1,950 matches
-
și rece, după scena din actul al treilea există un punct și de la capăt. Cioburile se vor lipi, dar asta se va vedea mereu în ce va urma. Alte două marionete ce se învîrtesc anost în spațiul unor pași de vals tulburător. Care nu-i atinge. Nici realitatea nu-i atinge. Nici ne-iubirea. Nici moartea. Călătoresc inerți prin haosul visurilor de mult îngropate.
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
de dans. Și nu puțini sunt aceia care vor să îmbine utilul cu plăcutul și cu... pasiunea, alegând un astfel de studio. Una dintre cele de autentică tradiție pentru memoria unei Timișoare elegante, care-și trăiește vremurile în pas de vals, este cea fondată de venerabilul maestru Jean Uliczay și condusă astăzi de soția lui, antrenoarea de dans sportiv Almuth Uliczay. Studioul Uliczay se va redeschide în 15 septembrie, la Casa de Cultură a Municipiului (str. M. Costin nr. 2, tel
Agenda2005-37-05-general8 () [Corola-journal/Journalistic/284182_a_285511]
-
celor care vor să danseze de plăcere și să adauge mondenității lor un atu, precum și viitorilor miri și mirese care se pregătesc pentru balul nunții. Cursurile de dans se vor desfășura, pe grupe, iar în programă sunt incluse dansuri standard (vals, tango, quick-step) și dansuri latino-americane (samba, cha-cha-cha, rumba, mambo-salsa, passo-doble și jive). S. P. Pedagog de recuperare l Admitere la „Sancta Maria Hilfe” În cadrul Școlii postliceale Sancta Maria Hilfe din Timișoara, situată în Piața Regina Maria nr. 3 (vizavi de
Agenda2005-37-05-general8 () [Corola-journal/Journalistic/284182_a_285511]
-
complexe care, odată expuse, revin leitmotivic, variațional, alternându-se cu arta decorului panoramic, mai mult sau mai puțin întâmplător, dar menit să asigure spațiul narațiunii. Revenind, proiecțiile personalizate ritmic, timbral, aparțin rosturilor de atmosferă, cum ar fi sugestiile temperamentale ale valsului, dar și trimiterile la simboluri fixe, - un reper poate fi motivul din “Sonata lunii” de Beethoven. Acestea intervin schimbând sensurile pe o traiectorie evolutivă. Nici perdeaua sonoră a cortinei ce se ridica, la început, dezvăluind scena, nu-și pierde sensul
Dan Dediu - Conversa?ii concertante by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84390_a_85715]
-
dislocare din sine. Monocordă, astfel este și interpretarea lui Marian Râlea din acest plan, albă. Toată relația asta este un fel de hărțuială rece, pragmatică, care naște, în pusee, întoarcerea lui Primo Levi către Infernul său. De acolo vine și valsul. Valsul morții. Valsul cu el însuși, cu colivia cu pantofi, cu femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești, care se împiedică de pantofi, de morți, de angoase. Cu fiecare interviu, Levi moare puțin. Valsul îl
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
din sine. Monocordă, astfel este și interpretarea lui Marian Râlea din acest plan, albă. Toată relația asta este un fel de hărțuială rece, pragmatică, care naște, în pusee, întoarcerea lui Primo Levi către Infernul său. De acolo vine și valsul. Valsul morții. Valsul cu el însuși, cu colivia cu pantofi, cu femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești, care se împiedică de pantofi, de morți, de angoase. Cu fiecare interviu, Levi moare puțin. Valsul îl conduce
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
Monocordă, astfel este și interpretarea lui Marian Râlea din acest plan, albă. Toată relația asta este un fel de hărțuială rece, pragmatică, care naște, în pusee, întoarcerea lui Primo Levi către Infernul său. De acolo vine și valsul. Valsul morții. Valsul cu el însuși, cu colivia cu pantofi, cu femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești, care se împiedică de pantofi, de morți, de angoase. Cu fiecare interviu, Levi moare puțin. Valsul îl conduce, după efortul
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
un fel de hărțuială rece, pragmatică, care naște, în pusee, întoarcerea lui Primo Levi către Infernul său. De acolo vine și valsul. Valsul morții. Valsul cu el însuși, cu colivia cu pantofi, cu femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești, care se împiedică de pantofi, de morți, de angoase. Cu fiecare interviu, Levi moare puțin. Valsul îl conduce, după efortul confesiunii, către moarte. Îmi amintesc imaginea din filmul Pianistul al lui Roman Polanski. O imagine de
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
și valsul. Valsul morții. Valsul cu el însuși, cu colivia cu pantofi, cu femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești, care se împiedică de pantofi, de morți, de angoase. Cu fiecare interviu, Levi moare puțin. Valsul îl conduce, după efortul confesiunii, către moarte. Îmi amintesc imaginea din filmul Pianistul al lui Roman Polanski. O imagine de sus. Valize, valize, zeci de valize în ghetou. Oameni ca niște umbre stau pe ele, lîngă ele. Apoi, protagonistul, singur
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
către moarte. Îmi amintesc imaginea din filmul Pianistul al lui Roman Polanski. O imagine de sus. Valize, valize, zeci de valize în ghetou. Oameni ca niște umbre stau pe ele, lîngă ele. Apoi, protagonistul, singur printre ele. Aici, pantofi. Și valsul. Și Primo Levi. Și copacul cenușiu, suspendat deasupra scenei cu vîrful în jos și rădăcinile în sus, devitalizat, aberant, înfricoșător. Și Liliachiul(Petre Panait). Și Corul care se plimbă fantomatic, în strădania discretă a fiecărui actor. Și muzica asta care
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
din Iov, îmbogățită, asumată, nuanțată, plutitoare prin Infern. Și muzicanții, cu tristețea lor, cu instrumentele lor. Și spațiul scenografului Valentin Codoiu. O sală unde așteptăm, pe cele șaizeci și patru de scaune, versiunea lui Primo Levi, unde așteptăm invitația la vals. AMINTEȘTE-}I! ZOHREINU! Și actorii-reporteri Suzana Macovei - mă bucur că această actriță și-a găsit locul - Doru Prisecan, Mariana Prisecan, preciși, incisivi, riguroși. Și zborul compus din mișcările inventate de Vava Ștefănescu. Și costumele gîndite de Iuliana Vîlsan. Care s-
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
și-a găsit locul - Doru Prisecan, Mariana Prisecan, preciși, incisivi, riguroși. Și zborul compus din mișcările inventate de Vava Ștefănescu. Și costumele gîndite de Iuliana Vîlsan. Care s-a maturizat în colaborarea ei cu regizorul Mihai Măniuțiu. Și pantofii. Și valsul. Și numere. Și Mihai Măniuțiu. Și trenul morții. Cu vagoane în miniatură ce-i conduc pe copii la moarte, sub ochii mei. Și Marian Râlea. Și Iov. Și Primo Levi. De ce nu s-ar juca, o dată, unul după celălalt? Și
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
Și Primo Levi. De ce nu s-ar juca, o dată, unul după celălalt? Și muzicanții, muzica și acordeonul lui W.Vilian Gyüri. Și cuștile. Și ghetoul. Și fuga. Fuga de sine. De orori. Și zborul în gol al lui Levi. Și valsul. Cred că mîntuirea va veni", se cîntă în final. Și pantofii. Și fuga mea spre tren. Același care m-a purtat la venire. Care m-a dus prin noapte, prin întuneric și prin frig, care m-a pregătit, cumva, pentru
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
mișcările corporale, care se ivesc din magma propriilor idei. Seara de balet, prezentată de curând pe scena Operei Naționale București, a cuprins în prima parte două piese de George Balanchine, montate în premieră în România, în urmă cu un an, Vals fantezie pe muzică de Mihail Ivanovici Glinka și Serenada de Piotr Ilici Ceaikovski - ambele prinzând viață în cel mai curat spirit al creației lui Balanchine, întrucât acuratețea lor a fost garantată de Paul Joseph Boos, reprezentantul Trustului George Balanchine, care
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
în acest din urmă caz este vorba de prima montare a unui balet al acestui coregraf pe o scenă românească, iar acuratețea stilului acestuia a fost asigurată de asistenta sa, Nancy Euvering, care a lucrat îndelung cu dansatoarele Operei bucureștene. Valsul fantezie, creat în 1953, dar mai ales Serenada, a cărei premieră mondială a avut loc în 1934, pun în valoare, în continuare, cu toată prospețimea, concepția lui Balanchine și stilul acestui mare muzician-coregraf, ale cărui lucrări sunt o transpunere în
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
la premiera de anul trecut), dar și tot ansamblul de fete și-au însușit întru totul stilul lui Balanchine - o variantă abstractă de dans clasic pur. Cristina Dijmaru, Bogdan Cănilă, Mihaela Soare, Megumi Koshi, Corina Tudosan și Maki Shirase în Valsul fantezie și Bianca Fota, Gigel Ungureanu, Mihaela Soare, Kokoro Umemoto și Valentin Stoica în Serenadă au reconturat, prin construcțiilor coregrafice desfășurate pe scenă, acea atmosferă de vis și de plutire vaporoasă, specifică universului acestui mare creator de plăsmuiri muzical - coregrafice
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
a Facultății de Muzică din cadrul Universității de Vest, Laura Schipsi (Belgia) și Cristina Todea-Bacalu (Belgia) vor susține un recital la două piane. Programul cuprinde lucrări din creația compozitorilor J. Brahms, F. Poulenc, Cl. Debussy, P. I. Ceaikovski, dansuri caracteristice și „Valsul florilor“. Intrarea este liberă. ( I. S.) Curs de înot În luna mai, Clubul „Salamandra“ organizează un curs de înot și de agrement pentru copii (cu vârsta cuprinsă între 4 și 12 ani). Antrenamentele se desfășoară în bazin cu apă încălzită
Agenda2003-16-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280921_a_282250]
-
urmă cu câteva zile dăduse telefon la o televiziune impulsionat de un anunț publicitar în care se făcea reclamă unui fier de călcat atât de multifuncțional, încât scotea pe loc petele din haine și cosea nasturii în timp ce fredona fragmente din valsurile straussiene "Povestiri din Pădurea vieneză" și "Dunărea albastră"; plus că, prin montarea unui simplu adaptor, obiectul în cauză pregătea cartofi-pai și o porție de cașcaval-pané, ca să nu mai spun că prețul produsului era pur și simplu batjocoritor de mic. Deci
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
beau salep la Ion Ghica și N.Flilimon. Apoi băutura dispare. La bucurie și la durere, personajele beau. Șampania e rezervată aristocrației și nu se bea de plăcere, ci "ca să o simți udă în gură", cum zice soacra din Titanic Vals. "La Medeleni" boierii beau șampanie ilustră: Mumm 1906. Dar și vin de Cotnari în sticlă colbuită. Pentru "colbuite" au predilecție personajele lui Octav Dessila, tot în momente festive. În schimb la parastas se bea tescovină pînă la ebrietate, ca în
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
agenda aniversărilor Sâmbătă, 22 februarie Tudor Mușatescu Cu un secol în urmă s-a născut dramaturgul și romancierul român Tudor Mușatescu. A scris schițe, romane, piese de teatru, adevărata sa vocație dovedindu-se a fi teatrul, în special comedia („Titanic vals“,„... Escu“, „Visul unei nopți de iarnă“ ș.a.), el fiind considerat de critici un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Marți, 25 februarie Enrico Caruso Acum 130 de ani s-a
Agenda2003-8-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280721_a_282050]
-
aliterația traduce la nivel auditiv clinchetul "clopoțeilor argintii" (onomatopee de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară să cînte acel vals domol, valsul voluptuos și trist, în legănarea căruia pîlpîia nostalgică și sumbră o patimă așa sfîșietoare, că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință", cercetătorul descoperă un ritm interior propriu valsului, prin dispunerea simetrică a atributelor, ca
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
la nivel auditiv clinchetul "clopoțeilor argintii" (onomatopee de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară să cînte acel vals domol, valsul voluptuos și trist, în legănarea căruia pîlpîia nostalgică și sumbră o patimă așa sfîșietoare, că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință", cercetătorul descoperă un ritm interior propriu valsului, prin dispunerea simetrică a atributelor, ca o reflexie
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
Lăutarii nu uitară să cînte acel vals domol, valsul voluptuos și trist, în legănarea căruia pîlpîia nostalgică și sumbră o patimă așa sfîșietoare, că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință", cercetătorul descoperă un ritm interior propriu valsului, prin dispunerea simetrică a atributelor, ca o reflexie în oglindă după schema 1 și 1, 2 - 1, 2 și 1. Nu e de mirare că acest scriitor a putut fi considerat simbolist, mai ales că procedeul, profund muzical, apare și
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
și 1, 2 - 1, 2 și 1. Nu e de mirare că acest scriitor a putut fi considerat simbolist, mai ales că procedeul, profund muzical, apare și la G. Bacovia, în poezia Alb: Salonul alb visa cu roze albe - / Un vals de voaluri albe (...) / Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări". Prin repetarea cuvintelor "alb" și "bal" se produce aceeași misterioasă atracție între cuvinte, într-un fel de fredonare: la, la, la. Matei Călinescu îl numește pe Mateiu Caragiale "aurfaur
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
începe abrupt, printr-o așteptare tensionată, sfâșiată de țipătul subretei, într-un timp prezent din care naratorul se întoarce, printr-o lungă analepsă, spre trecutul apropiat: o zi de primăvară; înflorise liliacul, iar prin fereastra deschisă se revărsa în stradă ,valsul" de Chopin. Involuntar, Geo Poenaru, profesor suplinitor de literatură și filosofie, s-a oprit. Surprins de fata ivită la fereastră, s-a înclinat surâzător. O cunoștință i-a oferit amănuntele: tânăra avea 17 ani, se numea Gabi Teodoru, era elevă
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]