34,286 matches
-
te speria, nu mai e mult, nu mai suntem departe. Dar când privea dincolo de bord, nu zărea nici pământul părăsit, nici țărmul unde voiau să ajungă, iar În afară de abureala neguroasă a ploii nu mai erau decât marea, cerul și un vas care se Îndrepta spre nicăieri. Iar el Își spunea că poate aveau să-și petreacă amarul ăla de vreme călătorind ca să ajungă acolo de unde plecaseră, Înapoi În Indonezia, lângă Adam. Johan, tu tot nu mi-ai spus unde mă duci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când Adam ajungea la ușă. La mulți ani! Îmi pare rău că am pierdut aniversarea ta. Pe pontonul de unde plecau feriboturile către insule nu părea să fie multă lume. Margaret stătea alături de Karl și privea cum acostau la mal micile vase Încărcate cu bușteni. — Ești sigură? a Întrebat-o el. — Da, foarte, a răspuns. Vreau să te urmez. Asta dacă nu cumva ai oroare de o astfel de idee. Măcar o scurtă vreme, până când te faci bine și te pui pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire și atîta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pîine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rînd la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sîmburii la vișine...". Narațiunea din "Ca frunza-n vînt" e construită din instantanee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca la toaletă să spele ibricul, zăbovea mult, îl înapoia doamnei Olimpia cu mii de plecăciuni și mulțumiri, sclipea vasul metalic, era mult mai curat decât fusese. Rolă de calcul? O întrebă pe Carmina, ridicându-se de pe scaun și executând cu degetul mici cerculețe pe documentul de pe birou. Regret foarte mult n-o am decât pe asta, e deja folosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era praf și mirosea a igrasie stârnită. Toate obiectele din casa familiei Alexe arătau ca după un cataclism natural. Teancuri de cărți, ziare, scaune răsturnate acoperite cu hârtie de sac, o lustră, sticle, canapeaua întoarsă cu două arcuri sărite, un vas de faianță fără capac pe care scria zahăr, un dulap mic, o tavă, un pahar pe jumătate golit, un sul de hârtie igienică, un prosop transformat în spălător, saci burdușiți din plastic plini cu fel de fel de obiecte. Facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se îndepărta de toate. La plecare, în timp ce-i conducea pe oaspeți, tatăl se lovi de căldarea cu apă, era cât pe ce s-o verse, gemu de durere și-și frecă genunchiul. Apa se clătină sărind în sus până la gura vasului. Unde te-oi fi uitând, îl apostrofă din urmă nevastă-sa, deși știa bine că omul are vederea slabă. Mergeau după cei doi oaspeți prin zăpadă spre poartă, tatălui îi atârnau șnururile de la ghetele încălțate în grabă, mama cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot aia e îi răspundea în gând femeia. Mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple și asta și o cuprindea starea de bine, scăpa farfuria din mână în timp ce-o învârtea prin apa leșioasă din ligheanul de vase, zâmbea, știa că n-o vede nimeni ce face acolo, deasupra plitei călduțe. Ea pur și simplu întinerea, nu se mai văieta de picioare, nu le mai arăta nodurile reumatice, dintre coaste, de la subraț, nu mai ruga pe nimeni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și ducă la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință în izbânda ei ascunsă! Carmina își unse o felie de pâine cu zacuscă de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot cu mâinile goale bâjbâind în vid. I se pleoșteau umerii, respira sacadat ca după un urcuș greu, fetele cu greu reușeau să-l facă să râdă la masă. Pe urmă observa, ca trezit din somn, noul aranjament floral din vasul de sticlă așezat pe măsuța dintre fotolii, o îmbinare de culori de un bun gust desăvârșit, rămânea mereu extaziat, uneori se întreba cum poate o femeie, așa lipsită de grație să facă niște lucruri atât de frumoase? Femeia iubea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă era lăsată într-un colț să respire, să respire și atâta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pâine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rând la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sâmburii la vișine... Târziu, când Sidonia se trezi cu tâmplele albite, când copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mirosea apetisant a carne. Sidonia intrase cu mult curaj în încăpere, din momentul în care pășise peste prag, își spusese sieși că totul era nemaipomenit de normal, gura sobei în jarul căreia se zvârcoleau câteva lemne, calendarul religios, dulapul cu vase, tăcerea dintre cei doi soți preocupați de problemele lor mărunte. În definitiv așa e în viață și viață însemna și ceea ce era în jur. Încurajându-se astfel, a dat drumul spectacolului. S-a arătat plină de spirit, de rafinament, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pună picături în ochi, Carmina înțelese că el se leagănă în balansoarul acelorași iluzii, că el încă își investește în ea ambițiile lui de părinte, renăscute odată cu vizita Sidoniei, "acea femeie de-a dreptul fascinantă", după cum considera el. Mama spăla vasele și povestea despre copilul Elenei. Afară pe sârmă ședeau întinse la uscat cearceafurile de pat și de plapumă și două fețe de pernă, desigur iar zăbovise până târziu în noapte, aplecată asupra modelului broderiei, ca să termine, pe urmă se trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cafea, spuse Carmina și dispăru din încăpere. În picioare, lângă aragaz, cu mâna pe coada ibricului, mintea ei pendula în gol. Scoase cu gesturi mecanice ceștile din dulap, le așeză pe masă, apoi culese cu lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără. Curând suprafața lichidului se umplu de spume, dese, mișcătoare, se cățărau pe pereții ibricului. Răsuci butonul aragazului. În timp ce aștepta să se depună zațul, privi jos pe fereastră. Mașina lui albă era acolo, parcată ostentativ în vechiul loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme le privi cum plutesc dezordonat în apa din vas, uneori putea să vadă câte o fărâmă de cruciuliță verde, câte o jumătate de cerc albastru apoi trase apa și rămase nemișcat lângă tron până când apa se goli din rezervor. Nu mai rămăsese nici o bucățică din calendar. Părăsi baia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și te sărut mult, i-am trimis mesaj când Pinochio se făcuse Păianjen de-adevăratelea, și m-a întrebat ce faaaci? lung, de sus, sprijinit de tocul ușii, la strâmtoare, știind că eu nu am unde fugi decât în spălatul vaselor de ochii lui negri cu alt înțeles, cu zâmbetul lui irezistibil pentru mine, și eu îmi dădeam seama și piciorul tresălta fără să vreau, și din gură-mi ieșeau alte vorbe și eu nu eram eu, eram în urma mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nebun, sub ochelari mă dureau ochii și de la lumină și fără lumină, totul era dilatat, conștientizat, pașii, oamenii, detalii, toate sar în ochi și din toate caut o semnificație care nu vine, carnea mi se umple de aer, de la căldură vasele se dilată în mine și mă îmbolnăvesc de inimă, simt cum bate prea repede, anormal, simt nevoia să scriu altfel, nu pot, nu mai pot. Scriu la un internet după ce vorbesc prea mult și cu cine apuc și conștientizez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu cărți, care pe alocuri păreau înclinate spre interior - asta din pricina pereților neregulați, care făceau casă să arate că o locuință rupestra destul de civilizată. Pe rafturi fuseseră lăsate ici-colo spații libere, în care erau expuse mai multe vaze, căni și vase de ceramică ce semănau unele cu altele. Obiecte asemănătoare mai apăreau și pe cele câteva măsuțe din odaie. Pe rafturi era așezată și o combină hi-fi costisitoare, care la această oră nu funcționa, cum, de altfel, nu funcționa nici televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mei, spuse Șam, învârtindu-se surescitat prin cameră. La ora asta hlizelile mesenilor se-nalță că fumul de pe jertfelnice la o mie de mese unde se ia micul dejun, în toată Londra și-n comitatele din jur. Apoi, luând un vas de ceramică, spuse: — E drăguț. Tu l-ai făcut? — Da. — E foarte drăguț... E de vânzare? — Nu și pentru tine, Șam. Dacă-l vrei, ți-l fac cadou. — Nici gând. O sută de lire-i bine? — E mult prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
zise Adrian. — Toată lumea are, îl asigura Șam. Această remarcă păru să aibă un efect mai mare decât cel dorit de el. Tot Șam a fost cel care a rupt tăcerea încordata. — Păi, atunci... pa, spuse el. Ellie, o să trec după vas când mă-ntorc. Stai puțin, Șam! stărui Eleanor. — Îmi pare rău, dar trebuie s-o șterg, spuse Șam și dispăru. Auziră ușa din fața închizându-se în urma lui. Eleanor se întoarse către Adrian. — Doar nu vrei să spui c-ai acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de zi. — Tocmai m-am întors din L.A. cu o cursă de noapte, o lămuri el. Purta un costum de pânză sifonat, cu o pată de mâncare pe rever, si era nebărbierit. — Mi-am zis să trec să-mi iau vasul de ceramică dacă v-ați sculat. Și văd că v-ați sculat. — Ziceai c-o să stai acolo o lună, îi aminti Eleanor. — Mi-am schimbat planurile. Și, altfel, ce mai faci? întreba el, aplecându-se s-o sărute pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
clipe din bucătărie apăru Șam. — Adrian! Te-ai sculat! zise el, căznindu-se întrucâtva să pară jovial. Adrian îl privi cu răceală. — Ce cauți aici? — Am sosit azi-dimineață de la L.A. Am trecut doar așa, să văd dacă-mi pot lua vasul de ceramică. Traversa cameră până lângă măsuța pe care era expus vasul și-l ridică. — Credeam c-o să fii plecat o lună. — Mi-am schimbat planurile, răspunse Șam, întorcând vasul pe toate părțile. Are un smalt minunat. — Vrei să zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-se întrucâtva să pară jovial. Adrian îl privi cu răceală. — Ce cauți aici? — Am sosit azi-dimineață de la L.A. Am trecut doar așa, să văd dacă-mi pot lua vasul de ceramică. Traversa cameră până lângă măsuța pe care era expus vasul și-l ridică. — Credeam c-o să fii plecat o lună. — Mi-am schimbat planurile, răspunse Șam, întorcând vasul pe toate părțile. Are un smalt minunat. — Vrei să zici că te-au pus pe liber tipii de la studio? — Nee! Eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Am trecut doar așa, să văd dacă-mi pot lua vasul de ceramică. Traversa cameră până lângă măsuța pe care era expus vasul și-l ridică. — Credeam c-o să fii plecat o lună. — Mi-am schimbat planurile, răspunse Șam, întorcând vasul pe toate părțile. Are un smalt minunat. — Vrei să zici că te-au pus pe liber tipii de la studio? — Nee! Eu i-am pus pe liber, îl lămuri Șam. Vorba vine. Puse vasul la loc. — Cum vine vorba? — Am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Mi-am schimbat planurile, răspunse Șam, întorcând vasul pe toate părțile. Are un smalt minunat. — Vrei să zici că te-au pus pe liber tipii de la studio? — Nee! Eu i-am pus pe liber, îl lămuri Șam. Vorba vine. Puse vasul la loc. — Cum vine vorba? — Am plecat. M-am hotărât să n-ajung o ștoarfa de Hollywood. Stăteam sub umbrela de soare, pe marginea piscinei mele private din Beverly Hills, și lucrăm la a nu știu câta varianta a scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
arhivă cu Diana în costum safari, pășind ferm, cu capul sus, pe-o cărare marcată într-un tufăriș infestat cu mine. — Ei bine, rămâne de văzut... zise Șam. Cred că eu o s-o iau din loc, Ellie. Unde mi-e vasul? întreba el, ridicându-se în picioare și privind în jur. — Ah, Șam, nu pleca! îl ruga ea. Mai stai! Păi, nu știu... — Adrian! spuse Eleanor. — Poftim? — Spune-i lui Șam să mai stea. — Mai stai, zise Adrian, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]