2,308 matches
-
o antologie de istorioare celebre, în care bărbați renumiți au avut de suferit de pe urma comportării nechibzuite a femeilor. Astfel de antologii circulau în epocă și erau chiar încurajate de Biserică, deoarece pledau pentru celibat și alegerea vieții monahale.393 Din vanitate și gelozie, femeia nu suportă toată această defăimare, se vede oarecum deconspirată, pentru că și ea reprezenta un model al nevestei rele ce ar fi putut figura în cartea lui Jankin, de aceea face gestul brutal al ruperii filelor. Este în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
întâmpină un refuz, este gata să sporească avansurile cu alte plocoane: ciuboțele, podoabă cu beteală, material pentru o rochie, ba chiar își lasă zălog giubeaua, pe care va ști însă, cu viclenie, să o recupereze. Alteori (IV. 2), profită de vanitatea și prostia feminină, așa cum face fratele Alberto din Imola, dânduse nimeni altul decât arhangelul Gavriil, pentru a o determina pe cea care-i picase în plasă nu doar să-i cedeze, dar să aibă și satisfacția de a fi iubită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
evocate cu vădită plăcere de către poet, care este încântat de tot ce oferă istorisirile de altădată: Hercule și Deianira, Enea și Dido, Florio, Tristan. Cei doi pelerini pătrund apoi într-o altă cameră, unde este descrisă Fortuna și este reliefată vanitatea bunurilor pământești. Deși această secțiune este mai scurtă, tratează teme îndrăgite de Boccaccio, pe care le va aborda în două din operele sale mai târzii: precaritatea gloriei umane și decăderea celor faimoși altădată. Naratorul rememorează în aceste pasaje prăbușirea Tebei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și constanta intervenție a zeilor în destinul ființelor umane, al căror rol tinde uneori spre farsă.749 Emilia, o donna angelicata de o frumusețe paradisiacă, asemănătoare cu o zeitate, nu scapă de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă o plăcere aparte în a fi adulată. Remarcăm aici o ironie sofisticată, oarecum greu de identificat în spatele convențiilor vremii cărora autorii se supun. Adaptând Teseida lui Boccaccio, Chaucer a schimbat unele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe sultanul de aici să o dorească mai presus de orice. Donna angelicata este mai mult o iluzie, iar fascinația pe care o exercită 749 Ibidem. 750 „Né la recava a ciò pensier d’amore/ che ella avesse, ma la vanitate,/ che innata han le femine nel core,/ di fare altrui veder la lor biltate;/ e quasi nude d’ogni altro valore,/ contente son di quella esser lodate,/ e per quel di piacer sé ingegnando,/ pigliano altrui, sé libere servando.” Giovanni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din poziția decăzută pe care i-o conferea adulterul prin sacrificiul suprem, acela al jertfirii propriei persoane, sinuciderea dovedindu-i intensitatea și sinceritatea sentimentelor trăite. În alte cazuri donnele demonicate sunt doar victime ale rapacității sexuale masculine sau ale propriei vanități, dacă nu chiar prostii, și nu ale unei mentalități adânc înrădăcinate, a inferiorității și dominării femeii cu orice preț, cum întâlnisem anterior. În nuvela a patra din prima zi a Decameronului o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare” 920
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
condamnat pe nedrept și va fi expatriat, retrăgându-se, împreună cu cei doi copii, în Anglia, unde ajunge cerșetor. Donna demonicata poate produce schimbarea unui destin de pe un făgaș normal, al onorabilității, pe unul al umilinței și al degradării sociale, căci vanitatea ei este mai puternică decât rațiunea ce ar trebui să o ghideze. Cu toate acestea nu rămâne întru-totul malefică, are puterea de a-și recunoaște păcatul pe patul de moarte, spovedindu-se smerită arhiepiscopului din Rouen, și mărturisind și unor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
asudată, unsă și afumată ca un horn”1020, care nu reușește să-și îndeplinească conștiincios îndatoririle). Puternic dezaprobate sunt prostia, mândria, snobismul (Ciesca din VI. 8 este obsedată de propria imagine, o narcisiacă ironică la adresa celor din jur, antipatică prin vanitatea afișată), dar și cruzimea unor femei ce se dovedesc insensibile la afecțiunea afișată sincer a unor adoratori (Elena din VIII. 7 este arogantă, îi place să fie curtată și 1018 Ibidem, p. 166. 1019 Ibidem, p. 405. 1020 Giovanni Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de bogăția aforistică folclorică, își începe frecvent povestirile cu câte un proverb, uneori ține chiar o mică prelegere despre soartă, destin și om (în ziua a șasea). Deși evlavioasă, nu pregetă să atace sistemul clerical corupt (călugărul care profită de vanitatea unei femei inculte pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele și needucate, credule și insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în general sau era legat de anumite ocupații sau stări (avariția negustorului, mândria cavalerului), greșelile femeilor erau privite ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o antologie de istorioare celebre, în care bărbați renumiți au avut de suferit de pe urma comportării nechibzuite a femeilor. Astfel de antologii circulau în epocă și erau chiar încurajate de Biserică, deoarece pledau pentru celibat și alegerea vieții monahale.393 Din vanitate și gelozie, femeia nu suportă toată această defăimare, se vede oarecum deconspirată, pentru că și ea reprezenta un model al nevestei rele ce ar fi putut figura în cartea lui Jankin, de aceea face gestul brutal al ruperii filelor. Este în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
întâmpină un refuz, este gata să sporească avansurile cu alte plocoane: ciuboțele, podoabă cu beteală, material pentru o rochie, ba chiar își lasă zălog giubeaua, pe care va ști însă, cu viclenie, să o recupereze. Alteori (IV. 2), profită de vanitatea și prostia feminină, așa cum face fratele Alberto din Imola, dânduse nimeni altul decât arhangelul Gavriil, pentru a o determina pe cea care-i picase în plasă nu doar să-i cedeze, dar să aibă și satisfacția de a fi iubită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
evocate cu vădită plăcere de către poet, care este încântat de tot ce oferă istorisirile de altădată: Hercule și Deianira, Enea și Dido, Florio, Tristan. Cei doi pelerini pătrund apoi într-o altă cameră, unde este descrisă Fortuna și este reliefată vanitatea bunurilor pământești. Deși această secțiune este mai scurtă, tratează teme îndrăgite de Boccaccio, pe care le va aborda în două din operele sale mai târzii: precaritatea gloriei umane și decăderea celor faimoși altădată. Naratorul rememorează în aceste pasaje prăbușirea Tebei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și constanta intervenție a zeilor în destinul ființelor umane, al căror rol tinde uneori spre farsă.749 Emilia, o donna angelicata de o frumusețe paradisiacă, asemănătoare cu o zeitate, nu scapă de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă o plăcere aparte în a fi adulată. Remarcăm aici o ironie sofisticată, oarecum greu de identificat în spatele convențiilor vremii cărora autorii se supun. Adaptând Teseida lui Boccaccio, Chaucer a schimbat unele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe sultanul de aici să o dorească mai presus de orice. Donna angelicata este mai mult o iluzie, iar fascinația pe care o exercită 749 Ibidem. 750 „Né la recava a ciò pensier d’amore/ che ella avesse, ma la vanitate,/ che innata han le femine nel core,/ di fare altrui veder la lor biltate;/ e quasi nude d’ogni altro valore,/ contente son di quella esser lodate,/ e per quel di piacer sé ingegnando,/ pigliano altrui, sé libere servando.” Giovanni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din poziția decăzută pe care i-o conferea adulterul prin sacrificiul suprem, acela al jertfirii propriei persoane, sinuciderea dovedindu-i intensitatea și sinceritatea sentimentelor trăite. În alte cazuri donnele demonicate sunt doar victime ale rapacității sexuale masculine sau ale propriei vanități, dacă nu chiar prostii, și nu ale unei mentalități adânc înrădăcinate, a inferiorității și dominării femeii cu orice preț, cum întâlnisem anterior. În nuvela a patra din prima zi a Decameronului o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare” 920
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
condamnat pe nedrept și va fi expatriat, retrăgându-se, împreună cu cei doi copii, în Anglia, unde ajunge cerșetor. Donna demonicata poate produce schimbarea unui destin de pe un făgaș normal, al onorabilității, pe unul al umilinței și al degradării sociale, căci vanitatea ei este mai puternică decât rațiunea ce ar trebui să o ghideze. Cu toate acestea nu rămâne întru-totul malefică, are puterea de a-și recunoaște păcatul pe patul de moarte, spovedindu-se smerită arhiepiscopului din Rouen, și mărturisind și unor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
asudată, unsă și afumată ca un horn”1020, care nu reușește să-și îndeplinească conștiincios îndatoririle). Puternic dezaprobate sunt prostia, mândria, snobismul (Ciesca din VI. 8 este obsedată de propria imagine, o narcisiacă ironică la adresa celor din jur, antipatică prin vanitatea afișată), dar și cruzimea unor femei ce se dovedesc insensibile la afecțiunea afișată sincer a unor adoratori (Elena din VIII. 7 este arogantă, îi place să fie curtată și 1018 Ibidem, p. 166. 1019 Ibidem, p. 405. 1020 Giovanni Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
titlul Ungeduld des Herzens, care relata Întâmplarea tragică provocată de o confuzie. Dorința de a ajuta o altă persoană, de a-i alina durerea sau de a o salva se poate confunda foarte ușor cu sentimentul de dragoste. De asemenea, vanitatea, care e dorința excesivă de a fi elogiat, favorizează apariția confuziilor. Laudele reciproce fac parte din strategia de cucerire. Ceea ce pare a fi dragoste poate fi vanitate satisfăcută. Și excitația amoroasă se poate confunda cu cea cinegetică. Cucerirea e o
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
o salva se poate confunda foarte ușor cu sentimentul de dragoste. De asemenea, vanitatea, care e dorința excesivă de a fi elogiat, favorizează apariția confuziilor. Laudele reciproce fac parte din strategia de cucerire. Ceea ce pare a fi dragoste poate fi vanitate satisfăcută. Și excitația amoroasă se poate confunda cu cea cinegetică. Cucerirea e o dorință puternică, dar nu neapărat din dragoste. Aceste exemple sunt menite să servească la ilustrarea primei cauze a eșuării amoroase: să crezi că era dragoste ceva ce
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
să-mi treacă... Nu-i așa?”. Multe convingeri legate de dragoste au răspândit ideea de dependență, iar acesta e un lucru prea puțin inteligent. 4 După un fragment atât de Înspăimântător, Îmi veți permite o divagație ridicolă, dar nu tragică. Vanitatea e o dorință stupidă și adesea degradantă. Am cunoscut mai mulți bărbați distruși mai mult de orgoliu, decât de situația financiară. Vanitatea e o „dorință excesivă și predominantă de a fi admirat”, spune lexicografa María Moliner. Ea duce la un
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
puțin inteligent. 4 După un fragment atât de Înspăimântător, Îmi veți permite o divagație ridicolă, dar nu tragică. Vanitatea e o dorință stupidă și adesea degradantă. Am cunoscut mai mulți bărbați distruși mai mult de orgoliu, decât de situația financiară. Vanitatea e o „dorință excesivă și predominantă de a fi admirat”, spune lexicografa María Moliner. Ea duce la un comportament exagerat, pentru că are la bază o răsturnare greșită a ierarhiei contextelor. Imaginea publică e mai importantă decât cea reală. Cronicile spun
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
prezintă eroul Într-o manieră romantică, aplicându-și singur pedepse și provocându-și stări de puternică agitație, din care se va plăsmui, gâfâind, dar fecund, gândul său: „Tot ceea ce nu reușește să mă omoare Îmi dă forță”, afirmă el cu vanitate și se pedepsește astfel, Însă nu până la sinucidere, ci până la limita unui paroxism al excitației și al freneziei care Îl lasă Însângerat. Această cercetare a suferinței este, de-a lungul Întregii sale evoluții, un adevărat izvor din care geniul său
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]