43,157 matches
-
un prodigios și un solicitat portretist. Fie că portretele sale privesc existențe comune și personaje oarecare, fără o identitate precisă și o notorietate publică în măsură să justifice un interes explicit (Portret de femeie, Tînăr cu carte în mînă, Rochia verde, Portret cu basc, Portret de bărbat, Fetița cu cercul etc.), persoane publice cunoscute - artiști, oameni de cultură, personalități din lumea științei etc. - (Portretul profesorului Jean Paul Laurens, Pictorul Ștefan Popescu, Portretul arhitectei H. Delavrancea-Gibory, Portretul profesorului Ștefan Minovici, Portretul profesorului
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
artefacte, de construcții, de asfaltul din tîrg, spațiu în care forfotește o lume, o gloată agonică. Avem aici o confirmare a ceea ce a spus Petre Pandrea referitor la poezia bacoviană "a asfaltului", care a înlocuit-o pe cea a "pajiștilor verzi"". Firește că în acest plan al devitalizării, al "dispariției", al aneantizării, eul liric capătă conotațiile corespondente. Spre deosebire, bunăoară, de "demiurgicul" Arghezi, Bacovia se identifică cu individul frustrat, șters, anonim, suferind. E "naufragiatul" din arhaicele locuințe lacustre, elevul palid și
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
sa bibliotecă pe care o consultă în zadar. Se scîrbește de atîta ignoranță, e mereu arțăgos, iar meșteșugul e în delăsare. Îl cuprinde dorul de ducă. Înainte de a pleca are norocul să găsească un concetățean, scamator ce-și spunea "Moldova Verde" care - mirare! - îi dă răspunsul pe care îl tot căutase amarnic. A doua zi, împreună cu scamatorul cultivat, părăsește Damascul. Ajunge la Sfîntul Munte, unde dă peste un călugăr care - uimire! - rostea în extaz versuri păgîne. Era un român ajuns monah
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
postmoderne ale artei: Șerban Foarță dedică un întreg volum recuperării unor dimensiuni importante ale culturii populare. " Primesc o fată în gazdă, ofer condiții de bloc./ Vînd tractor U560 și remorcă basculabilă 5t." "Taur, cu auto, îmi plac plimbările la iarbă verde" etc. Autorul colează anunțuri de prin ziare și, spre deosebire de mulți "postmoderni" care utilizează acest tip de materie, obține efecte mult mai complexe decît banalul și, la un moment dat agasantul, umor involuntar. Astfel, versuri precum "Steaua a dansat în Ștefan
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
Bogdan Iancu "...Așa și cu povestirile din volumul de față, sunt un fel de discuții la masa de lemn din Pădurea Verde de la marginea Timișorii, la masa de lemn de dinaintea Birtuțului. Ele sporovăiesc de-ale lor, de cele politice și culturale și vine faptul de viață ca măgarul..." - intenții strecurate de autor în Prolegomena ce deschide volumul Apocalipsa 9 (retroproze), întîmplarea cu
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
același timp, o povară: ți se umple inima/ de pofta de a trăi de-a pururi, așa cum se umplu fîntînile/ cu apă tulbure - adîncile fîntîni din noi -/ în timpul grăbitelor ploi, de peste noapte, ale verii./ Aceste clipe cu obedele de măr verde./ Aceste clipe și ulucelele lor/ făcute din lapte dulce" (Ultimele stele, dimineața, în zori). Intervin însă și clipe tensionate, neînțelegeri ale cuplului care duc la disociere. Nu întîmplător e din nou menționată aici legătura dintre bărbat și femeie, al cărei
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
un mod de a te ruga" - ce se manifestă, uneori violent, prin nevoia reîntoarcerii, apropierii, posibile doar prin poezie, de "punctul central", loc "vital", primordial și, tocmai de aceea, "neștiut". Apare astfel imaginea unui "loc" ale cărui coordonate sunt "câmpia verde", "casa albă", "copacul înflorit", "mormântul mamei" (Enigmă) sau "grădina", în care eul poetic sapă ca în "propriul trup" (Grădina). Dorința, nevoia, imposibil de stăpânit, de a pătrunde în interiorul propriei ființe creează abisul, o figură geometrică ce se adâncește, prelungind în
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
alb trona portretul amfitrioanei de al cărui pictor nu-mi mai amintesc. Nu am uitat tonul lucrării; un verzui de toate nuanțele, privirea acută a femeii de o intelectualitate glacială care te obseda mult timp după aceea, pînă la mănușile verzi și ele croite dintr-o piele de crocodil. Vera, în timpul vizitelor, invitat de Nichitici, bărbatul ei distins, avea pentru mine o atenție specială, de cînd îi vorbisem despre cele două tablouri de valoare ale casei; mai ales Plata dijmei pe
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
cadru al existenței fărîmițate, singurul mod pozitiv de ființare e contemplația ce include recunoașterea unui Autor incognoscibil al tuturor celor date, reprezentînd însă, vai, un atentat la conștiința de creator a artistului: "Nici pomii galbeni, nici pomii roșii,/ Nici pomii verzi,/ Și nici ideile repetate la nesfîrșit ale mierlelor,/ Asemenea stucaturilor repetate/ De-a lungul unor încăperi fără număr/ În care nimeni nu poate fi fericit;/ Și nici smochinii născîndu-și cu greu/ Nisipul semințelor/ În dosul gratiilor inventate să-i apere
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
clujeni s-au înghesuit, cu prilejul rușinosului, prostescului protest împotriva folosirii maghiarei în administrația locală, sub statuia cu aspect sexual a lui Avram Iancu. Știu că, exact ca la Târgu-Mureș în martie 1990, la Cluj au fost mai ales "români verzi" de prin localitățile împrejmuitoare - ba chiar și din orașe peremizate precum Aradul meu natal. Cu toate acestea, absența oricărei reacții semnificative a clujenilor dă de gândit. Ba chiar dă apă la moară celor care susțin că România e o țară
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
Antonescu, bărbat curajos și pe care l-am cunoscut altădată ca fiind un francofil și anglofil, își imaginează că va exercita o putere dictatorială și se gîndește să-și salveze poporul în timp ce el însuși este manevrat de huliganii în cămăși verzi care lucrează pentru Berlin". Apoi descrie, în notații revelatoare, rebeliunea legionară, care amenința viața bunului său prieten M. Ralea și a altora ca el. După înfrîngerea rebeliunii, îl consideră pe Antonescu un dezonorat pentru că a învins cu ajutorul armatei germane. În
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
critice vs. "Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie", ceea ce n-a întunecat definitiv relațiile teologului cu poetul. Nu se implică în politică, nu are simpatii față de culorile vreunui partid, ceea ce n-a exclus avertismentul primit din partea "cămășilor verzi". Mergând înainte, anticipator, și revenind pe spirala cronologiei, Lidia Stăniloae așterne amintiri fie trăite și relatate prin ochii copilului, fie povestite de tatăl său. Evident cele trăite interesează cel mai mult, cum ar fi evocarea părintelui Cioran și a doamnei
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
transportate în lumea ficțiunei ideale, natural că i s-au găsit justificări metafizice, metatextuale, metapsihologice, metalingvistice etc. etc." Toți sînt deci niște snobi exaltați, habar n-au să deosebească poezia de vorbărie, trebuia să vină cineva să le spună adevărul verde în față și obscurul colaborator al Luceafărului n-are nici o îndoială că el e singurul cap-capabil să ajungă la o judecată de valoare asupra operei lui Gellu Naum și asupra persoanei poetului. Care mai are un defect major: îi plac
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
Pe bună dreptate Louis Iribarne o considera "o carte labirintică, subversivă, probabil scrierea cea mai politică a lui Milosz." În rest, trimiterile la un ethos specific (cu tot ceea ce implică acesta, inclusiv magie, superstiții, legende cu diavoli îmbrăcați în frac verde, purtînd jabou și pantofi cu tocuri, ca să-și ascundă copitele), scenele de vînătoare (memorabile prin concretețea detaliilor), întîmplările dramatice (sinuciderea Magdalenei, nebunia lui Baltazar, agonia bunicii Dilbinowa), se armonizează perfect, în acest roman-labirint al memoriei, devenită, ca și scriitura, de
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
Nu istoria atotștiutoare pe care o așează Eliade pe capul guvernanților din 1937 ca o lespede, dar istoria care dă naștere paradoxului după care toate teoriile în favoarea spiritualității românești, bineînțeles, ortodoxe, sfîrșesc în nevoia statului național puternic, condus de români verzi și curățat de alogeni. Va să zică "revoluția creștină care încearcă să creeze o Românie nouă, creînd întîi un om nou, un creștin perfect" are drept scop să "restaureze raporturi de omenie și de creștinătate în sînul aceleeași comunități de sînge". Atenție
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
de război italieni 1915-1918 (1921); ar merita încercată o comparație între cele două corpusuri (deși, în cazul lui Spitzer, esențial e comentariul, analiza tematică și stilistică a textelor). în scrisorile în cauză, întîlnim desigur comentariile metadiscursive despre începerea scrierii "Foaie verde de homei, / Am pus mîna pe condei, / Și condeiul pe hîrtie / Și-am început cu dor a scrie" (p. 469); textele nu sînt lipsite de neologisme "Eu șăzut și pus pe gînd / îți comunic acest rînd" (p. 525), chiar în
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
întâlnim un neoavangardism agrafic în care livrescul are din nou rolul de panaceu sintactic. Unele poeme - delexifiate, cum le numește poetul - sunt însă eterogene, enumerativ-secvențiale și asintactice până la ilizibilitate: "biografeme, glife ale memoriei... podu iloaiei... centrul neantului... fata cu ochi verzi, de tăune... dubița teveu, fără ferestre... scriitori ieșeni, drumul de țară... anacronism, anacondism... cercurile... niciodată concentrice, literare... roțile bicicletei pionier... roșu mat... dar întâi, trotineta albastră, parcul copou, glifa paternă, glifa lampadar ci abajur tronconic, glifa țâșnitoare, glifa roi de
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
întâi, cartea ar fi detestabilă prin anumite superficialități. Dan Botta îi reproșează lui Blaga precaritatea particularizărilor spațiului mioritic prin: versul popular care alternează silabe accentuate cu neaccentuate (ca în orice poezie populară), imaginea satului ca alternanță de case și spații verzi (ca oriunde), așezările păstorești etc. - ceea ce ar conduce la "concluzia prodigioasă că România se compune din dealuri și văi". Cele mai scumpe îi sunt lui Dan Botta ideile sale despre thracism, pe care le-ar fi descoperit "nu prin intermediul străinilor
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
Pașadia. Craii caută în escapadele lor "larmă, lumină, lumi" (de remarcat aici repetarea nazalei m din corpul cuvintelor, care conduce la sugestii auditive cu ecou în planul semantic: murmurul necontenit al "vieții care se viețuiește"). Marea este și ea "vie, verde și vajnică" într-un crescendo silabic de tipul 1, 2, 3, cu tendință către infinit prin adăugarea imaginară a unei noi verigi. La "a XLVIII-a aniversare" a zilei sale de naștere, el își propune "scheme de funcționare" sintetizate astfel
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
cască, a venit să ne viziteze, vorbea cu noi întrebând despre toți membrii familiei, spunea că ne-a vizitat și altă dată, dar noi eram micuțe și nu-l mai Ținem minte. Mama l-a servit cu ciorbă de fasole verde (ceea ce nu lipsea niciodată din casă pe timp de vară, cât timp creșteau păstăi în grădina noastră) și plăcinte cu brânză, cu dulceață de prune (tot din cămara au tohtonă), noi îl priveam cum mânca și plescăia de plăcere. Plescăitul
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
primă instanță. Banalitatea se înzestrează cu o energie ce îi dă posibilitatea de-a deveni producătoare de fantastic: "ploaia a spălat nămolul/ dezvelind pietrișul originar// soare pauză coups în geamul sălii de curs pauză de sable / viperele dorm în temple verzi/ stropi rostogolindu-se pe dale// în căușul palmei cascade asfințesc". Din elementele unei ambianțe terne țîșnesc feerii geometrizante: "case căpițe garduri molizi/ un păienjeniș de linii/ dezvăluie savante geometrii// cărări ca niște albii secate// petele de zăpadă joacă rolul/ zonelor
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
se culcă din întâmplare cu un bărbat aproape necunoscut, iar în pat le e mai comod decât pe canapea, dar, oricum, după, ele suferă și stau la masă cu figuri de păcătoase, iar aproape necunoscuții bărbați, postorgastic, mănâncă satisfăcuți pepene verde. Cât de adevărat! Cât de just! Cât de plictisitor și de dulce e să trăiești! Dar pe de altă parte: uneori așa ai vrea să "i-o tragi" uneia tocmai pe canapea, fără să-ți pese nici de pat, nici
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
troian. • În politica se cheamă că spune adevărul cine minte mai puțin. • Cinstește-ți părinții măcar că pe niște străini oarecare! • Modestia e adesea orgolioasa (Roni Căciularu). • Să călci în străchini și apoi să mănânci din ele... Hmm! • Cine visează căi verzi pe pereți, reușește la paștele căilor. • Dacă prostia ar ucide, ar fi o mare tragedie națională. • Vechile steriotipuri dispar greu. Cele noi și mai greu. • Mimarea adevărului pare adesea mai verosimila decât adevărul însuși (Andrei Strihan). • Întâmplător nimic nu e
PROVERBE COMBINATE & ÎNTÂMPLĂTOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382675_a_384004]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SFADĂ ÎNTRE SURORI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului O sfădește, prima oară Iarna, noua Primăvară, Zicându-i în față verde, Celei pe care-o precede: - Fii atentă ! Vezi ce faci ! Dacă vrei să te îmbraci Doar în verde monoton ! Pune-ți și-altceva în ton Cu superba mea hlamidă. Haide ! Nu mai fii timidă ! Vei vedea c-așa gătită, Cu
SFADĂ ÎNTRE SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382715_a_384044]
-
scene din trecut bizare, stând în pat așa de tristă tot mereu ți se năzare, în cvadriga ta de visuri timpul își pierde măsura, ochiul lăcrimează singur, a tăcut deja și gura, pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer, care-apar din când în când după care iute pier, vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcate trec prin fața ta, femeie, pline de singurătate, care-ți fură-n zbor privirea, oglindită în fiori, locuită de fantome, de iluzii în culori
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]