6,856 matches
-
pe pleoape-mi zace atâta tăcere, am uitat să visez că n-am mai dormit și-am uitat să iubesc chiar tot ce-am iubit. Dragostea pierdută-n umbra de vară rămâne-n cuget un strigăt de fiară doar amintirea, vagă alinare , arde-n mine, o tristă lumânare. Evadez de-ntuneric și de târziu, de blestemul tăcut și-atât de pustiu, ziua lupt cu umbra, noaptea-i tăcerea, durerea din suflet, mi-e mângâierea. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Jocul sentimentelor
JOCUL SENTIMENTELOR… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382333_a_383662]
-
să știu c am pierit în cea mai fierbinte vâltoare a nopților călător printre suspine pierdut în adierea unei mângăieri ce adâncă i chemarea în care te caut ce mai susură desvelirea în care stai mâșcându ți doar ochiul între vagi semne desenându mi conturul cu începuturi din care într una apari ce de umeri ating retopindu le în vene fluidul seminței ce cărări netrecute străbat aiurind unde mi e capul unde mi e mintea în ce vâltoare am intrat și
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
ca un fel de alarmă, ca un strigăt neauzit de primejdie, o făcu să simtă nevoia imperioasă de a se desprinde din această stare. Când în sfârșit a reușit - știa cumva asta -la început nu a perceput decât o lumină vagă, spre care se îndrepta plutind ușor, acel ceva din interiorul său. Și pe măsură ce se apropia de deschizăturile dintre pleoape, începea să devină conștientă că ea era acel minuscul nedefinit care plutea în întunericul rece, din ceea ce-i părea a fi
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
cu degetele lungi de pianistă și preocupată de lucru s-a așezat din nou pe scaunul ergonomic. În întâiul cadru Ștefan i-a mângâiat cu privirea talia înaltă, mlădioasă, apoi cercetarea sa a căzut pe gâtul admirabil sculptat, pe conturul vag al sânilor rotunzi și grei, ascunși cu discreție de bluză și taiorul olive al ținutei office. Evaluarea masculului din el a alunecat flămândă spre posteriorul puțin bombat și cambrat, pe picioarele drepte, lungi, de gazelă neastâmpărată introduse în pantofi eleganți
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
bunicul și Mira. Bunica murise, tatăl alesese libertatea prilejuită de divorț. Săptămâni întregi, ea își petrecuse timpul liber povestind duium de întâmplări de-acolo; vorbise despre oamenii cunoscuți, relatase impresii lăsate de locuri minunate, nepomenind nimic despre vreo cât de vagă dorință de a se reîntoarce pe tărâmuri străine. Și, ca un făcut, totdeauna încheia cu precizarea că, după orele 18, acolo, lumea orașului se micșora, reducându-se la viața din interiorul căminului pentru fiecare citoyen. Vorbea desigur, de orășelul în
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
fiind Grecia, mult mai târziu, filozoful francez, preotul orator Nicolas Malebranche (1638-1715) prin libertate înțelegea „forța pe care o are spiritul de a întoarce impresiile spre obiectele care ne plac și a face astfel ca înclinațiile noastre naturale, la început vagi, să meargă spre binele general sau universal, adică spre Dumnezeu”, sufletul nostru nefiind limitat la corp, el fiind indisolubil legat de Dumnezeu. Interesantă este gândirea lui Baruch Spinoza (1632-1677), filozof evreu-olandez care susținea că libertatea absolută o are numai Dumnezeu
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
putea întâmpla ceva. Credeam că mă voi regăsi într-un orășel care îmi va părea străin. Eva, de ani de zile în Florida, mi-a spus la telefon: "Caut-o pe Baby Markus, era cu noi în gașcă". Aveam o vagă amintire, parcă o senzație de demult s-ar fi trezit în mine, și vedeam, cu ochii minții, o fată micuță, ageră și vioaie. După vreo 50 de ani, am revăzut-o și nu s-a schimbat. O sfârlează, sclipitoare, bună
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
vizită la Iași, când am admirat orașul de la etajul patrusprezece, unde exista un bar. Doar hotelul și restaurantul „Traian” îmi erau cunoscute cât de cât. Acum le revedeam sub o altă perspectivă. Una a realității actuale, nu ca o imagine vagă rămasă din vremuri trecute. Centrul Iașului ce se profila în întunericul spart de luminile proiectoarelor amplasate peste tot, îți crea certitudinea că este un oraș interesant, viu iluminat, frumos din punct de vedere arhitectonic, un oraș ce merită să fie
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
ați spus-o. Nu vă contrazic. - Îmi permiteți să-mi potolesc curiozitatea. Cum vă consideră frații? - Novice, dacă aș avea frați. Dar sunt singur la părinți. - Mulțumesc! Mi-a făcut plăcere conversația. Asta a fost. Cândva. Am redat dialogul din vagi amintiri Încep prin a-mi cere scuze. Nu am puterea unui călugăr Budist spre a mă detașa de tot ce este omenesc spre a face o adâncă meditare asupra naturii și relației sale cu Divinitatea. Si totuși îndrăznesc să o
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
de profeți, suflet de sfanți. Nu este ușor și ne trebuie multă smerenie și curățenie să putem sta în prezența Dumnezeului celui viu. ● De multe ori chiar diavolul ne umple mintea cu griji inutile, cu anxietăți gratuite și gură cu vagi și necugetate cuvinte, tocmai să ne răpească liniștea și bucuria mistica a rugăciunii, pacea sufletească pe care o aduce intrarea în starea de hâr. ● Cei care l-au auzit și l-au văzut pe Dumnezeu chiar într-o reverie spun
TEOLOGUMENA – DESPRE RUGACIUNE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383597_a_384926]
-
strâng in brațe Pe când ades suspin Cu mult prea multe ațe Sunt legat de destin. Te strâng in brațe La fiecare tremur... Chiar dacă-n roate-s bețe Si-ades eu mă cutremur Te strâng in brațe Așa cum am promis Tainice, vagi pamflete Mă fac să cred in vis. Te strâng in brațe Deși aievea... nu-i ! Intenții, ai curate Dar ești a nimanui Te strâng in brațe, Așa cum te-am mai strâns Dar ale tale brațe Pe mine nu m-au
TE STRÂNG ÎN BRAȚE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383026_a_384355]
-
și vor lua niște măsuri pentru a evita pe viitor dramaticele efecte, sau, cel puțin să le atenueze, să le diminueze, să facă ceva. Însă, onor publicul și respectivele autorități (schimbate din patru-n patru ani), spuneau cu aere de vagi speranțe consolatoare: las’, că trece și asta! Pe moment, chiar trecea. Ușurată, toată lumea uita. Totuși, tema era preluată în prag de alegeri de toți politicienii care se-ntreceau în propuneri și promisiuni, bineînțeles, dacă onor alegătorul, punea ștampila. Și onorabilul
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
cele 4 tiputi de blocaje și modurile în care le poți rezolva Oamenii și-au construit o părere pe prea puțină informație. Probabil că ai întâlnit și tu oameni care îți vorbeau fără să știe despre ce vorbeau. Foloseau termeni vagi, generali și dacă îi întrebai de ce e așa, nu mai știau ce să iți răspundă. Problema este că s-ar putea să întâlnești persoane cu funcții superioare care au acest blocaj. Atunci, tu ai de pierdut dacă nu știi cum
Cum să te întelegi cu toata lumea [Corola-blog/BlogPost/92486_a_93778]
-
fost regizate și executate de către ei. 11 septembrie 2001, atacul din metroul londonez, cel din trenul din Spania și altele. Nu există teroriști. Nici Osama bin Laden n-a existat. Nu există fotografii ale uciderii sale, ci doar o probă vagă. Terorismul este creația lor artistică. Prin groază și teroare, împrăștiate ca motiv de invazie a statelor, reușesc să controleze omenirea! Ei nu doresc pacea omenirii, nici schimburi economice corecte, nici eliminarea discriminării și a sărăciei. Doresc dominație și exploatare! Să
Graniţa neagreată de S.U.A., trasată de gigantul Google şi Turnul de la Basel [Corola-blog/BlogPost/92916_a_94208]
-
sau de partea Opoziției), care se aude zilnic, dar fără credibilitate din cauza asocierii cu politicul. Spre rușinea noastră, această breaslă a rămas singura care nu are niciun fel de umbrelă profesională deasupra ei. Are doar protecția asta foarte frumoasă, dar vagă, a libertății de exprimare. Care nu ajunge. Nu există protecție socială pentru jurnaliști - ziariștii nu sunt protejați nici ca magistrații, de exemplu, care au privilegii stabilite, nici ca medicii, care au deasupra lui o entitate care îi judecă, dar îi
Brînduşa Armanca: „Social vorbind, jurnaliştii sunt zero în faţa societăţii, neavând niciun fel de protecție socială” [Corola-blog/BlogPost/92929_a_94221]
-
partid politic solid, cu forța construirii unei platforme politice ecologiste puternice, și în lipsa unei preocupări din partea celorlalte partide ce domină viața politică din România, îndreptate spre problemele ce țin de mediu, speranțele din zona politicului la această dată sunt extrem de vagi. În ceea ce privește cadrul social de promovare a conceptului, căile sunt multiple: de la ONG-uri la voluntariat, mass-media ar constitui, printr-o implicare masivă, o cale de a arăta, pe lângă acele fapte negative (trebuincios a fi evocate totuși cu mai mult obiectivism
IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92980_a_94272]
-
le distribuie, chiar dacă nu le citea nimeni. Despre stilul lui Titi George Cîmpeanu, Marian Popa, autorul „temutului” Dicționar, scrie că „o oarecare aparență de nervozitate și vigoare se obține printr-o redactare ca înșiruire de prepoziții scurte și repetiții cu vag rol de consolidare a efectului”, iar despre poemele celor două volume ale lui Alexandru Popescu Tair notează scurt, și poate nedrept, doar că ele „conțin reflecții minore, dar optimiste, despre sine și viață, în versuri clasice”. Alexandru Ppopescu Tair - N.
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
m-am născut, eu locuind de fapt cu părinții mei la Itcani. Această mică așezare vecină era foarte diferită, mult mai „austriacă”. Mergeam deseori la bunicii din partea mamei, care locuiau în Burdujeni. Puținele amintiri de dinainte de deportarea în Transnistria sunt vagi, colorate, infantile. Cand a fost ultima dată când ați vizitat Transnistria și ce vi s-a părut schimbat față de perioada copilăriei? Nu am mai vizitat Transnistria, însă în anul 2004 am călătorit alături de echipa de filmare a producției Anul acesta
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
numai clipa să ardă-n felinare Pe lungi cărări de viață în abisul perfect Acolo unde dorul nu are alinare Pe când eu ca o zână în soare te aștept. Întinzi spre mine mâna, prinzi între palme vise, Lumini și umbre vagi se-arată peste zi, Dar nopțile cu lună în versurile scrise Rămân eternitate în timpuri străvezii. Te-nvăluie plăcerea și cazi precum un înger, Iubirea e povara ce-a poposit în noi, Iar sufletul din gânduri mă face iar să sânger
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
poate fi stocată, ca poveste, într-un fir de nisip; cristal de siliciu sau chip, în termeni tehnici. De praf. MAGISTRATUL. Peste câteva zile, îl voi invita pe Castelan să viziteze Stațiunea. Molima e aproape stinsă; mai sunt semnalate ici-colo, vagi indispoziții, pentru care se fac tratamente la domiciliu. Psihoterapie mai mult. Se stă de vorbă serios cu fiecare pacient; trebuie să priceapă, înainte de toate, că boala e produsă de chiar mintea sa. Dacă are dubii, va fi internat; cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lumini. Vilegiaturiști - tot mai mulți - desfătându-se cu priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un strat de gheață, nu se vor zări decât forme vagi. Într-un fel de conjurație a tăcerii, localnicii nu vorbesc străinilor despre cele ce vor fi; cei veniți, convinși că nu în timpul sejurului lor se va întâmpla nenorocirea, nu se sinchisesc. Și, de la zi la zi, nici oamenii locului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
semne. Romancierul a spus odată, lăudându-se ca un cretin, la cafenea, că „din priviri”. Atunci a venit el cu teoria comunicării prin tăcere, o aberație, în linia obișnuită a „creației” sale. De fapt, Balerina era surdă; sesiza, cred, doar vagi sunete. Și - poate - ritmul, prin undele ce-i atingeau epiderma; avea o piele aproape transparentă, așa mi se părea. Dacă ar fi rămas, i-ar fi lecuit de limbuție pe cei trei de mult. I-ar fi omorât. Pentru că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Interesul prezentat de romanul Stațiunea este doar unul literar. Și, poate, medical. Studiul societății prezentate de către autor duce la o singură concluzie: este vorba de un tip de comunitate inventat; analiza pe ordinator nu a stabilit nici un precedent, ci doar vagi corespondențe, ceea ce este neconcludent pentru studiul nostru Comunități tip din secolul XX. Un model de societate în care un cetățean - Romancierul - fie și ca interpus al autorului, face și desface ierarhii, instaurând o ordine imundă, este inadmisibil, prin prostul exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
roase de vreme, iar pe mijloc se aduna Într-o baltă apa care picura de sus. Pe ultimele trepte cineva lăsase mai multe mucuri de lumânări. Luă unul: fusese fabricat nu demult: ceara era Încă moale și emana un parfum vag. Teama de necunoscut puse din nou stăpânire pe dânsul. Nu era cu putință ca cineva să fi fugit pe acolo. Ridică iarăși brațul, privind În jur cu mai multă atenție. Flacăra continua să tremure. Se Îndreptă precaut spre ceea ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
criterii misterioase. Păreau să fie la ordinele unui arbaletier echipat cu o armură impunătoare, masiv precum un clopot de catedrală. Mișelul acela era autoritatea supremă, șezând pe un butoi și judecând prin câte un mormăit sau prin câte un gest vag al mâinii, iar uneori pur și simplu ridicând din sprâncene. Presat de mulțimea care Îl Înconjura, Dante avu timp să Îl studieze. Postulanții care veneau dinspre partea stângă erau privilegiați În mod sistematic față de ceilalți. Ca și când, pentru arbaletier, stânga ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]