3,613 matches
-
Acasa > Poeme > Antologie > ȘTEFAN DUMITRESCU - POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) Autor: Ștefan Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 728 din 28 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului IMNUL UNEI INIMI O inimă trece prin văzduh cu o săgeată înfiptă în ea în urma ei dusă de vânt o haină în urma acesteia doi pantofi la zece metri în urma lor mânându-i din urmă doua buze atât doua buze zâmbind IISUS (Anei Blandiana, cu recunoștință) M-aș tot
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
de culoare . Un fior de aprigă spaimă îmi bântuie gândul . Stiloul parcă refuză să mai scrie la dispariția ipotetică a albastrului din cerneală . Albastrul... acea infinită culoare ce învăluie valurile ce se lovesc cu putere de țărm . Acea culoare a văzduhului nesfârșit ce mi-a marcat întreaga-mi copilărie... Sau orașul ! Purpuriul razelor de soare la asfințit, pe care le-am sorbit din priviri de fiecare dată cu atâta sete ! Auriul, culoarea lanului de grâu copt ce se leagănă la adierile
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
stejar secular care domnea peste pusta fără margini. -Ce bine să fii întâmpinată de un cavaler, îmbrăcat cu pantaloni negri, strânși în cizme înalte, cu cămașă albă de in topit, cu guler rotund care decorează haina lungă și albastră ca văzduhul, cu nasturi aurii, culeși bucată cu bucată din coroana soarelui. -Te poftesc, domnișoara Mauve, la un pahar de licoare din miezul zmeurii, bordo ca ultima privire a amurgului de vară. Ia loc pe banca așezată la umbra stejarului și urmărește
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
înapoi câte o replică de bravadă feminină, a femeii complăcute în ațâțarea bărbatului, din care se împleteau conflicte comice, încâlceli de situații în stare să înveselească incredibil pe spectatori. La scenetele cu Jean Constantin și Oltița Chirilă, spectatorii erau un văzduh în furtună. Un actor măsliniu, neegal cu nimeni, de simpatic, își apuca poalele hainei și le smuncea, își dădea palme peste cap și o înghiontea pe parteneră, făcând-o de „tot râsul”în fața publicului. Pe când ea, blondă, frumoasă, delicată, ca
OLTIŢA CHIRILĂ. SĂRIM ÎNTR-O EPOCĂ FĂRĂ ARTA SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342097_a_343426]
-
și am dovada sigură că nu mai sunt gânduri - pentru că nu gândiți. De aceea, când am simțit că mă părăsesc gândurile am cerut să se scrie o poruncă. Citește porunca Cronicare Atom! - Prea bine, Măria Ta! Cronicarul Atom desfășură în văzduh o pânză fină de raze violete ce îl gâdilă ușor pe Colț de Stea provocându-i râsul. Cu glas calm, mângâiat de neutroni, citi: -Eu, Meteor-împărat, domnitor al Țării Stelelor Cudor, înnobilat cu titlul de Cavaler al Timpului și Veșniciei
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
DRACULA: Vom zbura peste Carpați! NARCISA:(grijulie) Dacă ne lovim de un vârf de munte? PRINȚIȘOR: Stai liniștită, bunicul e birjar iscusit! CONTELE DRACULA : Unul e Dracula pe acest Pământ!... Dii căluții mei! Caii smucesc și caleașca se înalță în văzduh. E fascinant! De sus se zăresc prin noapte dealurile împădurite, apoi crestele munților cu frunțile de piatră ce lucesc la lumina lunii. EXT. / ORAȘUL DE PE DUNĂRE / NOAPTE Cadrul reprezintă panorama unui oraș scăldat în lumină și un fluviu care îl
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
Imperatorul” vrea să dea o lovitură de grație întregii națiuni, dar va avea o mare surpriză!... Contele și Prințișor continuă să gesticuleze și să converseze. EXT. / BUCUREȘTI / NOAPTE Dinspre lanțul sudic al Munților Carpați un stol de păsări răpitoare săgetează văzduhul prin noapte, ca o escadrilă de avioane, peste coline, câmpuri, râuri, apoi deasupra capitalei României... Acele păsări negre, uriașe, planează deasupra Bucureștiului scăldat în lumina străzilor. Undeva se vede o clădire imensă. Acvilele cu cioc coroiat și priviri agere asaltează
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
OAC Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 926 din 14 iulie 2013 Toate Articolele Autorului în Împărăția Oac În Împărăția Oac, sub copac bătrân brotac stă întins într-un hamac legănat de-un fante rac. E zăduf și din văzduh cade puf și strigă uf! când o zână tinerică, cu ochi verzi și gura mică spune-un basm despre-un copac ce creștea pe lângă lac. Și spunea și de-un brotac, mai rotund și cam posac ce aștepta din balta
ÎN ÎMPĂRĂŢIA OAC de LEONID IACOB în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342169_a_343498]
-
locul vostru de veci, acolo unde nu-i nici durere, nici tristețe, nici nevoi. - Nu te supăra, păsărico! - Da, mortule! - Femei sunt? - Hai-hai, nesimțitule! După ce că te-am lăsat până la 91 de ani ... Hai! Zburați suflete! ‘Nea Cocoș se risipi în văzduh în câteva picaje și luping-uri numai de el știute. Ultimul lui zbor către un punct micuț ce făcu fâsss! la impact. Mișu mai cugetă o clipă sensul vieții către nemărginita veșnicie. - Asta e! Uneori stai și-o viață pentru
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
Acasa > Stihuri > Momente > VREMURI Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 668 din 29 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Vremuri, Se-arată flăcări pe cer, pe pământ ard copacii E acuma sfârșitul a ceea ce de mult a-nceput, Strigă văzduhul și plâng lângă case săracii Că tot ce cu trudă au strâns, într-o zi au pierdut. Pe ziduri se-arată Fecioara, pelerinii deja au venit Lumânări se aprind iar un preot insuflă credință, Mă întreb dacă de teamă cei
VREMURI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342201_a_343530]
-
încap de noi ? Ne forțează să pășim mai sprinteni. Către ce ? Către hotar, mal și un punct fix în care ne egalizăm toate șansele, chiar și virtuțile. Basmele. Viața. Acolo ne grăbim toți ? De neînchipuit. Și punctul se absorbea în văzduh. -Vai turiștii ăștia ! Nimic nu e sfânt pentru ei sau poate totul. Tocmai de aceea îi vezi în locurile cele mai neașteptate. Caută ineditul, frumosul. Amintiri unice pentru o viață unică. Impresii pe care nu pot culege în sânul familiei
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
apa liniștită, dar nu strigă, n-o reține, nu sare după ea în apa adâncă... În fiecare dimineață își pregătește barca și ustensilele de pescuit tot așa, ca și până acum de mulți ani. Visând în golful său obișnuit scrutează văzduhul după un punct mișcător. Își lasă barba în pălmi și se concentrează, oare nu se aude râsul plăcut al femeii? Ar dori ca din când în când să înoate ea în apropiere, să-i zărească silueta, să-i audă vocea
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
din ceață apărută Reconturează țărmul unui ocean de dor. Tenace prăvălită pe stânci de suflet tare Le-nmoaie rezistența în spumă de amor Tărâm de vis albastru,în necuprinsă zare Pe o planetă vie,cutează viețui Pandante siderale atârnă în văzduhul Ce ocrotește sfera unică-n galaxii O Lună și un Soare se țin de mână veșnic Veghind la pacea lumii de suflete-n neant Rouă de lacrimi cade-n preaplinul de senzații Ce-apar de pretutindeni,revigorând pregnant Clepsidră nefinită
ALTĂ DIMENSIUNE(OMAGIU DE ZIUA PĂMÂNTULUI) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341850_a_343179]
-
sălășuiesc printre oameni, în oameni. Rugaciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viață dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
Expozitie > GALERIA SENSO ȘI CONTEMPORARY ART RUHR, PEREGRINÂND ARTELE VIZUALE ÎN UNIVERSUL SUFLETESC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Artele vizuale nu sunt numai ale oglinzilor privirii, sunt și ale văzduhului sufletesc dacă expunerea lor nu evită selecția, sub asediul managementului cu prețul substituirii valorii artistice, dacă între ordinea expoziției și paralelism este o proporționalitate decisă numai de criteriul complet și necontestat al artei, respingându-se impulsivitatea ca după fiecare expoziție
GALERIA SENSO ŞI CONTEMPORARY ART RUHR, PEREGRINÂND ARTELE VIZUALE ÎN UNIVERSUL SUFLETESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342571_a_343900]
-
mare. Am stat pe limbă de piatră spre a savură nesfârșitul. Dar nu erai acolo. Nici nesfârșitul, nici tu. Am traversat mai tarziu oceanul și acolo am gasit infinitul. Erai cu mine. Am alergat să aud cântecul tău care umplea văzduhul din clapele pianului atinse de tine. Te caut ființă. Unde ai dispărut? Am încă în mine căldură vorbelor tale. Mângâierile tale îmi frâng inima. Fără ține, poate mă voi simți singură. Deși am spus, am promis, am jurat niciodată nu
TE CAUT de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342672_a_344001]
-
Am mers în grădina și am întrebat o pasăre cântătoare, “cunoști cântecul vieții pe care el mi-l cântă în fiece seară?”. Și mică frumusețe cu pene de argint a început să cânte. Îl știa. Și cântecul ei a umplut văzduhul și eram convinsă că tu l-ai auzit. Am fugit într-o altă țară sperând că vei fi acolo. Am intrebat în drumul meu nisipul fierbinte care luneca sub mersul meu și el a spus simplu, “niciodată”. El nu a
TE CAUT de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342672_a_344001]
-
minge revoltați, că nici pe stradă nu scapă de carte. Cartea s-a izbit de copacul din apropiere și în cădere a îmbrățișat cu filele pământul. Indiferența față de carte mi-a amărât sufletul. Câțiva stropi de ploaie au alunecat din văzduh, pe solul uscat. Păreau lacrimile cărții abandonate pe stradă. Din scara blocului au ieșit două femei care la vederea cărții au fost surprinse. Una dintre ele i-a povestit celeilalte că a făcut ordine în casă și a aruncat lucrurile
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
-mi dădea pace. „Cine erau acele ciudate persoane care păreau ieșite dintr-un film de epocă, sau chiar dintro „notă muzicală?”. Stând pe scările de marmură ale Filarmonicii, lângă mine au reapărut, parcă venite din pământ, mai degrabă din inefabilitatea văzduhului, sau poate chiar din notele muzicale pe care le fredona nepoțica. - Au cântat bine interpreții. Însă pianistul trebuia să lovească mai puternic clapele, mi se adresa persoană cu capul olimpian. - Totuși, îmi dăduseră lacrimile ascultând oratoriul „Christos pe Muntele Măslinilor
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCEL PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341539_a_342868]
-
de crepuscul în palatul de cleștar al Lunii - mesaj nedescifrat de niciun gând poetic-, fiica răsfățată a Nopții, a cărei lumină divină murea palidă printre copacii opriți de negura timpului . Mirosul de iasomie și regina nopții ce se înălța în văzduh ca un înger cu aripile pufoase pentru a contempla frumusețea nepământeană a Lunii . Simțind acest miros plin de farmecul nopțiilor dogoritoare de vară, mintea mă purta către nemurirea sufletului meu avid de aflarea necunoscutului .Prin ochii Lunii priveam trecerea timpului
RELAXARE... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341552_a_342881]
-
că ar fi vrut să mai vadă o dată cerul albastru și să mai amurgească o dată cu lumina arămie a soarelui plecat spre culcare... Și mai cereau și dreptate! Iar el era singurul care putea să le ridice chemarea din tină spre văzduh... Altfel nici că se putea! Omul deshămă tretinul, spunându-i încetișor cât de rău îi pare pentru truda lui, apoi îl duse la căruță punându-i la gât straița cu boabe. Căluțul tare se minună! Cum?! Primea acum răsplata, îndeobște
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
prins în tentacule viața... Dar sus, după nori e un Soare Ce-aduce în suflet speranța! Furtuna Cu teamă privesc către cer... Furtuna se-apropie-n goană Un freamăt coboară din munți, E seară...e frig și e toamnă... Lumini ce despică văzduhul Se sting ca o stea neștiută Când bubuie cerul cu groază Și liniștea plânge...pierdută... E toamnă...suspină natura Cu frunze...cu ploaie și vânt... Mai cântă un cânt ciocârlia Dar zborul spre soare e frânt... Adesea în viață furtuni
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
uluiești niște necunoscuți așa dintr-o toană, într-o zi obișnuită, merita să te dai un pic în spectacol. Capriciu patetic, poate, iar unii erau convinși că femeia e nebună. De fapt, așa arăta. Trecând în goană, cu capul în văzduh, cu ochii pierduți în depărtări, cu mâinile întinse ca niște aripi ce-s gata-gata să-și ia zborul, părea o pasăre plutitoare, desprinsă dintr-un tablou suprarealist. *** Cineva îl sună pe Tobias, la club. Un necunoscut. Îi spuse doar atât
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
Acasa > Stihuri > Semne > LA UN METRU Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1391 din 22 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului La un metru, în văzduh, Ne păzea ciudatul Duh, Tu, iubito din Vitan, Eu fiind khazar Kagan, Nu-i idee, e cetate, Construim,maximizate Sentimente, le opresc? Ești din neamul boieresc. Domniță, dorința mea, Năbușind-o, sting o stea. Am parcurs o zi, un an
LA UN METRU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341137_a_342466]
-
capitolul ăsta, deja sunt înglodat în datorii. După ultimul text publicat aici, s-a produs multă încrâncenare. S-au auzit vibrații de spadă în teacă, clinchet de cădelnițe, scârțâit de seceri pe ciocane, șuierat de zvastici cu muchii tăioase-n văzduh, demonii mei interiori încă tușesc înecați de fum de tămâie. Cer armistițiu! Citiți, vă rog, cu detașare, istoria pastorală a omenirii. Nu am creat-o eu. O știu de la un moș din munți, cioban. E mult de astă-vară și e
Teoria ciobănească a conspirației () [Corola-blog/BlogPost/337856_a_339185]