1,632 matches
-
gesturi care definesc interacțiunile dintre profesor și elevi urmărește demonstrarea avantajelor utilizării acestui parametru nonverbal. Practic, rolul gesturilor în comunicarea didactică se concretizează în funcție de următoarele criterii de clasificare: A) După funcția gestului Analiza gesturilor în comunicarea didactică după acest criteriu valorizează tipologia lui Paul Ekman și Wallace V. Friesen (1969) și gestica personală: * Gesturi care substituie comunicarea verbală / ,,emblemele" (Paul Ekman și Wallace V. Friesen, 1969): reprezintă o traducere directă și clară a unor cuvinte sau propoziții ale profesorului în semne
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în vedere și obținerea unor informații valoroase cu privire la natura relațiilor dintre profesori și elevii. 4.2. Scopul, obiectivele și ipotezele cercetării Scopul cercetării de față vizează conturarea profilurilor profesorilor care utilizează frecvent gesturile în relația cu elevii, fie că le valorizează sau nu, în vederea elaborării unui Program de eficientizare a gesturilor în comunicarea didactică care să dezvolte competența comunicării gestuale. Ipoteza generală are în vedere modificările care apar în comunicarea gestuală a profesorilor în funcție de variabile precum reactivitatea la stres, gradul didactic
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a cunoaște, gândi sau judeca, 2) orice opinie sau sentiment preconceput, favorabil sau nu ...” Gadamer: “o judecată pronunțată Înaintea examinării definitive a tuturor factorilor determinanți În mod obiectiv”<ref id=”154”>Gadamer 2001, p. 207 referință </ref> ; ea nu este valorizată pozitiv sau negativ. În mod evident, o teorie a interpretării nu poate fi interesată decât de prejudecată În sensul ei cel mai general, acela de opinie deja formată cu care individul este Înarmat Înainte de procesarea efectivă a enunțului. Problema care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
comunicarea este limitată la scurte replici pe culoare sau la telefon, fiind mai utilizată în mediile informale; • ședințele sunt greu de stabilit și de condus și duc frecvent la plictiseala angajaților; • indivizii se adresează doar celor a căror părere o valorizează. În rest, își lasă în pace colegii, spre a fi lăsați în pace; • cea mai mare parte a timpului este alocată dezvoltării personale la nivel profesional și tehnic. În acest context, orice poate interfera cu această dezvoltare: colegii, muncile administrative
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
delegate echipelor. Acest tip de cultură organizațională este specific mediilor caracterizate printr-un grad ridicat de profesionalism, prin dinamism, ceea ce îl face capabil de adaptare la nou. Cultura de persoane/existențială (gen "roi") Aflată sub patronajul lui Dionysos, această cultură valorizează din plin indivizii. Rolul manangerului se limitează doar la coordonarea activităților. Acestea se caracterizează prin profesionalism și printr-un nivel ridicat al expertizei. Așadar, în urma prezentării acestor interesante modele, putem spune că așa cum ne-am dat seama cu toți nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fond de respingere (idem, p. 298). La rândul său, J. Salomé (2002) consideră că cele cinci mari relații care organizează și umplu viața oricărei ființe omenești sunt: a. relația cu sine însuși (sau cum învățăm să ne respectăm, să ne valorizăm, să ne iubim); b. relația de iubire și/au de cuplu; c. relația cu copiii (când îi avem): "relația cu ei este esențială pentru că ne face să revenim mereu la copilul care există încă în noi" (p. 25); d. relația
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
indivizii aparținători; contribuie la prevenirea închistării; sunt surse posibile de înnoiri și de inovații; • sporește rezistența participanților la presiunile exterioare; ei învață din propriile decizii și atitudini; • menține o anumită vitalitate a structurilor sociale, enegizându-le; • stimulează creativitatea socială; • recunoaște și valorizează diferențele individuale și/sau de grup; • este un training eficient în ajustarea percepțiilor și a comportamentelor; • induce părților o stare de activare socială; • permite redimensionarea puterii disponibile; • blochează în mod formal apelul la comportamente agresive; • îmbunătățește (în anumite condiții) coeziunea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
el deplânge caustic ceea ce, din solidaritate sau din fraternitate, ar trebui, dimpotrivă, să aprecieze" (p. 148). Mușcătura invidiei apare cel mai frecvent în următoarele două situații de dezavantaj: a. atunci când superioritatea altuia se manifestă într-un domeniu pe care îl valorizează și îl vizează și invidiosul. El se consideră cel îndreptățit să ocupe poziția, locul, recunoașterea, avantajul, atenția, și nu persoana invidiată. În context, Fr. Lelord și Ch. André (2003) precizează: mușcătura invidiei este o dureroasă senzație "care ne cuprinde în fața
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
plângem. Ne este rușine (chiar dacă știm că ele ne ușurează sau ne-ar putea ușura starea sufletească prin care trecem). Tristețea nu este o emoție încurajată social. În particular, observă Fr. Lelord și Ch. André (2003), cu cât o societate valorizează mai mult independența personală și capacitatea de a fi stăpân pe propria soartă (cum se întâmplă în Occident), cu atât ea descurajează mai mult exprimarea publică a tristeții" (p. 141). În schimb, în culturile în care este valorizată interdependența familială
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o societate valorizează mai mult independența personală și capacitatea de a fi stăpân pe propria soartă (cum se întâmplă în Occident), cu atât ea descurajează mai mult exprimarea publică a tristeții" (p. 141). În schimb, în culturile în care este valorizată interdependența familială, suntem mai îndreptățiți să ne exprimăm tristețea prin lacrimi vărsate în prezența altora (idem). Oricum, traversată (pe cât ne stă-n putință) cu răbdare, aceasta tristețea "poate fi o prietenă care ne reamintește blând limitele, fragilitățile noastre, care ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Pluto angular, În conjuncție ori În opoziție cu un Luminariu, sau, Într-o mai mică măsură, cu o planetă rapidă. să ai Soarele, Luna sau Ascendentul În Scorpion. În măsura În care aceste condiții sunt Îndeplinite, și dacă, În plus, planetele transsaturniene sunt valorizate În tema ta, sensul tranzitelor plutoniene Îți va fi mult mai accesibil. Dacă, dimpotrivă, planetele puternice În tema ta natală sunt rapide (Soare, Lună, Venus, Marte), distanța reală și simbolică Între tine și Pluto va face mesajul greu de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
au ele mai bun sau mai rău. Trebuie, fără Îndoială, să ținem seama că ultima conjuncție Jupiter-Pluto s-a format atunci când Jupiter era În mișcare directă; așadar, nu are decât o slabă putere personală și servește mai ales pentru a valoriza - adică pentru a cataliza - tranzitele lui Pluto. Mutațiile profunde pe care le reclamă această din urmă planetă sunt actualizate și amplificate. Dacă tranzitul este disonant, avem de-a face cu amplificarea angoasei, dar deopotrivă, prin Jupiter, și cu o mai
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
a reprezentărilor violenței urmărind aprecierea: 1. contextului violenței televizate; 2. nivelului de gratuitate al scenelor violente; 3. modului de integrare narativă în trama discursivă; 4. formelor de reprezentare a violenței inacceptabile pentru americani, inclusiv cele incluse în desene animate care valorizează excesiv violența (Batman, X-men, Power Rangers) sau în seriale difuzate internațional, ca Texas Walker Ranger, X-files etc. Studiile constată și o tendință de reducere a violenței în programele difuzate în prima parte a serii (protecția minorilor), dar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
oră. Prin oferirea unor programe în care violența este prezentă, televiziunea desensibilizează copiii relativ la comportamentele violente și îi determină pe unii dintre ei să creadă că violența face parte din viata obișnuită, că este ceva normal (19%), chiar să o valorizeze uneori. Efectul emisiunilor ce prezintă acte violențe, fie că sunt la știri sau în programe ficționale, este clar perceput de către adulți. O parte a părinților consideră că violența din programele de televiziune este responsabilă de anumite comportamente și atitudini ale
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
proprietatea publică, libertatea și egalitatea pot fi, în opinia unuia sau altuia, valori sau contravalori. Ce sunt valorile? Pentru a înțelege mai bine conceptul nostru, să îi distingem cele patru dimensiuni principale: fiecare valoare are un obiect, adică ceea ce este valorizat, apreciat. Astfel, patria, credința musulmană, munca, profitul, educația, timpul liber, familia, fidelitatea pot deveni valori. Fiecare element al realității sociale, al universului spiritual și moral poate avea un aspect de valoare, în măsura în care acest element este prețuit sau refuzat, recomandat sau
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Ele sunt mai expuse schimbării decât valorile structurante, care tind să persiste. 4. O distincție asemănătoare opune valorile finale și valorile instrumentale. Primele urmăresc scopuri anumite, cele-lalte sunt necesare pentru a atinge aceste scopuri. Astfel, cei care caută reușita profesională valorizează munca, perseverența și ambiția. 5. Valorile globale transcend diferitele sfere ale vieții sociale, valabilitatea lor se regăsește în toate relațiile umane. Spre exemplu, dreptatea poate fi o cerință pentru împărțirea unei moșteniri, pentru stabilirea unui salariu, pentru pronunțarea unei judecăți
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
va fi preferat în defavoarea altuia deoarece este mai atractiv, mai dezirabil, mai apreciat. Ele sugerează mijloacele: care este cel mai bun, cel mai puțin scump, mai potrivit, mai eficace, motivează actorii, le influențează nevoile și aspirațiile (pentru că aspirăm la ceea ce valorizăm), le ordonează percepțiile (deoarece privim lumea prin prisma propriilor valori), servesc drept criteriu pentru judecățile acestora asupra situației în care se găsesc și asupra altor actori. Distingem valorile de alte elemente ale sistemului de acțiune cu scopuri analitice, dar, de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ea se poate extinde și la nivelul națiunii, ca și la ansamblul umanității și să inducă gesturi sau acțiuni care o exprimă; o valoare poate să rămână constantă, dar implicațiile ei, consecințele ei se schimbă. Siguranța, de exemplu, poate fi valorizată în același fel în 1950 și în 2005, dar pentru cei ce călătoresc cu avionul sau pentru cei ce se ocupă de siguranța socială ea antrenează efecte mai considerabile astăzi decât ieri. Să remarcăm că sunt autori care nu prea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
satisfacții: ne confirmă sistemul de valori sau ne invită să îl schimbăm. Putem să punem în evidență câteva constante. Ca și în economie, raritatea conduce la urcarea în ierarhie a unei valori. Astfel, într-un mediu anonim, oamenii tind să valorizeze convivialitatea. O condiționare a publicității sau propagandei, care persistă, poate să inducă o modificare, chiar dacă nu afectează valorile structurante sau bine înrădăcinate. Câteodată, valorile latente, care nu au avut repercusiuni asupra realității, se trezesc și incită la acțiune. 60 de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
juridic sau religios. Chiar și cuplurile necăsătorite se stabilesc pe valori de exclusivitate și de fidelitate. Caracterul constant al sentimentelor (cu toate nuanțele dragostei și ale afecțiunii), durata legăturilor, raporturile sexuale limitate la cadrul cuplului sunt demne de a fi valorizate. La nivelul idealurilor, infidelitatea este o contravaloare. În exemplul dat, "tribunalul istoriei" operează fără referință la absoluturi transcendente, el lucrează pe materiale istorice, dintre care pe unele le "absolutizează". Dificultatea acestui tip de răspuns rezidă în găsirea cri-teriului care ne
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a reușitei profesionale. Iar aceasta constituie o preocupare constantă nu doar pentru bărbați, ci și pentru femei. Dar munca este de acum legată de împlinirea personală, pe care o condiționează prin satisfacțiile pe care le procură. Munca nu mai este valorizată în orice circumstanță. Omul "postmodern" vrea, pe cât este posibil, să fie stăpânul propriei sale munci. Nu dă ce e mai bun din el decât dacă sarcinile sale sunt destul de interesante, adică dacă îi permit să se implice prin deciziile și
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
este considerată un ghid al moralei creștine. De aici desprindem spiritul sărăciei (de care se apropie, în alte contexte, renunțarea la avuții, detașarea, simplitatea, renunțarea, sacrificiul), blândețea, puritatea inimii, care sunt valori specific creștine. Din contra, dreptatea (inclusiv echitatea) este valorizată independent de concepțiile filosofice. Același principiu se aplică bucuriei și veseliei, dar ceea ce provoacă aceste sentimente poate să difere, conform cu credința fiecăruia. Creștinismul are în comun cu alte religii, ca islamul sau budismul, mila (la fel ca și compasiunea). Pacea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în alte sisteme de valori. Fericirea (fericirile) se înscrie pentru unii, în perspectiva veșniciei, pentru alții, începând cu secolul XVIII, este căutată în viața pământească. Înțelepciunea era venerată încă dinaintea creștinismului, dar are conținuturi diferite, în funcție de filosofii. Inteligența, discernământul sunt valorizate de toți cei care gândesc. Respectul libertății altuia caracterizează comportamentul lui Iisus, dar această valoare a fost pusă în umbră de Biserică și doar Iluminismul va face ca ea să renască și să devină în sfârșit una din comorile Europei
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Trebuie să se calculeze data sărbătorii de Paști. Liturghia reînvie în fiecare an istoria sacră, o actualizează. Ziua este ritmată de orele canonice. Sărbătorile sfinților permit stabilirea începutului unei anume activități profane. Tot în domeniul religios, timpul începe să fie valorizat. În mănăstiri, precizia este o cerință severă: cel care întârzie la rugăciune este pedepsit. Începând cu anul 604, papa Sabinian dispune ca ora să fie anunțată de clopote. Întreaga comunitate stabilită în jurul mănăstirilor urmează aceeași cadență. Timpul medieval nu se
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
exprimat în termeni economici. Această perspectivă s-a generalizat deja în Europa în secolul XVIII: time is money. Remarca judicioasă a unui african rămâne astăzi valabilă: "Albii au mereu un ceas, dar nu au niciodată timp. " 5. Societățile aristocratice nu valorizează munca. Ele trăiesc de pe urma exploatării muncii. Ne întoarcem încă o dată la mănăstiri, pentru a întâlni o schimbare de mentalitate. Aici, deviza este ora et labora, roagă-te și muncește. Meșteșugarii, negustorii, comercianții, bogătașii, burghezii orașelor transformă munca într-o valoare
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]