3,592 matches
-
de soare.Frunzulițe se ridicăPe tulpina-i mititică,Iar în vârful ei zâmbește Clopoțelul, vitejește.Cu petalele plăpânde,Căpușorul și-l întinde;Cercelușul fin se-aratăPeste neaua înghețată.Nu se teme de răceală,Deși încă-i ger afară.Primăvara o vestește,"Ghiocelul" se numește.(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... XIII. IEPURAȘUL LĂUDĂROS, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017. Cine, oare, se fălește Și pe toți îi ispitește, Să-l admire fiecare, Ce
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
colaborarea corespunzătoare și eficientă. Tot ce ține de desfășurarea unui astfel de eveniment începe de la promovarea lui și se termină cu actul final al ultimei clipe de evoluție pe scenă a artiștilor. Rosturile primordiale ale promovării sunt acelea de a vesti bucurii, ca evocații ale unei plăceri ce-l așteaptă pe public în sala de spectacole. Drept semn de prețuire a preferințelor publicului, de care se leagă importanța promovării spectacolelor, vine de la Eventim București, prin PR Specialist Nicoleta Ion o veste
JULIO IGLESIAS. DIN NOU ÎN ROMÂNIA, LA BUCUREŞTI ŞI CLUJ, ÎN LUNA MAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376085_a_377414]
-
și bucurie că a trecut peste acest hop atât de ușor. Nu mai percepea aproape nicio durere și se dăruia cu toată voluptatea actului în plină desfășurare, transformând senzațiile de durere într-o deosebită plăcere. Zvâcniri ale trupului ei mă vesteau că încearcă noi senzații, că este în preajma exploziei. Ochii i se închiseseră pe jumătate și clipeau nervos. Striga fără să vrea... “Acum, acum, da, da, aah ce bine este, iubește-mă, strânge-mă în brațe, te iubesc”. Era complet pierdută
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
în împărăția mea și faci parte din neamul vampirilor. - Totuși n-am înțeles de ce îți sunt ursit? - Așa a decis stăpânul nostru, Dracula, după ce și-a pierdut viața și tronul și a ajuns în această lume. La unul dintre balurile vestite de la Budapesta a cunoscut o frumoasă contesă, vampiră, se înțelege. S-au plăcut și au rămas împreună. Ei m-au plămădit pe mine! Eu n-am fost niciodată muritoare, m-am născut direct în lumea vampirilor. - Vrei să spui că
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
dat să o trăim Și conștiința verticală Ca nicidecum s-o risipim. Ninge stelar în Paradisul Creat de Dânsul pentru El Și-n iesle,Pruncul Unic doarme Sfințind poporul Israel Magii cei trei surâd ferice Gândind cum ceea ce-au vestit Și semnele ce studiat-au, Destinul azi a împlinit! Ninge sublim,ninge feeric Cum niciodată n-a mai nins Și-n suflete-ne pieritoare, Steaua Speranței s-a aprins... Vom vrea trăi mai buni,mai sinceri, Clipă de clipă să
CRĂCIUN de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376689_a_378018]
-
obroc în timpul dictaturii comuniste, colinda religioasă a reînviat năvalnic după 1990, când este interpretată în biserici, în școli, la radio și televiziune, pe străzi, la casele oamenilor, atât la țară, cât și la oraș. Scopul colindei religioase este de a vesti nașterea Mântuitorului. Colindătorii sunt, în general, copii, deoarece sunt mai apropiați, prin neprihănire, de îngerii care au vestit nașterea Domnului. Momentul colindatului este în seara sau noaptea de Ajun, pe la cântători, până în revărsatul zorilor. Colinda este sfântă și nemuritoare, colindătorii
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
la radio și televiziune, pe străzi, la casele oamenilor, atât la țară, cât și la oraș. Scopul colindei religioase este de a vesti nașterea Mântuitorului. Colindătorii sunt, în general, copii, deoarece sunt mai apropiați, prin neprihănire, de îngerii care au vestit nașterea Domnului. Momentul colindatului este în seara sau noaptea de Ajun, pe la cântători, până în revărsatul zorilor. Colinda este sfântă și nemuritoare, colindătorii vin neîncetat, „Din an în an mereu / La geam cu Moș Ajun” (Cântec de Crăciun) Gazdele sunt îndemnate
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
este sfânt și purtat de îngeri (Crăciunul). Locul nașterii lui Iisus este cel biblic, în Betleem pronunțat popular Vitleem, într-un spațiu modest, neprielnic nașterii, ieslea boilor, „ În paiele grâului, în ogrinjii fânului” (S-a născut Domnul). Nașterea lui este vestită de elemente cosmice, miraculoase, steaua care-i călăuzește pe magi spre locul nașterii, de elemente sacre, corul îngerilor (Îngerii cântă), de elemente profane prin proveniență și sacre prin funcție și mediul în care se manifestă, glasul clopotelor (Colindul clopotelor, Crăciunul
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
de logodnicul tău, de Fred. Nu știu cum ar fi primit el vestea că în noaptea aceasta tu te aflai cu mine, la nuntă. Până una-alta, a continuat Raoul, să uităm de Fred și să vedem cum va primi prietenul meu vestea că am fost și eu părtaș la furat mireasa! Iată un lucru la care nu se aștepta! - Dar de unde până unde ai venit cu mireasa tocmai aici, unde locuiesc eu? - Aici locuiești? Ce mică e lumea! Înseamnă că o cunoști
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]
-
tu ai rămâne pe vecie, O râpă îmbrăcată-n bălărie. Iar trupul ți s-ar umple de noroaie, Târâte de șuvoaiele de ploaie ! Atât i-a spus și a pornit agale, Ducându-și unda lină înspre vale, Dar și-a vestit iubirea printr-o boare Și păstrăvi ce înoată spre izvoare. *** Ciclul "Povești din veac" Referință Bibliografică: Legenda râului de dor (Altruism) / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1441, Anul IV, 11 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
LEGENDA RÂULUI DE DOR (ALTRUISM) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376743_a_378072]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PRIMĂVARĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vreau să împart cu tine Vara Cât mai zburdă Căprioara, Toamnele ce's adunate Chiar în ridurile toate... Pletele vestesc a iarnă, Vremea-n noi vrea să mai cernă Lupi flămânzi atancă-n haită Pe aici dau câte-o raită... Dar brândușele din gânduri Îmi scriu verde printre rânduri, Primăvară port în suflet Și mă țin după al ei umblet. Soarele
PRIMĂVARĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375090_a_376419]
-
altceva pot spune? Noi amândoi am zămislit mistere, Ecou ce'n rai sau iad o să răsune A tril ce cântă nouă înviere. Eu te iubesc, Adamul tău de azi! Alt nume pentru steaua căzătoare, Plutind alene peste vârf de brazi, Vestind crepusculul când noaptea moare. Eu te iubesc! Te voi iubi mereu, Ca o nălucă urmărindu-ți pasul! Eu te iubesc și am să-ți fiu doar eu Și somnul, și'amintirea, și popasul. *** Declarația de căpătâi a Ucenicului în dragoste
EU TE IUBESC! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375112_a_376441]
-
de pasiune, ceva divin în tot ce vibrează pe corzile ei. În tine ai ascuns tot cerul, frumoaso! Întinde-mi o mână ori deschide-mi fereastra, întunericul dispare și lumina e-n toi! Rămâi în mine ca o stea luminoasă, vestind mereu o naștere, o străfulgerare venită din neant a căzut peste mine, împins de-o forță nevăzută am intrat în acele adâncuri, cu groaza că te-ndrepți spre nu-știi-unde, atracția spre dincolo e un miraj, știi sigur că pornești acolo
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
sunt otrăvitori, de bună seamă am fi mușcat cu mare poftă din ei! Întotdeauna m-am întrebat cum făcea mama când simțea diferența dintre o simplă zi oarecare, în care iarna făcea o pauză scurtă și ziua cea mare, care vestea venirea adevărată a primăverii și, implicit culesul ghioceilor. Ca și primăvara însăși, Poiana a Treia venea când voia ea, aducând bucurie, descătușând veselia. Se arăta doar celor vrednici, care se-ncumetau să ia taurul de coarne, plecând la drum în
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
de sunt orânduite la cotor? Aveam patru ani copil minor. Am învățat să citesc și am văzut ,,așa s-a călit oțelul” o carte pentru acel azimut. Astăzi zăresc prin ziare și mulți prieteni au strigat: indignare! Cum un scriitor vestit cu multe cărți, copil iubit, cum este aruncat în stradă că nu pupă fundul și vibrează. Mi-am adus aminte de o carte: ,,Așa s-a călit oțelul” Acum suntem căliți cu gerul. Referință Bibliografică: Scriitorul / Petru Jipa : Confluențe Literare
SCRIITORUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372593_a_373922]
-
și bucurie că a trecut peste acest hop atât de ușor. Nu mai percepea aproape nicio durere și se dăruia cu toată voluptatea actului în plină desfășurare, transformând senzațiile de durere într-o deosebită plăcere. Zvâcniri ale trupului ei mă vesteau că încearcă noi senzații, că este în preajma exploziei. Ochii i se închiseseră pe jumătate și clipeau nervos. Striga fără să vrea... “Acum, acum, da, da, aah ce bine este, iubește-mă, strânge-mă în brațe, te iubesc”. Era complet pierdută
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
nervoasă pe toate necazurile care l-au apăsat. Ea a căpătat în roman întorsăturile cele mai imprevizibile pe portativul stilului scriptic. Ea a apărut ca mijloc de defulare sau numai decorativ. Toate personajele din roman înjură. Cocoșilă în privința înjurăturilor era vestit, îl înjura și pe tat-so, și pe popoa, și pe primar, și pe preceptor, pe toți de la lingură, de la șervetul cu care se stergea, la lampă, la feștilă, lumânare, târlă, copii, bunici și străbunici. “Pe Dumnezei Cocoșilă îl cobora jos
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
viitoare. În vârful bradului împodobit creștinii au așezat steaua, ca simbol a împlinirii luminii și a închipuirii locului unde tainele măreției deusiene aveau să se împlinească prin Ecce homo: Steaua sus răsare / Ca o taină mare / Steaua strălucește / Și lumii vestește / Că astăzi curata / Prea nevimovata / Fecioara Maria / Naște pe Mesia... (“Steaua sus răsare”, colind popular românesc). Vârfurile bradului de Crăciun, în formă de stea, insuflau românului împlinirea norocului în viața împodobitorilor, dar și realizarea tuturor visurilor. Steaua se mai folosea
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
singur îmi ascult tăcerea, Așteptând să revii... să dormim nemurirea. Căci sufletul îmi vorbește de cărări neumblate când pleoapele-mi coboară-n vise nedezlegate. Apoi, prin acorduri de chitară Luna-mi șoptește de o iubire flămândă ce dorul meu îl vestește. Inima, ea-mi cântă jalea-n poeme tremurânde, ascult ritmul nopții și-al șoaptelor nebune. Mă leagăn de ani prin versuri și muzică-n ureche gândindu-mă cu dor la tine, suflet pereche. Mi-e dor să văd noaptea iubind
NIMENI ÎN DRUMUL MEU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372812_a_374141]
-
punea oricând în dilemă pe geneticieni, poetul tandru, un rezervist cu veston și apucături de caporal, marea poetă a celor mici, o babă toxică, clonțoasă și păroasă, poeta diafană, cu alura ei de balenă eșuată, Marele Dramaturg, un îngâmfat certăreț vestit pentru dramele sale cu oțelari fruntași, iar ultimul, ca de obicei, poetul oniric, făcut praf, că venea de la un parastas și emoțiile îl dăduseră gata. Evident toți cu alaiul lor de lăudători. Sala era plină, masa, cu toate eforturile primilor
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
dificilă întrucât zona nu era specifică acestor culturi. Am decis, de la mine putere, comunicându-le prin Emerich să fie anunțați elevii prin „strigare și clopot” când anume să revină la școală. Se înțelege că elevii au întâmpinat cu mare bucurie vestea iareu am început să umplu caietul cu cuvinte și expresii în limba maghiară. În orele de școală (8-12) ședeam în clasă și repetam în limba lui Petofi și Ianoș, gazda mea care, deși trecuse prin școala de la Ugra, nu știa
DASCĂL PRINTRE UNGURI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373121_a_374450]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DE CRĂCIUN Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului De Crăciun Plângea sub gerul iernii când a zărit pe sus O stea vestindu-i lumii că s-a născut Iisus Și dintr-o dată gerul se risipi pe cale Când îngerii din ceruri cântară osanale. Însingurat și trist bătea la porți închise Dar un pruncuț din iesle speranța îi aprinse Flămând și gol adesea, lipsit
DE CRĂCIUN de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373143_a_374472]
-
ponoare Lustruind viori Orb O pâlpâire... Vino în casă iubito Închide-mi pleoapa Iele Ușă batantă Cine trece prag uitând Să treacă umbra ? Fief Ocnaș în cuvânt În esențe lumina Se cuibărește Religie Taifas cu lutul- Iisus învârtind roata Și vestind Crucea ... Citește mai mult StabilimentCrucea de piatrăJoc de genuflexiuniIad cu pauze.GreierZi însorităZorele pe ponoareLustruind vioriOrbO pâlpâire...Vino în casă iubitoînchide-mi pleoapaIeleUșă batantăCine trece prag uitândSă treacă umbra ? FiefOcnaș în cuvântîn esențe luminaSe cuibăreșteReligieTaifas cu lutul-Iisus învârtind roatași vestind Crucea
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Și vestind Crucea ... Citește mai mult StabilimentCrucea de piatrăJoc de genuflexiuniIad cu pauze.GreierZi însorităZorele pe ponoareLustruind vioriOrbO pâlpâire...Vino în casă iubitoînchide-mi pleoapaIeleUșă batantăCine trece prag uitândSă treacă umbra ? FiefOcnaș în cuvântîn esențe luminaSe cuibăreșteReligieTaifas cu lutul-Iisus învârtind roatași vestind Crucea... XXXI. DOSAR, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 408 din 12 februarie 2012. Ce mai strânsoare Legea este ca un nod Fără cap, firul... Ofrandă Întinsă la uscat Piele de aborigen Tam-tam la tobă... Nutrient Culoare de
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
ochii umezi, blând melancolici, sufletul ascunzătoare de fluturi și flori, raiul patimilor pe drumul Golgotei. Nu simte greutatea Crucii, doar sete și-o foame cumplită de iubire, cuvintele au roit în inima sa. După o perdea țesută din licurici clopotele vestesc o vecernie între sihăstrii. Cu sufletul fărâmițat în bobițe de mătănii femeia se roagă beată de aromele de dincolo de aparențe. (Dorina Stoica) Referință Bibliografică: Dincolo de aparențe / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1895, Anul VI, 09 martie 2016
DINCOLO DE APARENȚE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373227_a_374556]