3,016 matches
-
etnografie, Ion Vlăduțiu, părelnice locurile, din priviri nu le ajungi vreodată, curg aceleași averi pe denumirile de sate, Răstoci estul județului Sălaj, troiță, Valea Secătura fir de ricin la poartă ornamental, se pune deplasarea din soarele Cîmpiei Dunării, satul Perii Vadului în deosebire de legendarii Peri mănăstirești de la Tisa, lăstăriș cu Someș, halta Căpîlna pe Someș ieșirea din Sălaj cu șoseaua meri de roade mărunte, Dej snopul de busuioc proaspăt, ne întoarcem de la Sfînta Marie de la Nicula, ca viermele în măr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nu? s-a văzut biletul dumneavoastră, bine! ajută-ne, Doamne, în drumurile noastre, Ție Îți mulțumim, Ție ne rugăm să ne dai pace și multă milă! glas ritualicul, Bulz mișcarea călătorului nu era nimic, nici aceea a deplinei păduri om, Vad Borod tot femeie, tot despre cîrnați polonezi, mai ieftini, salamul, tăticule, Ioji vinde mai scump! aș putea s-o fac și mîine, dar nu mai am nici o dragoste de mașina aia! copiii calculator, după aceea, promit, o să fiu cuminte, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
recunoașterea unităților de viață umane, elemente propriu-zis a priori, adică anterioare tuturor celorlalte, fiindu-le, cumva, constitutive. Faptul acesta reprezintă un veritabil "eveniment istoric", fiindcă însăși unitatea de viață omenească a intrat într-o nouă structură și într-un nou vad al mișcării sale. Evenimentul în cauză nu este, totuși, absolut nedeterminat, cel puțin în privința orizontului recunoașterii sale. În fapt, putem vorbi cu suficientă îndreptățire despre el, ca fiindu-ne la îndemână, odată cu ivirea, în lumea culturii, a filosofiei. Așadar, avem
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acuma ar trebui să extrag din aducerile aminte avute la îndemână scurte episoade trăite împreună, dulce amintiri. Se spune că: amintirile sunt fulgi uitați într-un cuib părăsit. Un fulg din acest cuib este și meciul de fotbal disputat la Vaduri (pe Valea Bistriței), în perioada de șantier al hidrocentralelor, când colegul nostru era portarul echipei studențești aflată în practică la Pângărați. De atunci, stimate coleg, ai urcat, una câte una, cu răspundere și legitimitate, trepte importante ale activității creatoare, ale
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
fără regrete că omenirea a rămas mai săracă spiritual și fiind sigur de reușita demersului meu prin viitoarele succese strălucite. Cînd să adorm din nou aud, luat prin surprindere: Trosc, boc, trosc... Vecinul tăia lemne. Mă concentrez cît pot ca să vad desfășurătorul efortului său. Așa, o lovitură, dar toporul a intrat pe jumătate. Acum întoarce chestia și izbește în butuc cu muchia toporului. Mai trebuie o dată. Acum s-a despicat. Jumătățile de butuc trebuie înjumătățite. Boc, trosc. Vecinul fluieră și icnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a fost revoluționar și v-a rugat de un mic spațiu, ca să ne hrănim. Cum vă spune? X. Dar domnului X i-am oferit un spațiu pe strada Eternitatea. Ăla era spațiu? Totuși era o alimentară acolo. Nu mai avea vad. Cam năuc de la atîtea noutăți, întreb într-o doară: Vă cheamă Letiția? Da. Ne-am mai întîlnit o dată, deși n-aș fi dorit. Nici eu. Merg copleșit la doctor, gata să suport golirea carcasei de conținutul ei putred. Doctorul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Soarele răsărea majestuos, pe lac era și un bătrîn pensionar, domnul Costică Nechifor. Acesta adusese și sculele de pescuit pentru toți, cel mai mare ac nu depășea un centimetru. Am zis aleluia la balaur și mi-am pregătit ochelarii ca să vad peștele pe care îl vom momi cu rîma tăiată în șapte. Berea însă era rece și o bună dispoziție ne-a cuprins pe toți, încît la toată lumea i se fîlfîia de ce mai găbjeam în undițe din iaz. Deodată prind ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
te gândești când spui asta, dragule? - Mă gândesc la hotărârea voievodului Constantin Nicolae Mavrocordat din 20 dec. 1741 (7250), prin care îl obligă pe egumenul Nectarie de la mănăstirea Galata să restituie negustorului Panaiote suma de 700 de lei pentru satele: Vadul Jorăi și Bulăești din ținutul Orheiului: „ găsind măria sa că nu-i cu cale, nici este volnic a vinde egumenul moșiile mănăstirii.” - Mai greșeau și cuvioșiile lor. Uneori aveau chiar comportări de-a dreptul lumești. Este pilduitor faptul că au fost
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
văd eu, neamul Movileștilor și-a unit puterile și a făcut fapte demne de laudă. Acestea se văd din zapisul făcut de Miron Barnovschi Moghila voievod la 2 apr. 1628 (7136), prin care întărește mănăstirii Balica stăpânirea asupra satelor, morilor, vadurilor de moară și viilor dăruite de domnii de dinaintea lui: „Drept aceea domniia mea...am dat...și am miluit și am întărit locul ce are a noastră sfântă mănăstire, ce se numește Balicova,...miluire de la Petre (Schiopu) voievod...Si dăm și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ca un făcut se iveau pricini de gâlceavă chiar între cuvioșiile lor călugării de la diverse mănăstiri, vecini cu morile. De pildă, la 26 sept. 1701(7210), Constantin Duca voievod este nevoit să poruncească lui Stefan Hăbășescu pârcălab să meargă la vadul Icușenilor de pe Jijia și să mute cu meșteri mai la vale morile mănăstirii Agapia, pentru a putea măcina și moara mănăstirii Aron Vodă de pe Jijia: „Si călugării de Agapia n-au căutat să izească la dreptate...ce le-au iezit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a avut totuși parte de înțelegerea voievozilor. Una din dovezi o avem în zapisul lui Gheorghe Ghica voievod, din 23 martie 1659 (7167), care întărește mănăstirii Hlincea stăpânirea asupra satului Frățileni, de la apa Prutului, cu bălți de pește și cu vad de moară în apa Prutului, fânețe, loc de prisăci, șase fălci de vie și scutește de dări 12 poslușnici. Vodă își motivează gestul spunând că: „igumenul și tot soborul de la...Hlincea, ni s-au plâns...cum că dresele ce le-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Frățileni...cu vecini și cu tot venitul, și satul Iurești, cu vecini, ce este în ținutul Lăpușna, cu tot venitul și șase părți din satul Sendreni,...vie la Cotnari...sălașe de țigani și părți de loc în jurul mănăstirii cu 2 vaduri de mori în pârâul Miculinei (Nicolina), și 2 dugheni în târgul Iași și un loc de dughene...și satul Hlincea cu vecini și poslușnici...și vinăriciul de la Cetățuie și cu prisăci de albine în ținutuil Iași...ca să-i fie de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
judecat cu popa Nistor din satul Hlincea: „Adică noi, Tofan egumenul...și tot săborul de la svânta mănăstire de la Hlincea...scriem și mărturisim cu acest zapis al nostru cum am avut pâră cu popa Nistor din sat din Hlincea pentru un vad de moară ce iaste în sat pe valea Hlincei, unde și-a făcut popa mori...în care vad au fost făcut mori și popa Ionașco...tatăl popii lui Nistor. Fostu-s-au apucat și un călugăr să facă moară mai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Hlincea...scriem și mărturisim cu acest zapis al nostru cum am avut pâră cu popa Nistor din sat din Hlincea pentru un vad de moară ce iaste în sat pe valea Hlincei, unde și-a făcut popa mori...în care vad au fost făcut mori și popa Ionașco...tatăl popii lui Nistor. Fostu-s-au apucat și un călugăr să facă moară mai sus de acel vad. Deci au avut pâră satul cu acel călugăr la Vasilie vodă (Lupu), la Hârlău
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
iaste în sat pe valea Hlincei, unde și-a făcut popa mori...în care vad au fost făcut mori și popa Ionașco...tatăl popii lui Nistor. Fostu-s-au apucat și un călugăr să facă moară mai sus de acel vad. Deci au avut pâră satul cu acel călugăr la Vasilie vodă (Lupu), la Hârlău, și nu l-au lăsat să facă moară, pentru căci nu au fost vad de moară unde s-au apucat călugărul...și popii lui Nistor i-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
-au apucat și un călugăr să facă moară mai sus de acel vad. Deci au avut pâră satul cu acel călugăr la Vasilie vodă (Lupu), la Hârlău, și nu l-au lăsat să facă moară, pentru căci nu au fost vad de moară unde s-au apucat călugărul...și popii lui Nistor i-au fost tot cu pace...Iar acmu, în zilele lui Iliiaș vodă, noi ne-am sculat iarăși cu pâră asupra popei lui Nistor ca să ne dea de-a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Miron Barnovschi voievod și nu a putut-o termina, iar domniia mea m-am gândit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să o termin: și i-am dat și am miluit...cu două sate anume: Pătrășcanii, în ținutul Tutova, cu curți și cu vaduri, și cu mori, și cu vecini și cu trei prisăci de albine, și satul Rădești cu vecini în același ținut, și cu niște vii ce sânt la Nicoreștii de Jos, în ținutul Tecuci...” Ei, acum ce mai zici, iscoditorule? - Mărite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și cu 300 de oi de goștină (dare pe vite), și cu 300 de mascuri (porci castrați) la goștină, și cu 300 de stupi la desetină (zeciuială de stupi)...Si iar, satul Munteni, pe Bârlad, în ținutul Vasluiului, și cu vad de moară în apa Bârladului...Si iar, o bucată de loc de satul Negrinților, în ținutul Hotinului. Si iar, niște dugheni și cu pivniță de piatră, în târgul Iașilor împotriva chevăsăriei domnești, în Ulița Rusască. Deci pentru aceste sate și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
spune Constantin Moghila voievod la 9 aug. 1608 (7116): „Io Constantin Mogfhila voievod...Iată au venit înaintea noastră...Ana giupâneasa răposatului Golăi logofăt și...au dat a sale drepte oceni și moșii, satele anume Costocanii și Liești și cu doao vaduri de moară, ot ținutul Vasluiului și satul Spinenii de pe Jijie, ot ținutul Iași, i satul Hăruceștii, ot ținutul Romanului, și iar toate viile câte are ea la Cotnariu cu crămi și cu pivniță de piiatră și cu locu de case
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la 8 iulie 1654 (7162): „Io Gheorghi Stefan voievod...Iată au venit înaintea noastră...călugării de la sfânta mănăstire numită Agapia...și s-au pârât de față cu rugătorii noștri călugării de la sfânta mănăstire numită Golăie din târgul Iași, pentru un vad de moară de la gura Bahluiului, unde cade în gura râului Dzijia, și pentru un loc de prisacă ce este în hotarul satului Piperești, spunând rugătorii noștri, călugării de la Agapia, că acea moară și acel loc de prisacă le sânt danie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
atent la alt suret, după un uric al lui Gașpar Grațiani voievod din 12 aprilie 1620 (7128), prin care vodă întărește stăpânirea de către mănăstirea Golia a două sate din ținutul Sorocii și a jumătate din satul Movileni cu heleșteu și vad de moară pe Jijioara în ținutul Iașilor. Jumătatea Movilenilor cu cele ale lui „l-au dat ca să fie la bolniță care au făcut-o pentru săracii calici la sfânta mănăstire (Golia). Si iarăși au mai dat lor (săracii calici) trei
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
său.” Si să știi, dragule, că locul nu era de câțiva stânjeni, ci se întindea pe”tot șăsul și cu matca Bahluiului...și despre apus pănă unde se împreună cu hotarul mănăstirii Gălății și cu hotarul mănăstirii Frumoasa dimpreună cu tot vadul.” - Pe măsură ce mănăstirea aduna pământuri sub diverse forme: vii, livezi, prisăci, aveau nevoie de oameni care să le lucreze. De unde îi luau, mărite Spirit? - Am mai vorbit noi despre asta, dragule. Lucrătorii erau poslușnicii, apoi țăranii (vecinii) care locuiau pe moșiile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
făcea o neînchipuită plăcere să ne povestească felurite lucruri din acel sătuc uitat de lume de pe malul Siretului. Îmi zicea că pe vremuri era numit Tămăduieni, pentru că sătenii îi adăposteau și tămăduiau pe cei loviți și prădați de hoții din preajma vadului. Într-o zi mi-a arătat două clopote vechi din bronz inscripționate cu niște semne ciudate, necunoscute mie la acea vârstă. Acesta mi-a spus că sunt litere greci și chirilice ce dovedesc că satul a fost înființat înainte de 1779
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
trecut munții în Țara Moldovei, unde au urmărit același scop ca în Țara Ardealului, o atestă documentele emise în perioada 31 iulie 1227-21 martie 1228, care menționează că în această perioadă au fost trecuți la catolicism cumanii și brodnicii de la vaduri, din partea de jos a Țării Moldovei, populații migratoare statornicite printre români încă de prin secolul al IX-lea, care au fost botezați în prezența Legatului apostolic al Papei, a Arhiepiscopului de Strigoniu, a trei episcopi și a principelui de coroană
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
o poveste, Făt-frumosul cel voinic, E trunchios la-nfățișare, dârz la chip, măreț la fapte, A primit să stăpânească Țara cea de miazănoapte... Și-au domnit așa-n unire multe sute de văleaturi, Până când, de la o vreme, ale Patriei lor vaduri Începur-a fi pândite, rând pe rând, cu gând de moarte, De barbarii asiatici, ce curgeau puhoi de hoarde. Crăcănați, cu gambe strâmbe, cu ochi mici și frunți înguste, Pârjolind în cale totul, ca și norii de lăcuste, Ei cuprinseră-mprejurul ca
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]