2,042 matches
-
și luase un taxi, știind că o să mă duc să iau mașina. Poate. — Dar pe prietenii tăi din poliție? Poate pe cineva de la Alex? — Bruno Stahlecker. El poate fi chezaș pentru faptul că sunt bun cu copiii și cu câinii vagabonzi, și cam atât. — Foarte rău. M-am gândit un moment. Cam singurul lucru pe care-l puteam face era să-i sun pe cei doi malaci de la Gestapo care-mi devastaseră biroul și să le arunc În poală ce aflasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cărora naziștii le erau ostili Într-o manieră implacabilă. Erau și Sozi și Kozi, sindicaliști, judecători, avocați, doctori, profesori, ofițeri din armată. Soldați republicani din Războiul Civil din Spania, Martori ai lui Iehova, francmasoni, preoți catolici, țigani, evrei, spiritiști, homosexuali, vagabonzi, hoți și ucigași. Cu excepția unor ruși și a câtorva foști membri ai guvernului austriac, toți cei de la Dachau erau germani. Am cunoscut un deținut care era evreu. Era, În același timp, și homosexual. Și de parcă astea n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
undeva în sufletul meu, mă sufocă mirosul lui scârbos, ieși afară în aerul curat al, Mai, ziua Anei, cumpăr un imens buchet de lalele, florile ei, lalelele, galbene, nu i le pot duce personal, îl trimit pe Viorel, un copil vagabond ce vine des pe la Thomas, ceva mai spălăcel, el vinde umerașe prin autobuse, Viorel abia ține în brațe florile, îl trimit cu taxiul, să nu greșească casa, să nu le dai decât Anei, l-am dăscălit eu, ceri s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
știe cui, așa i-a vorbit Theo lui Daniel și l-a făcut să înțeleagă ceea ce era neînțeles pentru el, și-a lăsat acum Daniel privirea în iarbă, lasă-ți inima să vorbească și-mi las minute în șir gândul vagabond, nu pot ascunde de mine faptul că mă gândesc la Diana, ce a făcut fata asta cu mine?! ca un tâlhar am fugit din casa părintelui Dumitru fără să spun nimănui nici o vorbă, toată lumea dormea în casă, am rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spuse Joy, aplicându-și rujul fără să se uite în oglindă, apoi își țuguie buzele, scoțând botul în afară cu o artă pe care Ashling o invidie. Nu uita aparatul de fotografiat. Când au plecat, Ashling s-a uitat după vagabondul de la intrarea în bloc, dar el și pătura lui portocalie nu erau pe nicăieri. —Femei singure și homosexuali, îi catalogă Joy dintr-o singură privire pe cei aproximativ cincizeci de oameni care erau acolo. O pierdere de vreme, dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în oraș și să umble prin magazine până când va putea să se întoarcă acasă în siguranță. Era o zi însorită, iar mama și fiica se plimbau pe strada Grafton, oprindu-se - la cererea lui Molly - ca să mângâie câinele unui băiat vagabond, să admire un stand de flori și să danseze pe muzica unui cerșetor. Trecătorii zâmbeau cald către frumoasa Molly, scumpă și dulce cu pălărioara ei roz cu blăniță, încercând să danseze un Riverdance 1. În timp ce mergeau pe stradă, Clodagh s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din parcare. Să mergem. Arătând cum nu puteau ei mai bine, cei trei au coborât scările. Se simțeau entuziasmați de acea senzație de sâmbătă seara, ca și cum stăteau pe marginea viitorului lor. Era ca o anticipare excitantă a restului vieților lor. Vagabondul stătea afară, pe asfalt, cu pătura lui portocalie omniprezentă, care nu mai era tocmai foarte portocalie. Ashling și-a ascuns fața - de fiecare dată când îl vedea se simțea obligată să îi dea o liră și începea să îi displacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de pe alee. —Trebuie să vorbesc cu tine, anunță Clodagh când Ashling a poftit-o în apartament. —Mi-am dat seama, spuse Ashling scurt. — Am nevoie să îmi faci un serviciu. — O să fac tot ce pot. Hei, știi că este un vagabond în fața ușii tale? schimbă Clodagh dintr-odată subiectul. Mi-a spus bună. Probabil e Boo, spuse Ashling plictisită. Tânăr, păr șaten, zâmbitor? — Da, dar... spuse Clodagh uimită. Îl cunoști? — Nu într-un mod intim, dar... ei bine, avem mici conversații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
veșnica sa pătură portocalie, se afla Boo. Era cu alți doi bărbați, ale căror fețe nebărbierite și haine ciudate - genul de haine pe care nu ai de unde să le cumperi nici dacă îți dorești - îi prezentau ca fiind și ei vagabonzi. Mâncau sendvișuri. Un impuls de politețe o obligă să traverseze. Deci, Ashling, spuse Boo, rânjind tâmp. Nu ai plecat nicăieri în vacanța bancară? Ashling dădu din cap. Da, nici eu, spuse Boo cu demnitate. Apoi se lovi peste frunte, uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să cauzeze ceva agitație, bombăni ea, fără să observe câtuși de puțin figura scârbită a lui Ashling. Peste câteva secunde, și-a dat seama că Ashling stătea încă lângă biroul ei. —Ce?!?! Putem să... cred... Boo și Hairy Dave... —Cine? —Vagabonzii. Din fotografie, explică Ashling, când și-a dat seama că Lisa nu avea idee despre cine vorbea. Le putem da ceva? —Cum ar fi? — Un cadou... ceva. Pentru că apar în fotografie și pentru că au făcut-o să iasă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un ochi negru. — Ce ți s-a întâmplat? Seara de sâmbătă e minunată pentru o bătaie, spuse el. Acum câteva seri. Tip, beat, căuta ceartă. E, bucuriile vieții de pe stradă! —E îngrozitor! Dacă nu te superi, de ce ești, știi tu, vagabond? spuse ea, înainte să se poată controla. Mișcare de carieră, povesti Boo. Fac două sute pe zi cerșind, la fel ca toți cei de pe stradă, nu ai citit în ziare? —Serios? — Nu, pufni el sarcastic. Zic mersi pentru două sute de cenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar fi crezut, în urmă cu patru luni, că ea ar fi putut să reușească? Și că se va simți atât de bine din cauza asta? Chiar și problema cu publicitatea se rezolvase - datorită pozelor cu modelele lui Frieda Kiely și vagabonzii. Toate birourile de presă de la cele mai importante companii realizaseră că Colleen nu era o broșură de provincie, ci o forță demnă de luat în considerare. Nu numai că plasaseră reclame mari și scumpe, dar ceruseră ca și colecțiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-și fragilitatea. Lumea se transformase într-o pictură de Hieronymus Bosch: copii murdari cântau cântece ale căror cuvinte nu le cunoșteau; cupluri care își zâmbeau pentru a uita de propria goliciune interioară; o bețivă fără dinți care înjura inamici invizibili; vagabonzi stând în praguri, cu gura deschisă în disperare. Vagabonzi! Doamne, să fi plecat Boo. Și, te rog, ajută să nu mă fi jefuit de tot. Nu credea cu adevărat că ar fi făcut asta, dar, după cum decursese ziua ei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Hieronymus Bosch: copii murdari cântau cântece ale căror cuvinte nu le cunoșteau; cupluri care își zâmbeau pentru a uita de propria goliciune interioară; o bețivă fără dinți care înjura inamici invizibili; vagabonzi stând în praguri, cu gura deschisă în disperare. Vagabonzi! Doamne, să fi plecat Boo. Și, te rog, ajută să nu mă fi jefuit de tot. Nu credea cu adevărat că ar fi făcut asta, dar, după cum decursese ziua ei, se aștepta la orice. Dar el nu o făcuse. Apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
l-am văzut a doua zi, când am intrat în birou, a fost cum Harry Sears citea un articol din Herald - „Se caută bârlogul vârcolacului care ucide cu cruzime!“ - iar al doilea a fost un șir de cinci bărbați - doi vagabonzi, doi indivizi cu aspect onorabil și unul în zeghe, prins cu cătușe de o bancă. Harry lăsă ziarul și-mi explică, bâlbâindu-se: — Au m-m-m-mărturisit că ei au t-tăiat-o pe fată. Am încuviințat din cap și chiar atunci am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
săptămâni, am revenit la Ensenada. Și știi ceva? Nici urmă de nenorocitul de Blanchard. Numai un fraier l-ar fi întrebat despre el pe Vasquez sau pe jandarmi, așa că m-am învârtit prin târg ca să culeg informații. Am văzut un vagabond care purta geaca de piele a lui Blanchard și un altul îmbrăcat cu tricoul ăla al lui cu Legion Stadium. Mi s-a mai spus că la Juarez au fost spânzurați doi tipi pentru uciderea lui De Witt și Chasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
standard pentru o prostituată era de un dolar sau un dolar și un sfert dacă mergeai „la ea“, adică în automobilele abandonate în cimitirul de mașini de la intersecția dintre 56th și Central. Copiii de pe străzi erau costelivi și puhavi, câinii vagabonzi erau plini de râie și mârâiau întruna, iar comercianții țineau puști de vânătoare sub tejghea. Secția de poliție din Newton Street era într-o zonă de război. M-am prezentat la datorie după douăzeci și două de ore de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ocupau mult din timpul de emisie, iar un cinematograf din Hollywood readucea în centrul atenției mai multe filme din seria Keystone Kops. La ora de închidere a barurilor mă simțeam eu însumi ca un Keystone Kop și arătam ca un vagabond - cu barba neîngrijită, cu hainele murdare, cu mintea plecată la plimbare. Când bețivii dornici de mai multă băutură și prietenie au început să nu mă mai bage în seamă, am prins ideea. M-am dus cu mașina într-o parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fac nici cât opt runde la sala Academy, unde ai nimerit în croșeul de dreapta al lui Blanchard și te-ai prăbușit într-o altă grămadă de rahat, brânză bună în burduf de câine. Adio, Betty, Betsy, Liz! Suntem doi vagabonzi! Păcat că nu ne-am întâlnit înainte de intersecția lui 39th cu Norton. Poate că ne-ar fi ieșit ceva. Poate că legătura noastră ar fi fost singura pe care să n-o pizdim definitiv, fără posibilitatea de a mai repara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
l-am zărit pe Harry Sears venind spre mine, cu insigna prinsă la rever. Respirația îi duhnea a băutură, iar bâlbâiala îi dispăruse cu desăvârșire. — Dumnezeule, ce noroc chior! L-au pus pe un tablagiu să-i ușchească pe toți vagabonzii înainte de demolare. Acela a dat peste magherniță, a coborât și m-a găsit pe mine. Se pare că boschetarii ăștia s-au tot fâțâit pe-aici încă din ’47, dar poate că reușești să mai iei niște probe. Am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i ușor din cauza căldurii. O pală de vânt năvăli pe lângă Logan În camera Întunecată și plină de fum, aducând cu sine un vârtej de zăpadă, fluturând afișele de pe pereți. Fără să privească În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un vagabond În ziua lui liberă, strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau un polițist. Watson și cei doi Îngrijitori de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și un camion de tractare se opriră lângă tufișuri. Începu să meargă cu precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite și carcase de mașini abandonate. La prima vedere, se părea că Magicianul se așteptase să iasă pe un drum și nu încetinise când trecuse prin gardul viu. Urmele de cauciuc ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
viteză printre tufișuri și aterizase direct în râu. Cu toții văzuseră un bărbat pe scaunul șoferului și erau siguri că nu sărise înainte de a plonja în râu cu tot cu automobil. Sachs luă scurte declarații de la Carlos și de la prietenul său, cei doi vagabonzi care locuiseră în baraca ce tocmai fusese distrusă. Erau drogați și, fiind înăuntru când s-a produs coliziunea, nu prea aveau ce să raporteze. Carlos era puțin nervos și afirmă că orașul îi datora ceva pentru pierderea suferită. Alți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în afara faptului că - asta era de fapt cea mai mare problemă dintre toate - poate, din contră, găsiseră foarte multe indicii despre Weir, poate chiar îl văzuseră în persoană, deghizat în polițist, tehnician, medic, reporter, detectiv în haine civile, trecător sau vagabond, dar nu și-au dat seama că e el. Prin geamul vechi al sălii de interogatoriu, Andrew Constable putea vedea chipul întunecat al unui gardian care îl privea cu atenție. Chipul dispăru apoi din cadru, gardianul apoi depărtându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a fost așa haios în viața reală- oricum, nu dup-aia. Io vin de la serviciu cam pe la opt, în ultima vreme am reușit să-l fac să nu mă mai aștepte afară în fiecare seară și s-arate ca un vagabond - și stătea cu mama la televizor, și ea s-a uitat la mine când am intrat și-a făcut o față din aia de-a ei, când i se mișcă ochii repede de sus în jos și i se-nalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]