13,235 matches
-
de limpezi, era clar că îl incomodai, mă mir că te-a suportat și orele alea în care ați fost nevoiți să călătoriți împreună, el știa noutățile, cîștigase încrederea Geniului, vorbise deja cu Copoiul, care ca un arhanghel îi adusese vestea cea bună. Adică se putea face revoluție în toată puterea cuvîntului, unda verde era dată și din est, și din vest, cel puțin așa îi dicta spiritul de anarhist, mare tupeist și Copoiul. Tăcerea e de aur era sloganul lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
timpul, ne întoarcem mai întîi la Editură, iar după aceea trecem puțin și pe acasă. Am pornit, zice Sena, accelerînd puternic, lăsînd brusc ambreiajul, schimbînd rapid vitezele. — în ultimele săptămîni, începe domnul Președinte să se plîngă, am primit mai multe vești proaste decît bune. — Cum așa? face Sena pe neștiutorul. — Foarte simplu, explică domnul Președinte, ultima noutate e că Potăiță a renunțat la luptă mult prea devreme, și-a tras un glonț în piept fără să se consulte cu nimeni dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
el. — Nu e bine să subabreciezi pe nimeni, încercă Timișoara să-i atragă atenția, și băiețașii ăștia fac parte din sistem. — Halal sistem, spuse Poștășică, dar hai să n-o mai lungim, că am zăbovit destul. Mă așteaptă clientela cu vești proaspete. — Poate că pînă la urmă dacă totul o să iasă bine te răzgîndești și tu, spuse Timișoara, făcîndu-i loc să iasă. Măcar de dragul meseriei. Deocamdată rămîne cum am stabilit, spuse Poștașul, pășind în stradă, e verificat că nimănui nu-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cam fi timpul să vă lăsați păgubaș, sau cel mult să încercați o miză două la ruletă, îi face semn cu ochiul spre o masă alăturată. — 21, spui? simte Roja că încep să-l mănînce palmele. Să vă dau o veste bună, nu de-asta v-am abordat, îi dezvăluie Patru Ace, cîteva mii de lei încoace-încolo nu contează, luați-o ca pe-o consolare, un cadou din partea casei. — Arăt eu a filozof? spune Roja, ce naiba, fii puțin mai realist, cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
noi un grup așa cum aveau baptiștii sau reformații, eu habar n-aveam despre ce era vorba, și cu biserica cum rămîne? am întrebat-o pentru că ea se abătuse de la subiectul ăsta, nu se clintește nimic, ăla care ți-a adus vestea era un întîrziat, era clar, nu mai primisem nimic de la plicul cu vestea proastă, știa ceva ce eu nu aflasem încă, pentru că apele s-au liniștit imediat. — Ciulește-ți bine urechile Roja, simți nevoia să i-o spună, dacă vreodată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce era vorba, și cu biserica cum rămîne? am întrebat-o pentru că ea se abătuse de la subiectul ăsta, nu se clintește nimic, ăla care ți-a adus vestea era un întîrziat, era clar, nu mai primisem nimic de la plicul cu vestea proastă, știa ceva ce eu nu aflasem încă, pentru că apele s-au liniștit imediat. — Ciulește-ți bine urechile Roja, simți nevoia să i-o spună, dacă vreodată ți-a trecut prin cap că eu i-am ascuns ceva, să știi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iar de noi? De azi înainte vă garantez eu că n-o să mai depindeți de nimeni, zise Roja. Sau acum o să mi spuneți că v-ați răzgîndit, că vreți altceva. — Asta da surpriză, spuse Angelina înveselindu se brusc. Pentru o veste ca asta merită să aștepți și zece ani cu sufletul la gură. Te gîndești: timpul zboară, au întîrziat deja douăzeci de minute. Dacă n-o să vină? Dacă o să te lase baltă tocmai acum? Era pe punctul de a și lua
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce se găinățează pe gardul scund care Împrejmuiește parcul. Ai dispărut pur și simplu, te-ai topit, te-ai evaporat. Te-am acceptat atâta amar de ani și până la urmă ai șters-o englezește făptură bicisnică, m-ai părăsit fără veste. Cine știe ce corbi s-au Înfruntat din ficatul tău umflat de băutură, dihanie bătrână. Îmi pare rău că nu-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
până aici În halul de slăbiciune, În care ești? -Cu gree-uu. Fă-ce-am câ-țivaaa pașiii și mă odihnea-mmm. Am crezut că o să moo-r. -Unde ai locuit de când ai dispărut, hidră de apă curgătoare? Te-a lăsat inima să mă părăsești fără veste? Nu vezi În ce hal ai ajuns? -Am vr-uut să mor depar-te de ghe-touu. Ca un câinee vagabond lângă un mai-da-n pără-ssit.... Antoniu Îl ajută să se ridice În capul oaselor, așezându-i cu grijă picioarele pe pământ, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
MÎ ții ăn tensiune, spune odatî, ce se ăntămplase cu Ema ta!” ,, La douâsprezece și jumâtate fix Ăexact cănd pendula din sufragerie bâtea jumâtatea de orâă, telefonul a țărăit lung, sinistru. Am ridicat receptorul ăncet, cu găndul de-a amăna vestea cumplitî, pentru cî presimțeam cî nu e o invitație la o cinî romanticî. O voce gravî m-a anunțat cî tatâl meu a murit ăntr-un accident de mașinî și cî va trebui sî vin de urgențî la morgî, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fie milă. Mila este victoria lor Împotriva sărăciei.,, Ghetoul este În fierbere-primăria amenință cu evacuarea, după Sfintele Sărbători de Paști. Se pare, că minicipalitatea este În tratative cu un concern israelian, pentru construirea unui complex hotelier. Antoniu primește cu liniște vestea pe care i-o dă Ben. Nu are rost să se frământe, oricum ce vrea Dumnezeu, asta se va Întâmpla. A devenit fatalist. E drept Însă că, la 55 de ani, nu mai găsește soluții pentru vagabondajul lui exersat. Scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în mod deliberat, târându-și picioarele greoi și fixându-mă întruna. M-am întrebat dacă o fi aflat din ziare ceva ce mie mi-a scăpat: relatarea unei catastrofe pe undeva departe, un accident al vreunei cunoștințe, în ambele cazuri veștile mi-ar fi fost împărtășite cu mare interes. Se așeză la celălalt capăt al canapelei și continuă să se uite la mine cu aceeași privire încordată, lipsită de zâmbet. Am agitat băutura în shaker și i-am turnat puțin Martini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lui Rosemary, în ciuda drăgălășeniei lui, aduce cu o caricatură. — Bună, bobocule! am spus și am sărutat-o. — Bună, Martin, zise Rosemary fără să zâmbească și fiind în mod evident puțin șocată de ceea ce percepea a fi superficialitate din partea mea. Aduci vești de o mare gravitate, adăugă ea pe când ne îndreptam spre ieșire. Am pășit în urma siluetei ei zvelte și cochete și ne-am urcat în automobilul Sunbeam Rapier al lui Alexander. — Vești mizerabile, am spus. Nu-i nimic. Ce faci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de ceea ce percepea a fi superficialitate din partea mea. Aduci vești de o mare gravitate, adăugă ea pe când ne îndreptam spre ieșire. Am pășit în urma siluetei ei zvelte și cochete și ne-am urcat în automobilul Sunbeam Rapier al lui Alexander. — Vești mizerabile, am spus. Nu-i nimic. Ce faci tu, ce face Alexander? — Bine, atât de bine cât putem fi, răspunse Rosemary. După glas părea copleșită de necazurile mele. Îmi pare atât de rău, Martin! — Și mie, am spus. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
coniac. — Le-am primit azi-dimineață, spuse Alexander. Dar nu mi-ai trimis vin de Porto. Aș vrea ca tot vinul de Bordeaux să se transforme în vin de Porto, dacă s-ar putea. — Nu și dacă aș prinde eu de veste la timp! am răspuns. Aveam aceeași dispută în fiecare an de Crăciun. — Mă tem că mâine vor fi aici toți cei care vin de obicei. N-am reușit să-i descurajez. Abia așteaptă să vină, după părerea lui Rosemary. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dar repetate, că erau de fapt două fericite lesbiene care se potriveau de minune. Astăzi trecusem, cu fiecare din ele separat, prin demersul dureros de a le informa cu privire la divorțul meu: am sesizat că erau deja la curent cu situația. Veștile proaste se transmit cu mare viteză și multă voioșie. Rămăseseră amândouă lângă ușă, așteptând fără să-și trădeze nerăbdarea, să dispar de acolo. Trăsăturile și atitudinile lor ilustrau moduri diferite de a-și exprima regretul: domnișoara Hernshaw, înaltă, blondă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
deschid ușa - îmi tremurau mâinile - și în cele din urmă am deschis. Pe palier lumina era aprinsă. Era Antonia. Am rămas privind tâmp la ea, mirat, și inima începu să-mi bată mai repede, de parcă știam deja că îmi aduce vești proaste. Stătea cu spatele spre lumină, dar pe fața rămasă în umbră se putea citi o expresie la fel de rătăcită ca a mea. Fără să scot nici un cuvânt m-am întors spre încăperea luminată iar Antonia a venit după mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
această stare toată după-amiaza. Morocănoși, ne făceam amândoi de lucru prin casă, trecând iar și iar unul pe lângă celălalt, strâns legați și totuși incapabili să ne atingem, într-o atmosferă tăcută și reciproc ostilă. Eram îngrijorat pentru că nu aveam nici o veste de la Georgie, care nu-mi răspunsese la scrisoare. Suferința provocată de indiferența ei persista - o suferință aparte, separată de celelalte probleme ale mele - și-mi pusesem în gând să-i scriu din nou chiar în seara aceea. Dar, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lui Georgie în afară de o conștiință încărcată. Tu ne poți vindeca pe amândoi. Foarte sincer, sunt absolut încântat. Trădarea și minciuna izvorau de pe buzele mele cu o ușurință uluitoare. Sufeream îngrozitor. — Ești formidabil, Martin, spuse Alexander. Vrei să-i dai tu vestea Antoniei? — Sigur că da, am răspuns. Dar n-ați vrea să treceți voi pe la noi în seara asta? Unde sunteți acum? Georgie e cu tine? Eram atât de nefericit, atât de zdruncinat de această veste încât nu-mi doream decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Vrei să-i dai tu vestea Antoniei? — Sigur că da, am răspuns. Dar n-ați vrea să treceți voi pe la noi în seara asta? Unde sunteți acum? Georgie e cu tine? Eram atât de nefericit, atât de zdruncinat de această veste încât nu-mi doream decât să mă arunc cu pieptul într-o sabie, să trec peste șoc cât mai curând posibil. Sigur, e aici cu mine și-ți transmite toată dragostea ei. Alexander acoperi microfonul receptorului cu mâna și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Alexander, iubitul meu frate, se însoară cu Georgie Hands. Nu! exclamă Antonia. Surprins de vehemența acelui „nu”, de nuanța de uimire și refuz categoric, m-am uitat la fața ei: devenise dintr-odată însăși masca brăzdată de riduri a durerii. Vestea o afecta pe Antonia. — Ei, poate că așa e mai bine, am spus. Cred că ar trebui să fii mulțumită. Asta îmi scoate ispita din cale. Antonia trase adânc aer în piept, ca și cum s-ar fi pregătit să scoată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ferestrei. — Of, Doamne, v-am dat atâta bătaie de cap! spuse Georgie. Mă simt cât se poate de prost! — Totul e bine când se termină cu bine! răspunse Antonia și mâna ei atinse instinctiv mâna lui Georgie care mângâia cățelușul. Vestea tentativei lui Georgie o întinerise pur și simplu pe Antonia. Imediat își ieșise complet din amorțeală și-și lepădase aerul de om înfrânt. După trei zile de emoție și încântare arăta incomparabil mai bine, redevenind cea de odinioară. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
le cumpăr, știți că nu se găsesc totdeauna. Sunt puțin necoapte, dar vânzătorul mi-a spus că în două-trei zile o să fie numai bune de mâncat, dacă stau la cald. M-am întors spre Rosemary. — Am să-ți dau o veste grozavă, surioară. Soția mea se mărită cu fratele meu, am spus. Nu găsești că-i minunat? — Iubitule! rosti Antonia. — Nu mai rămâne decât un singur lucru de făcut: ca eu să mă îndrăgostesc de Rosemary și-apoi să mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că vrea să fie prima femeie care să participe la cea mai dură cursă auto a tuturor timpurilor: Targa Florio din Sicilia. Era o zi cenușie și umedă de vineri la sfârșitul lui ianuarie, anul trecut. Când i-am dat vestea, Dora a declarat că o asemenea „emancipare“ trebuie sărbătorită... — Tu ce zici? Mă jucam cu cravata, fără să fi Înțeles ce-a spus. Băgându-mi cămașa În pantaloni, am repetat distrat: — Nu? Ce zici? Deși, continuând să-mi Îmbrac sacoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la umăr, cu benzi neagre peste ochi, nas și gură. Purtau cu toții costume Închise la culoare, asemănătoare cu cel de pe Karp, și cămăși albe, gulere apretate și cravate, unii aveau batiste În buzunarul de la piept, alții, ceasuri de aur În veste toți purtau pălărie și cam jumătate din ei se sprijinea În baston. Mi-am dat seama imediat că bărbații din poze făceau parte din pătura de jos a clasei mijlocii, dornici să dezvăluie semnele care indicau poziția lor În societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]