3,233 matches
-
pe podea lângă celălalt pat, de pe care pot vedea minunatul peisaj al ușii deschise de la toaletă. —Salut! mă întâmpină extraterestra, întorcându-se să vadă cine a intrat și privindu-mă cu indiferență, înainte de a se apuca iar de cotrobăit în valiză. —Tu trebuie să fii Rebecca, nu-i așa? Eu sunt Baby Thompson. Vanessa mi-a zis că o să fim colege de cameră. Sper să nu te superi, dar am luat eu patul ăsta... Știi, întotdeauna dorm în el când vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spus cel mai firesc lucru din lume, cam greu s-o contrazici. Îmi place să stau la fereastră! — Da, și mie, îi spun eu sec. De aia am ocupat patul acela. Și am fost prima! Mă uit cu subînțeles spre valiza mea, care zace pe jos, trântită la întâmplare, pe jumătate deschisă. Situația e foarte tensionată și sper că o vom scoate la capăt în mod civilizat. Mi-e teamă să nu creadă că o provoc, dacă mă aplec brusc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care zace pe jos, trântită la întâmplare, pe jumătate deschisă. Situația e foarte tensionată și sper că o vom scoate la capăt în mod civilizat. Mi-e teamă să nu creadă că o provoc, dacă mă aplec brusc să ridic valiza. — Nu cred că înțelegi care-i treaba... zice Baby Thompson cu tupeu. Vin aici de ani de zile și, până acum, n-a avut nimeni nici o obiecție... —Rebecca? spune Daisy, care intră cu buretele și săpunul în mână. Te superi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îl ocupe de la bun început. De unde știi că se epilează și-acolo? Păi, dacă nu se epila, îi vedeam părul, zice Daisy și-mi dă o mână de ajutor. Asta înseamnă să vii singur la asemenea sindrofii, oftez eu ridicând valiza și punând-o pe pat. Nu numai că nu ți se dă o cameră doar pentru tine, ci te și obligă să o împarți cu tot felul de ciudați. Ce bine era dacă mă invita pe mine Finn să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
port pentru cineva. Aranjez totul în geanta de voiaj scumpă pe care mi-am cumpărat-o la o lichidare de stoc de pe Oxford Street; s-a dovedit prea grea pentru călătoriile mele obișnuite - asta e problema cu majoritatea genților și valizelor din piele - dar o s-o pun în mașina lui Jake; nu trebuie s-o car eu și are avantajul că arată nemaipomenit de chic. După tot acest timp în care am tot strâns lenjerie sexy și am găsit și geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar Într-o pensiune de felul ăsta probabil că era prima și singura comoditate pe care o pretindeau clienții. Mobile șterse, lucruri personale nu prea multe, dar toate Într-o mare dezordine, cineva răscolise În grabă prin dulapuri și prin valize. Poate fusese chiar poliția, căci erau acolo vreo zece persoane, agenți În civil și agenți În uniformă. Ne ieși În Întâmpinare un individ destul de tânăr, cu părul destul de lung. „Sunt De Angelis. Domnul profesor Belbo? Domnul profesor Casaubon?” „Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și se topiră în chioșc. L III Sabina s-a mutat la mine. Cum mă știam un tip tandru și casnic, mi-am zis că nu vor fi probleme deosebite. Singura problemă a fost cu șifonierul, ea venind cu patru valize, două sacoșe și geanta de umăr, bej. Zilele treceau ca în basme: vara stăteam pe o piatră în fața casei și citeam. Când se făcea prea cald, coboram până în strada mare și aduceam două găleți de apă. Pe una mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să alerge și, în nici trei zile, își cumpără o garsonieră în Piața Gării, la etajul I. Cum era gospodar cu tradiție, puse cu mâna lui faianța și cele șase vase de W.C.. Apoi se privatiză... Joi, 28 septembrie Desfăcând valizele ca să fac inversiunea între hainele de vară și cele de iarnă, am dat peste smochingul pentru seratele artistice și peste paltonul meu cu guler și manșete de astrahan. M-a bușit un val de nostalgie cu amețeli : erau cadourile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și am niște pofte teribile. Gândul la sânii ei umflați mă face să-mi pierd o clipă capul, dar îmi revin repede. Ce mă fac? Dacă mă atinseseră blestemele lui madam Ciolpac, pentru că o lăsasem să aștepte în gară cu valiza doldora de bani? Viața mea era încheiată. Pe de altă parte, nu o puteam împinge către un avort. Convingerile mele religioase de ortodox amator mă împiedicau să-i spun simplu: dă-l afară! Din dilemă m-a smuls chiar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zdrobită. Începuse vânătoarea de vinovați - se studiau casetele cu înregistrări de la locul faptei. Talpa piciorului se făcuse roșie ca un rac, se umfla. Mi-am zis că cel mai bine ar fi fost să-mi iau tălpășița. Am burdușit o valiză cu țoale și cărți - la fundul ei am înghesuit blugii contaminați -, m-am parfumat din belșug cu Prada, am făcut comandă la taxi Cobălcescu și am ieșit în strada mare. Planul era să iau trenul spre Roman - acolo aveam bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să fie aproape de șeful clanului, Bunicul, cum îi ziceam toți, care era în spital. În sfârșit, a apărut o Skodă veche. Din ea s-a dat jos un grăsan în sacou de tweed și m-a ajutat să-mi urc valiza pe bancheta din spate. Vremea era bună, însorită. Mă jena doar piciorul sufocat de pantof. Am luat-o spre Mănăstirea Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai cunoșteau urmele luptelor din ajun: copăcei rupți, ziduri mâzgâlite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-mi șterg și eu ochii. Prea târziu! Omul mă privea bănuitor cu coada ochiului. Brusc, a încetat cu văicăreala. Ne apropiam de gară într-o tăcere încordată. Cum naiba putea fi așa de puternic mirosul când pusesem blugii la fundul valizei? Ar fi trebuit să-i bag într-o pungă. Am achitat cursa și am șters-o șchiopătând din fața șoferului cu ochii bulbucați de plâns. Taximetriștii bucureșteni sunt niște ființe extrem de afectuoase; despărțirea de client îi lasă adesea cu sechele. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șchiopătând din fața șoferului cu ochii bulbucați de plâns. Taximetriștii bucureșteni sunt niște ființe extrem de afectuoase; despărțirea de client îi lasă adesea cu sechele. Odată luat biletul, m-am târât până la tren și am ajuns primul în compartiment. Am desfăcut rapid valiza și, după cinci minute de răscolire a boarfelor, țineam în mână de blugii radioactivi. Am dat în jos fereastra și i-am azvârlit într-un personal care staționa pe linia alăturată. M-am mai parfumat odată cu Prada și, picior peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu zăpadă, lacul și insulele se transformaseră în patinoar. Totul sclipea feeric. Cu piciorul sănătos împingeam valiza pe gheață. Așa am ieșit din parc și am luat-o de-a lungul Bulevardului Trandafirilor. Am trecut pe lângă blocul unde locuiau bunică-meu Tauberger și soră-mea Cristina. În cele din urmă iată-mă în fața blocului înconjurat de stejarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
topit totul pe o rază de douăzeci de metri în jurul blocului. Cam peste o oră se auzi soneria de la intrare. Astea trebuie să fie fetele, sări bunica. Să vezi ce perdaf le trag eu că nu te-au ajutat cu valiza. Ușa se deschise - pe holul blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei crăpase în câteva locuri, iar prana, acest plancton universal, derapa la curbele din zona respectivă. Coafeza, mama Adelinei, îi spusese la telefon că prințesa ei e o făptură angelică. Taică-său, însă, marinarul, îi confirmase că găsise într-o valiză cinci caiete groase, în care Adelina își nota orice afront pe care i-l făcuse Leo. Se îndoia, totuși, că femeia cu înfățișare bucălată și buclată i-ar fi făcut felul iubitului său. Ca să-și alunge suspiciunile și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trei zile. În a patra, somat să mă prezint urgent, am ieșit în pauza mare cu geantă cu tot și am luat-o peste câmpul care ducea spre stația de autobuz. Eram decis să trec prin Băneasa, să-mi iau valizele deja pregătite, să decolez spre Botoșani. Decizia mea se ofilea cu cât mă apropiam de stația lui 102. Începeam să întorc capul, să merg împleticit, vântul îmi bătea din față tot mai puternic. Am rupt-o la fugă înapoi, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la soacră și nevastă, să mă înconjor de o droaie de copchii, cu toate neamurile Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
râdă zgomotos la amintirea acestei nebunii făcută de ei. După ce gazda îi mai toarnă vin în pahar și-l dă repede peste gât, îi spune prietenului său de față cu ceilalți: - Gelule, îți mai aduci aminte cum ne-am făcut valize pentru armată? - Desigur! Am primit ordin de încorporare amândoi în același timp, dar și alți flăcăi din contigentul nostru. Noi nu aveam valiză ca s-o luăm cu noi în armată, în care să ne ținem anumite lucruri personale. Tu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
îi spune prietenului său de față cu ceilalți: - Gelule, îți mai aduci aminte cum ne-am făcut valize pentru armată? - Desigur! Am primit ordin de încorporare amândoi în același timp, dar și alți flăcăi din contigentul nostru. Noi nu aveam valiză ca s-o luăm cu noi în armată, în care să ne ținem anumite lucruri personale. Tu aveai pe mătușa Milica, vară bună cu mama ta. Știu că te duceai pe la ea să o mai ajuți la treabă. Avea o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
casa, datorită ție. În tindă avea lada de zestre. Un lădoi mare de doi metri lungime, unul lățime și un metru înălțime. Era vopsit maro. Cum trebuia să ne pregătim de plecare în armată și cum nici tu nu aveai valiză, ți-am propus să furăm lădoiul mătușii Milica și ai fost repede de acord. Câinele ne cunoștea pe amândoi și într-o noapte întunecoasă, fără lună, am descuiat ușor ușa, fără zgomot, am intrat în tindă și fără să facem
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
gârla Crasnei și de acolo spre casa ta. Am ajuns la tine și am băgat lădoiul în grajd. A doua zi, mama ta a plecat la Huși, iar noi ne-am pus pe treabă. Din scândura lădoiului ne-am făcut valize pentru armată. Am schimbat culoarea, vopsindu-ne valize cu ulei verde. Mătușa Milica s-a plâns că i-a fost furată lada de zestre, dar nu și alte lucruri din casă. Cu toții au râs, chiar și el care acum râdea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Am ajuns la tine și am băgat lădoiul în grajd. A doua zi, mama ta a plecat la Huși, iar noi ne-am pus pe treabă. Din scândura lădoiului ne-am făcut valize pentru armată. Am schimbat culoarea, vopsindu-ne valize cu ulei verde. Mătușa Milica s-a plâns că i-a fost furată lada de zestre, dar nu și alte lucruri din casă. Cu toții au râs, chiar și el care acum râdea tot mai rar. Ambii au mai povestit și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
rece din care nu se trezea niciodată, șopti: "Ești urâtă. Ești îmbrăcată șleampăt. Cine o să te ia de nevastă? Nu, păpușo, e mai bine așa..." Garoafa, cruntă, i-a aruncat peste umăr: "Ești proastă, fă, ți-ai dat foc la valiză. Poți să-ți faci testa-mentu', că de-acum ai îmbulinat-o." Eu i-am murmurat: "Ele vor așa, Zizi, eu nici nu contez. Nu ne strica jocul, Zizi. Pentru noi e doar un joc, iar tu oricum ești prea mică și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vernil cu desene rombice negre și albe. Camera era mobilată modest: un dormitor ieftin alcătuit din câteva piese furniruite cu lemn gălbui. Pe peretele pe care se afla ușa în pragul căreia stăteam se găsea un șifonier. Pe șifonier, două valize de imitație de piele, una portocalie și cealaltă neagră. Pe cea portocalie era așezată, cu griful spre interiorul camerei, o chitară. Pe una dintre ușile șifonierului era lipită o ilustrație reprezentând, îmi dau seama acum, o catedrală luminată, noaptea. De
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]