KorAP: Find »[drukola/base=vesti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...148 >

3,681 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

pot zice taman cum zice Măria Sa Vlad... - Curu’! exclamă Ștefan, râzând. Mi-e teamă că marele Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, n-a mai suferit nici o Înfrângere atât de grea din vremea lui Iancu de Hunedoara. - Măria Ta, interveni spătarul Albu, gărzile vestesc sosire de soli polonezi. Cer audiență chiar acum Măriei Tale. - Și vor anume? ridică Ștefan sprânceana. - Din câte am aflat, au scrisoare de pace de la craiul Cazimir și vor o Întâlnire, grabnic, Între Măria Ta și crai. - Bine, spătare. Solii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ale podișului Donețului. Nu departe, spre miazăzi, la două zile călare, se afla țărmul Mării Negre. Și tot la două zile călare, spre răsărit, murmurau valurile Mării de Azov. Niprul era o bună pavăză Împotriva atacurilor neașteptate ale cazacilor zaporojeni. Atacuri vestite din timp de patrule care băteau podișul și câmpia Donului, ca și malurile Volgăi, până În câmpiile joase Manici-Kuma, la poalele munților Caucaz. Pentru Ștefănel, urdia nu Însemnă, la Început, decât o Întețire a zgomotelor. Sute de cai tropotind În toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se apucă să verifice dacă roțile căruței sunt bine prinse În osii. Amir merse destul de mult, evitând străjile și focurile. Își alese o poziție din care cortul marelui han se vedea, mai Înalt decât toate celelalte, acoperit cu blănuri scumpe, vestit la intrare prin steagul cu nouă tuiuri din păr de cămilă. În vârf strălucea, sub lumina palidă a stelelor, amuleta cu ierburi magice, care păstra curat locul unde se afla stăpânul și Îl apăra de duhurile rele. Acea amuletă aurită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Drumului Mătăsii, din munți până la țărmul de sud al Mării Caspice. Ajuns În fața lor, Nogodar opri căruța și salută În dialectul circazian. Apoi spuse că trebuie să ajungă pe Drumul Mătăsii, căci la sfârșitul lunii martie aveau Întâlnire cu neguțători vestiți În târgul de la Samarkand. Aveau blănuri pe care voiau să le schimbe pe pietre prețioase și pe mătăsuri chinezești. Apoi, bătrânul lăudă centura pe care o purta unul dintre călăreți. O centură lată, neagră, incrustată cu pietre prețioase. Călărețul salută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Tatăl Copilului Albastru. 18 iulie 1468. Pasul Brețcu, Munții Carpați Grupul de oșteni trecuse din Transilvania În Moldova de mai puțin de un ceas. Era Încă dimineață, dar, cu toată răcoarea pădurii și mirosul aspru al cetinii de brad, se vestea o zi călduroasă. Petru Aron trimise iscoade În față, poruncind Înaintarea cu prudență. Nu avea mulți oșteni, doar două mii, și nu venea ca să Înfrunte oastea lui Ștefan. Venea fiindcă, În sfârșit, complotul boierilor ajunsese la final, iar răsturnarea voievodului din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ducerea lor În stepe și, mai ales, prinderea Măriei Sale Ștefan. În sala tronului se făcu liniște. Voievodul se ridică Încet din jilțul domnesc, rămase În picioare și privi adunarea. - Drumul robilor, spui... În curtea palatului se auzi trilul unei privighetori, vestind apropierea zorilor. - Drumul robilor... repetă Ștefan. Hoarda de Aur Își trimite cei mai buni luptători spre Moldova, ca să ne ducă În robie... Știți, căpitanii mei, ce Înseamnă asta! Nici un bătrân și nici un copil nu va fi lăsat În viață... Femeile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
casele boierului Vâlcea, peste drum! Să trimită un om la biserică, să bată clopotul În dungă! Modruz Își puse arcul și tolba de săgeți la spate și o luă la fugă. Gâlcă Își chemă slujitorii. - Aprindeți ciuga din deal, să vestiți atac la hotare! Luați femeile și copiii, ieșiți prin spatele casei, pe potecile care duc spre codri. Faceți o targă pentru Simina. Luați mâncare, apă, lapte pentru copil. În cinci minute, să fiți pe drum! Treceți de Valea Stearpă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mare! Deși se aflau la câteva minute de o bătălie fără nici o șansă, oamenii chiuiră de bucurie. - Oastea cea mare se adună În două-trei zile... mormăi moș Gligor. Noi, Într-un ceas, om fi pe lumea cealaltă... - Focurile dinspre apus vestesc călăreții din Cetatea Hotinului să iasă degrabă și să salveze locuitorii satelor! reluă Gâlcă. Alte focuri și buciume vor vesti apropierea oștilor Măriei Sale! Acum, urmați poruncile mele! Pe două rânduri! Rândul din stânga, ascunși după șirul de case de acolo! Rândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se adună În două-trei zile... mormăi moș Gligor. Noi, Într-un ceas, om fi pe lumea cealaltă... - Focurile dinspre apus vestesc călăreții din Cetatea Hotinului să iasă degrabă și să salveze locuitorii satelor! reluă Gâlcă. Alte focuri și buciume vor vesti apropierea oștilor Măriei Sale! Acum, urmați poruncile mele! Pe două rânduri! Rândul din stânga, ascunși după șirul de case de acolo! Rândul din dreapta, dincolo! Ne trebuie funii groase și arcuri! Câte arcuri avem? - Zece! Funii aduce acuma frate-meu! strigă unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
noapte tare grea... vrea să fim odihniți și În putere... - Iscoade În față și lateral! Pază Împrejur! mai porunci Oană, descălecând. Nici o vorbă, nici un foc. - Că destule focuri vin din urma noastră... spuse Vasile, mijind ochii spre apus. - Focurile acelea vestesc mișcările de oști ale Măriei Sale pentru pârcălabii cetăților, spuse Oană. Iar focurile dinspre răsărit vestesc mișcările tătarilor, așa cum le văd iscoadele noastre. - Și unde crezi Domnia Ta, căpitane, Întrebă Iulian Lacrămă, că se vor Întâlni cele două țări de foc? - Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Pază Împrejur! mai porunci Oană, descălecând. Nici o vorbă, nici un foc. - Că destule focuri vin din urma noastră... spuse Vasile, mijind ochii spre apus. - Focurile acelea vestesc mișcările de oști ale Măriei Sale pentru pârcălabii cetăților, spuse Oană. Iar focurile dinspre răsărit vestesc mișcările tătarilor, așa cum le văd iscoadele noastre. - Și unde crezi Domnia Ta, căpitane, Întrebă Iulian Lacrămă, că se vor Întâlni cele două țări de foc? - Asta nu știu... răspunse Oană gânditor. Dar dacă Îmi ceri să ghicesc, aș zice ceea ce știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
arcașilor, atac pe flancul stâng! Călărimea condusă de stolnicul Petru și comisul Groza, manevră falsă de atac pe centru, cu retragere pe dreapta! Răzeșii, retragere la liziera codrului! Vreau două mii de arcași, pe două rânduri, acolo, pe dealul din stânga! Trâmbițele vestiră noile porunci, iar corpurile de oaste răspunseră. Din dreapta lui Oană se desprinseră cele două corpuri de cavalerie, care se aruncară Într-un atac vilejios, la galop, izbind În plin tumen-ul condus de Mamak baatur. Înaintarea aripii stângi a tătarilor fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
al doilea, Filip Pop, și hotnogul Nechifor... să iasă din luptă pe stânga și pe dreapta și să ocupe pozițiile de acoperire a retragerii, cu arcașii În primele rânduri. - Rămâne Albu singur, Măria Ta... spuse Oană. - Nu rămâne singur, căpitane. Vestește intrarea În luptă a voievodului! - Dar, Măria Ta... - Trebuie să fiu alături de oamenii mei! Sună atacul! Oană Înțelese. Ștefan avea dreptate. Ridică brațul, cornul sună Garda Măriei Sale, În formație de luptă!, iar Cei o mie făcură un careu În jurul domnitorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
momentului. - Dă-mi voie, Măria Ta, să-ți câștig bătălia asta! Îi spuse, Încet, voievodului. - Ai mână liberă, Oană, atâta vreme cât nu-mi ceri să ies din luptă! - Nu-ți cer, Măria Ta! În tine stau sufletul și nădejdea oștenilor noștri! - Vestiți căpitanii de oaste să sprijine strategia Apărătorilor! E porunca mea! strigă Ștefan, lovind de sus În jos un tătar voinic și despicându-l În două. Cornul sună din nou, transmițând semnalul Oastea Moldovei se supune ordinelor Apărătorilor! Porunca Măriei Sale! - Lacrămă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
harapnicele pe spinare, pe Drumul robilor! Căpitanii adunară oștile și Împărțiră poruncile de escortare a prizonierilor. Apărătorii Își luară locurile În jurul voievodului. Căldura după-amiezii aluneca Încet Într-o adiere ce prevestea Înserarea. Se auzi dangătul Îndepărtat al clopotelor din sate, vestind biruința Moldovei. Din codri și din satele unde furia tătarilor nu ajunsese, oamenii ieșeau uimiți, parcă nevenindu-le să creadă că scăpaseră de primejdie. Îngenuncheau la trecerea Măriei Sale și priveau lung șirul robilor tătari În lanțuri, pășind În praful câmpiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de urmă la Samarkand. Se afla acolo Împreună cu Amir și Nogodar. Dar ceva s-a Întâmplat, căci nici una dintre acele iscoade nu s-a mai Întors. Trei războinici ai noștri au fost găsiți uciși În cartierul morților... - Nici un semn nu vestește că ar fi În viață... spuse Primul Cuceritor. De mulți ani, În câmpul intuiției mele nu se mai află nici o energie care să ne pună În primejdie. Excepție făcând cea a lui Oană, de care va trebui să ne ocupăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
zarea Întrebărilor. Sosirea Copilului Albastru nu-l mirase. Îl aștepta, chiar, În fața căsuței de lemn, În poiana Înconjurată de brazi, În mijlocul căreia Oan-san se antrenase În disciplinele spiritului. - Satori, spusese bătrânul, parcă zâmbind. Văd În tine lumina. Apropierea ta e vestită de mișcările aerului și de licăririle focului. Bine ai venit. Ștefănel Îngenunche și duse fruntea la pământ. Acum Înțelegea ce forță reprezintă Yamabushi și ce taină a vieții și a nemuririi purta În el. Știa ce miracol se petrecuse atunci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pe poarta cetății, pornind spre sud și spre vest. Grupuri de călăreți În diferite uniforme (pe care tânărul nu reușea să și le amintească) soseau. Unii intrau În cetate, alții se opreau În taberele așezate În jur. Trâmbițele de pe metereze vestiră sosirea unei solii străine. Un ordin venit de la spătarul Albu puse În mișcare un grup de o mie de călăreți care așteptau În fața zidurilor și care porniră În grabă spre sud. Cei treizeci de Apărători traversară șanțul de apărare pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată din Încleștare trupele de răzeși, printr-o șarjă pe malul apei! Pârcălabul Șendre, din flancul drept, să intre În atac de linie de-a lungul Racovățului! Din pădurile rămase sub cețuri izbucniră trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură semnalul de atac. Clinchete de arme se răspândiră pe firul văii. Urdia Își schimbă rapid tactica. O forță masivă de gemlii, spahii și ieniceri formară un vârf de atac spre dreapta, de unde se aștepta atacul moldovenilor. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată a tuturor trupelor aflate În luptă și revenirea gărzii din Încleștarea cu Apărătorii. „Deci asta era... Își spuse Alexandru. Victoria psihologică prin atac asupra comandantului dușman. Exact reversul acțiunii Cuceritorilor... extraordinar... ” - He! Alessandro! se auzi vocea lui Gianluca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fost el Însuși Dumnezeul lumilor. Asemeni furtunii pe care, cu puterile lui și ale Întregii țări, o stârnise cu adevărat. Imperiul fusese oprit aici. Nici un pas mai departe. În jurul lui, miile de oameni Îngenuncheau, privind cu Încrâncenare spada care le vestea că Învinseseră cel mai puternic dușman al Europei și al Întregii creștinătăți. Ceea ce nu Îndrăzniseră să creadă că se va Întâmpla se Întâmplase astăzi, 10 ianuarie 1475, aici, la Vaslui, sub ochii lor. Fără nici un ajutor din afară, Moldova biruise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
zăpadă Înghețată rămăsese din zilele trecute. Răsărise luna, iar lumina ei se răsfrângea În albul zăpezii, creând impresia că ziua nu se sfârșise, că nici nu se putea sfârși decât alunecând Într-o nouă dimineață. Apropierea bandiților Jian Shi fu vestită de scrâșnetele zăpezii și abia apoi de tropote. Înaintarea lor era sigură și rapidă. Nu se așteptau la vreo rezistență, căci nu Întâmpinaseră nici una vreme de ani Întregi. Atacaseră și fugiseră. În acest fel rezistaseră fără a fi prinși. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cuvintele, nici momentul. Că totul era mult mai complicat decât putuse ea exprima. Că simțea o spaimă adâncă, inexplicabilă. Că Îl visase Întins În zăpadă, Într-o baltă de sânge. Și că, oricum ar fi luat acest vis, el nu vestea nimic bun. Se Întoarse spre Cosmin, ca să-și ceară iertare pentru tot ce spusese. Dar Cosmin adormise. Se Întinsese În pat, Îmbrăcat de luptă, și adormise instantaneu. Erina Îngenunchie lângă marginea patului, Îi luă mâna și și-o lipi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
rămânea cald. Un vânt ușor porni din imensitatea galbenă. Amir ridică mâna În aer, ca și cum ar fi vrut să simtă mai bine ușoara adiere. Părea a fi aflat unul din răspunsuri. Luptătorul necunoscut fusese ajutat de vânt. Deșertul Gobi era vestit prin ucigătoarele furtuni de nisip care Îngropaseră, odinioară, caravane Întregi. Și, Întâmplător, vântul bătuse În ziua aceea. Cuceritorii nu putuseră vedea nimic, fiindcă, asemeni adierii care bătea chiar atunci, direcția vântului fusese de la est la vest. Nisipul le intrase În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
repede! strigă Ali beg. Spahii porniră pe gheață, purtând trupul lui Oană Într-un hamac, Între doi cai. În urma lor, ienicerii se Înșiruiră pe malul Dunării, gata să respingă orice Încercare de salvare a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o sută de vâslași. Nava Înainta Încet, dar reușea să spargă stratul de gheață. Cea mai Îngrijorătoare veste era, Însă, apropierea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]