un puști ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dinți. Mă întrebam dacă noul meu statut ar conta într-atât încât să asculte. Dacă nu, aș fi început să îi spun Eleanor. Îi aflasem adevăratul nume printr-o documentare jurnalistică sârguincioasă - adică l-am întrebat pe Tim, care era vărul ei. —Numele meu este Sam, da? Bineînțeles, dragă! Cum spui tu, a zis. Am văzut pozele la Tony. Au ieșit foarte bine. Arăți extraordinar. Probabil ești foarte entuziasmată. —Poftim? Ah, fotografiile, m-am înveselit. Nimic nu mă putea face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a realității socialiste în arta contemporană din multilaterala noastră dezvoltată. Pentru documentare, plănuiam să facem un tur al României în căruță. Goran făcea rost de atelaj (cu coviltir) de la un fierar din satul lui, eu trebuia să închiriez caii de la vărul N. Și Atleta, nepoata unui secretar de la secția economică a organizației de partid a Capitalei, promitea să facă rost de-o finanțare de la C.C. al U.T.C. Am dat să-i povestesc lui Argeșanu despre legăturile mele tradiționale cu bodega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și apoi s-a întors, cu spatele. Șoferul mi-a deschis portiera și mi-a făcut semn să intru. Ezitam, temându-mă să nu dau de vreo belea. — Urcați, toarșu’, nici o problemă. Șoferul dădea din mâini, vesel, de parcă își văzuse vărul de la Mizil. — Așa e-n noaptea asta, a râs el, după ce m-am așezat lângă el. Am mai făcut două curse. Pe unul îl cunoșteam, tov. Arghir de la Dopeve. Pe ceilalți nu-i știu. Nici pe dumneavoastră nu vă știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noi altfel cu Hitler, cu Stalin și cu cine mai venea să ne-ntrebe de mamă? Crezi că ne mai lua Basarabia sau Ardealul dacă porneam noi războiul?“ Pericolul era altul, chibzuise el: „Nu aveam gloanțe destule. Îmi spusese un văr care lucra la Arsenal. Pe cap de român nu era atunci decât două cartușe jumate la primul atac. Calculată populația toată, să nu fie discuție, de la ăl de țâță și până la veteranii de la șap’șapte, luați de după Anuarul de la Statistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum două săptămîni să ridice corespondența și, În opinia lui imparțială, era mai nurlie ca Venus din Milo și cu sînii mai tari. Iar eu mă Încred În evaluarea lui Întrucît, Înainte de război, era profesor de estetică, Însă, cum era văr Îndepărtat cu Primo Caballero, firește, acum linge timbre de-o pesetă... — Chiar ieri m-am Întîlnit cu femeia asta, acasă la ea, am șoptit eu. Fermín se uită la mine, uluit. — La Nuria Monfort? Încep să cred că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe care stomatologul Îl Întâlnise de atâtea ori la Corso. Inginerul nu era Însă nici ciung, nu avea nici capul ras și nici nu se ocupa cu ginecologia. Domeniul său de acțiune era asfaltul. „O fi vreun frate sau vreun văr sau vreo rudă Îndepărtată... Vreo sosie... Par clădiți din același aluat”, Își spuse medicul. Noimann se gândi să se Împotrivească, dar curiozitatea Îl făcu să ia o atitudine indiferentă... În fond, ce avea să se Întâmple? O să-l caute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de data aceasta cel care stă În fața vetrei și alimentează focul tace, nu are nimic de povestit și nu are nici ascultători. Îl aude pe bătrân spunând pe un ton cât se poate de neutru: — Măi Tudore, de ce te lăcomești, vere? Cel din fața focului tresare de parcă ar fi fost prins la furat și se uită speriat spre bătrân. În același timp privirea lui e și agresivă, impertinentă; „Ce vrea veneticul ăsta de la mine?“ Nerușinarea cu care Îl Înfruntă din priviri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sar din creangă în creangă; și George se cățără într-un măr din apropierea sa și începu să sară din creangă în creangă și să strige ca o maimuță. Angelina îl privea uimită, nu îi venea să creadă nici ceea ce spunea vărul său, nici modul în care acesta se comporta. Acum ai priceput? o întrebă după ce coborî din măr. O să înveți și tu despre asta când o să fii ca mine elev de liceu, până atunci, înfruptă-te din miezul acesta delicios, spuse
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Deci, tu crezi că omul a fost creat de Dumnezeu? Da! Eu cred ce mi-a spus bunica. Țăranco! o apostrofă George, îmbufnat că nu reușise să o convingă. Angelina îl privi cu uimire, nu-i venea să creadă că vărul său îi spusese așa cu intenția de a o jigni, dar rămase calmă și-i răspunse cu mândrie și demnitate: Mai bine țărancă decât maimuță! după care făcu un stânga-mprejur cu rotire pe călcâie, așa cum învățase ea la ora
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
importanță , dar noi îi vom enumera pe cei mai de seama în ordinea urmatoare : Orlando sau Roland {cea dintai fiind forma italiana , iar cea de a doua forma francez a numelui ) , nepotul favorit al lui Carol Magnul ; Rinaldo de Montalban , vărul lui Orlando ; Namo , duce de Bavaria ; Solomon ,rege al Bavariei ; Turpin ,arhiepiscopul ; Astolfo , prițt englez ; Ogier , danezul ; Trantefoli , valahul ;Malagigi , vrajitorul și Florismart , prietenul lui Orlando . Mai sunt și alții despre care ni se pomenește ca paladini și numărul lor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care nu a știut cum să se retragă mai repede dincolo de frontiere. -----------------------RINALDO Rinaldo era unul dintre cei patru fii ai lui Aymen, care se căsătorise cu Aya, sora lui Carol Magnul. Astfel Rinaldo era nepotul lui Carol Magnul și vărul lui Roland. Atunci când Rinaldo atinse vârsta la care putea lua armele, Roland era vestit pentru luptele sale cu sarazinii, pe care Carol Magnul și vitejii săi cavaleri îi izgonise din Franța. Faima lui Roland aprinse în Rinaldo o nobilă râvnă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și vai de acela care s-ar fi apropiat de el, dacă nu era dăruit cu putere și un curaj supraomenesc, După ce-i spuse toate acestea, bătrânul se depărtă. În realitate însă, acesta nu era un moșneag, ci Malagigi, vrăjitorul, vărul lui Rinaldo, care spre a-l porni pe calea isprăvilor cavalerești, i-a scos în drum calul și armura, iar acum căuta să-l facă să dobândească un armăsar fără seamăn în lume. Rinaldo s-a afundat în pădure și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lemn verde pus pe foc. El vorbi apoi: Bunătatea care te face să vorbești astfel mă îndeamnă să-ți dezvălui cine am fost eu odată, și prin ce împrejurare nefreicită am ajuns în starea aceasta. Mă numesc Astolfo și sunt văr cu Roland și cu Rinaldo,a căror faimă a umplut pământul. Eu însumi treceam drept unul dintre cei mai viteji paladini, și, prin naștere aveam drepturi asupra Angliei, după Oto, tatăl meu. Intorcându-mă din îndepărtatul Răsărit cu Rinaldo și mulți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ei era despărțit de al lor printr-un golf și un șir de munți și numai acestea o împiedicaseră, până acum pe sora cea rea să -l răpească. Astolfo și-a terminat aici povestirea, iar Rogero,care știa că era vărul Bradamantei, ar fi încercat cu dragă inimă să facă ceva pentru salvarea lui; dar cum aceasta nu-i sta în putință, l-a consolat și el cum se pricepea mai bine, apoi l-a întrebat care era drumul spre palatul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o adus partidu’ șî republica mami’ lor!... Dumitru Dinsus făcuse de multă vreme armata, dar acum a fost chemat în concentrare, pentru că așa o cerea țara... Și-a lăsat acasă femeia cu copilul plângând la poartă și a plecat, împreună cu vărul său, Todiriță... Era un început de primăvară nărăvașă, cu ninsori târzii. Îi ducea cu sania moș Pavel, tatăl lui Dumitru. Ședeau ghemuiți în paiele așezate pe podișca saniei. Nu le venea să scoată măcar o vorbă. Nici moș Pavel nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ce bine ar fi să cad în grupa pe care ai s-o comanzi tu! ― Și mie mi-ar părea bine, fiindcă aș avea pe cine să pun de planton numai schimbul doi... ― Bravo, Dumitre! Așa ai face tu cu vărul tău drept? ― Apoi, cum văd eu, avea dreptate olteanul să te trântească. Da’ tu nu te gândești că dacă eu te pun de planton schimbul doi ești în câștig? ― Ce fel de câștig îi acela, dacă atunci când îi somnul mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Mulțumesc de pe acum, da’ dacă nu-i cu supărare, aș avea o mare rugăminte. ― Cred că știu ce vrei să mă rogi. Să-l dea și pe consăteanul tău tot la artilerie. ― El nu mi-i numai consătean, ci îi vărul meu drept, domnule sergent, și suntem ca frații... ― Știu și eu? Eu sunt doar un sergent, iar domnul căpitan... ― Cine știe?... Dumnezeu îi mare și poate om avea noroc... ― Om vedea. Să nu zicem hop până n-om sări - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hotărât. Au urcat valizele pe poliță, și-au scos de mâncare, sticla cu rachiu și s-au așezat cu un oftat prelung. Merindea și-au așezat-o pe câte un șervet frumos împăturit, pus la îndemână de gospodine. ― Să trăiești, vere - a vorbit Dumitru, ridicând sticla cu rachiu. A luat o înghițitură, dar parcă nu mergea deloc. A întins-o apoi lui Todiriță. Nici acesta nu a băut cu chef. Au mâncat înghițind cu noduri... ― Rău îi să pleci de acasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
drept:<Păi, no! Dacă trebă, trebă șî gata, no!> ,. ― Și fata... fata cum arăta? - a întrebat tot cel cu cușma cât o oaie. ― Păi dă-ți și dumneata cu părerea. Cum să arate? Ca... după ce-a fost la... buhai, vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un glas din celălalt capăt al vagonului. ― Păi, or fi vreo cincisprezece ani bătuți pe muche. ― Atâția ani au trecut pentru noi toți, că din câte îmi dau eu seama am cam fi de un leat. ― Cred că ai dreptate, vere. Și pentru asta eu zic să mai gustăm o gură de rachiu, că acolo la cătănie nu se aplică spusa lui Neagoe Basarab în „Învățăturile către fiul său Teodosie” - a vorbit din nou căciula țurcană. ― Da’ ce îi spunea vodă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ridică o perdea de nori cam negri, dar ce ne-am zis: norii cu treaba lor, noi cu treaba noastră. În scurtă vreme, am ajuns în marginea pădurii, dar și norii au pornit să treacă pe deasupra noastră. ― Nu te supăra, vere, da’ de unde v-ați dat voi seama - noaptea - că norii au ajuns deasupra voastră? - a răsunat întrebarea din colțul întunecos. ― Păi, până atunci de sus ne privea o lună mare cât roata carului. Cum să nu-ți dai seama, când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]