7,993 matches
-
lor și ciuca bătăilor. Ganymedes se mulțumește însă să-și vâre cu obscenitate policele între indice și degetul mijlociu: Dar de plătit, tot vei plăti! îl amenință. Lasă-l în pace! intervine autoritar Rufus. — Ce? N-am dreptate? se înfierbântă veteranul. A ucis un om, nu? — Și ce te bagi tu? — Dacă a omorât, trebuie să plătească la fel. De ce îi e atât de frică de sabie? De ce nu e gata să moară un pic mai voios? — Ajunge cu vorbăria! se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
flegmatic gladiatorul. Rufus își pierde de-a binelea firea: — Și ce-i cu asta? Mare noutate, n-am ce zice. Se întoarce către nefericit: — Află de la mine că moartea nu e nici o pagubă, altminteri ar fi cineva păgubit de dânsa... Veteranul își duce brusc mâna la burtă și se chircește ușor. Am gaze, murmură a scuză. — Dacă te-ai ghiftuit aseară, ripostează zeflemitor instructorul. Și ce-ai fi vrut să fac? Să mă vait ca nenorocitul ăsta că sfârșitul mi-e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
continuă cu o voce surdă: — Păzim chiliile de sub noi, în care dorm gladiatorii. Fornăie înfundat. — Să nu fugă cumva vreunul. N-ar avea cum, scrâșnește Rufus din dinți. — Nu ne putem sprijini nici măcar în lance, se jeluie în con tinuare veteranul, căci pe cei ce se reazămă îi ia de obicei somnul și - dacă te prinde - tortura te mănâncă. Glasul i se voalează: — Atunci chiar că ți se pare moartea un vis frumos. — N-are de ce să ne fie frică de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
duc să văd, îl anunță. Rufus se repede spre el: — Stai că vin și eu! În ușă dau amândoi nas în nas cu Ganymedes. Gladiatorul e alb la față. Se clatină. Pusio îl prinde de piept să nu se prăvale. Veteranul horcăie greoi: — Abia... a... am... scăpat... Rufus observă că are cămașa sfâșiată și pătată de sânge în mai multe locuri. Îl zgâlțâie totuși fără prea multe menajamente: — Ce s-a-ntâmplat? — Fugiți! mai apucă să spună rănitul. Se scurge moale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cavaler? Bărbatul îi susține privirea fără să-și plece pleoapele. Schițează apoi un zâmbet timid. I se pare că-l recunoaște. Îl întreabă pe Nero: — ăl’ de colo, nu este cel care a adus la Siscia cohortele de voluntari și veterani rechemați sub arme? Tiberius tresare și murmură derutat: — Velleius Paterculus!? Îl zărește la rândul său și agită ușurel din mână în semn de bun venit. Ajuns lângă el, îi oferă bărbătește acolada. — Nepotul lui Minatus Magius din Aeclanum, praefectus fa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Velleius tace prudent, Nero însă replică iute: — Sclavii au fost înrolați din lipsă de cetățeni tineri. Dar în sinea sa își înghite cu greu nemulțumirea. Mare pros tie, aceste recrutări extraordinare. S-a trezit peste noapte cu 10 000 de veterani și voluntari, pe lângă cele 10 legiuni ce convergeau spre Siscia, plus încă 70 de cohorte auxiliare și 14 unități de cavalerie. A trebuit să dizolve imediat această adunare gigantică și complet inutilă. Augustus, ca de obicei, nu l-a consultat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noastre întru desființarea acestui obicei făcut la centru, de a se considera Dobrogea ca loc de scăpare din toate impasurile ce produc peripețiile mișcării politice din țară"2009. Astfel, jurnaliștii constănțeni prezentau practicile administrației centrale care repartiza în Dobrogea funcționari "veterani (...) ai birocrației"2010 sau militari de carieră deveniți indezirabili 2011. În aceste condiții, "prefecturile ademenitoare, totdeauna deschise, ale Dobrogei, ajutau sau scăpau pe guvernanți de orice strâmtorare"2012. Având în vedere toate acestea, autorii articolului se credeau îndreptățiți să afirme
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Ștefan Constantinescu, Alexe Avramide și D. H. Petrof 2518. Lista domnului Baboeanu-Droe, "pe lângă desfășurarea unei mari activități din partea candidaților, a mai fost susținută și de stimatul (...) Leonida Stere, un intransigent conservator, precum și de avocații Alexandru Ionescu și Licheardopol și de veteranul doctor Petru, cunoscut democrat și persoana cea mai populară din Tulcea"2519. După încheierea votului domnul Baboeanu-Droe a expediat o telegramă domnului Dimitrie A. Sturdza, primul ministru al guvernului, în care se arăta că "orașul mă însărcinează să exprim, Excelență
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
vede În față. Mai târziu, Înainte de răsărit, În timp ce-și mâncau micul dejun la lumina felinarului răgetul leului s-a auzit din nou și lui Francis i s-a părut că acesta se află chiar lângă tabără. Pare un veteran, a spus Robert Wilson, ridicându-și privirea din farfuria cu scrumbii. I-auzi-l cum tușește. — E pe-aproape? — Cam la o milă În sus, pe râu. — O să-l vedem? Da, o să aruncăm o privire. — I se aude răgetul de la distanța aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stătea aplecat În față, cu pălăria pe ochi, cu sulița ținută-n unghi ascuțit sub braț, aplecată pe jumătate, țintind taurul cu vârful triunghiular de fier. Cu ochii pe taur, trăgând din țigară, criticul de rezervă de la El Heraldo scrise: „Veteranul Manolo a trasat o serie de verónicas acceptabile, terminând cu un recorte extrem de belmontistic care a smuls aplauzele obișnuiților arenei și așa lăsăm loc tercio-ului cavaleriei“. Zurito Își potrivi calul, măsurând distanța dintre taur și vârful suliței. Cât el estima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe taur scurt, cu fața spre Zurito. „Campagnero și-a câștigat respectul pentru uciderea unui rosinante.“, scrise criticul de la El Heraldo. „A bătut fierul cât e cald și a arătat că În mod cert nu este un iubitor de cai. Veteranul Zurito a scos de la naftalină unele din trucurile sale mai vechi cu lancea, din care notabil a fost acel suerte...“ — Olé, olé! strigă un bărbat așezat lângă el. Strigătul se pierdu În răgetul mulțimii și criticul Îl simți ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
păstreze și ei pleacă cu ele. Sau se pierd odată cu bagajele. Poți să cumperi altele din Milano. Actele contează. Nu trebuie să te simți prost pe tema asta. O să primești și tu medalii dacă stai destul pe front. — Sunt un veteran al campaniei din Eritrea, spuse Înțepat adjutantul. Am luptat la Tripoli. — E o onoare să te cunosc, spuse Nick Întinzându-i mâna. Alea trebuie să fi fost niște zile groaznice. Am observat panglicile. Ați fost cumva și la Carso? — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
infern alcătuit din pleava societății, zău așa. Cei mai amărâți oameni - o femeie supărată care traversase În goană Van Ness Avenue ca să-și sperie prietenul, un tânăr care sărise de pe Golden Gate Bridge și se răzgândise la jumătatea drumului, un veteran de război alcoolic care Își pierduse cunoștința pe o plajă de nudiști. Tragedii, neplăceri fatale, finaluri nefericite, asta erau cei de acolo. Dar ce căutam eu În locul acela? Eram prizoniera acestor gânduri, incapabilă să-mi părăsesc trupul fără suflare, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
metroul de pe linia Marunouchi și se îndrepta spre muncă. Are o experiență bogată în domeniu, de aceea tratează direct cu clientul în fața magazinului. „Munca noastră e oarecum asemănătoare cu cea a unui recepționer de la hotel.“ E un mecanic priceput, un veteran în acest domeniu. Până și tăcerea lui îmi transmitea lucrul acesta. Are părul scurt și este solid, are conformația unui om care muncește mult. Are un teribil simț al responsabilității față de muncă. Nu e genul vorbăreț. Despre atac vorbește rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eu ca lumea. În cele din urmă mi-am mai luat concediu trei luni. În această perioadă am continuat să merg la doctor și să iau medicamente. Se pare că sufeream de sindromul stresului post traumatic. Exemplete se intind de la veteranii din războiul vietnamez la victimele cutremurului din Kōbe. E provocat de un șoc puternic. Eu, timp de patru luni de la accident, am muncit până seara târziu, mi-am neglijat sănătatea, iar stresul a devenit din ce în ce mai mare. Datorită vacanței din vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
declarații împreună. Sunt medic specialist în circulația sanguină la Pavilionul de Medicină Internă, de aceea activitatea mea de la Spitalul de Urgență este, în principal, legată de valvele arteriale și de anomaliile inimii. Centrul de aici a reunit mai mulți medici veterani, din cadrul mai multor spitale, având variate specializări: medici interniști, chirurgi, cardiologi, neurologi, anesteziști. Toți au între cinci și cinsprezece ani experiență. În total sunt douăzeci de medici care fac gărzi de câte douăzeci și patru de ore. În ziua de dinaintea atacului supravegheam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de ani) Domnul Tamada este controlor la regia Autonomă de Exploatare a Metroului, la stația Naka-meguro. Lucrează acolo din 1972. În anul cu atacul se împlineau douăzeci și trei de ani de când muncește aici. Are funcția de controlor șef - e veteran. S-a angajat la metrou dintr-un motiv destul de ciudat: „Voiam o altfel de slujbă, să am mai mult timp liber. La un loc de muncă normal pleci mereu la aceeași oră de acasă și te mai întorci seara.“ La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și voia să devină mecanic. Se distra când se „juca“ cu ele. Totuși, după zece ani de făcut reparații, a fost mutat la departamentul de vânzări. Asta e politica firmei. E bronzat. Are o privire pătrunzătoare și aerul unui capabil veteran în vânzarea de mașini. Se pricepe foarte bine să mânuiscă vorbele, nu este impulsiv. Face ceea ce ar trebui să facă fără nici o ezitare. Datorită acestui lucru, rezultatele cresc. Dacă iei o mașină de la o astfel de persoană, parcă stai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un test. Un anumit număr de ore făceam exerciții de respirație. Așa decurgeau zilele acolo. Cred că am continuat antrenamentul ăsta câteva luni sau o jumătate de an. Nu-mi dădeam seama cum trece timpul, așa că nu-mi amintesc exact...Veteranii de acolo cred că făceau asta de mulți ani. Nu știi când te trimit de acolo. Gurul decide dacă rămâi sau pleci. Am fost ținut o perioadă mai lungă în antrenamente, apoi mergeam la lucru și din nou la antrenamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la subiectul acesta. M-a sunat și m-a întrebat: «Când ai avut ultima menstruație?» «Ce?.. Când să fi fost?», spun eu. Mi-a spus că de data aceasta vom avea un antrenament special. Am vorbit cu unul dintre maeștrii veterani și mi-a spus: «Păi, de fapt...», asta însemna că trebuie să fac sex cu Asahara. Mă urmărea mereu și eram stresată. Așa stătea situația (ridică din umeri, își încordează trupul). Nu vedea bine, dar avea instincte bune. Vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Detestam această inițiere promovată de domnul Asahara. Nu știu cum să spun... nu era imaginea pe care o aveam despre el. - Superiorii din Aum trebuie să fi știut despre relațiile sexuale ale lui Asahara cu femeile samana, nu-i așa? Un maestru veteran mi-a spus că domnișoara Iida și domnișoara Ishii (Hisako) au avut relații sexuale cu Asahara, dar și cu el. Nu m-am gândit dacă este bine sau rău, ci am fost impresionată de profunzimea tantrei. - A avut vreo reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară... ... Ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert, dinții păcătoșilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea: peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. Cu tot scepticismul său de veteran, discursul lung și mișcător al lui Ambarrus îl tulburase adânc. împărtășise întotdeauna disprețul ofițerilor și al claselor înalte față de bagauzi, acum, însă, pentru prima oară, îi vedea într-o lumină diferită: în ciuda opoziției lor radicale față de oamenii de rang și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și barba neîngrijită și privind gânditor în gol. Cearcănele negre mărturiseau cât de încercat fusese de veghea unei luni întregi de lupte și lipsuri. Doar dacă nu cumva? îl întrebă Sebastianus, care recunoscuse încă din primul moment în el pe veteranul experimentat. — Ei bine, poate că Atila se gândește că cetatea stă să cadă. Dacă ar cuceri-o, ar dispune de o bază puternică, ce l-ar ajuta să se miște după bunul plac pe un mal sau pe celălalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o reacție împotriva dezamăgirii și a deprimării - era o sumă reprezentând salariul pe care nu-l mai primeau de cine știe când. în vreme ce se întindea sub manta, Sebastianus răsuci în minte, tulburat, ultimele cuvinte ale lui Marcentius. Da, poate că veteranul nu se înșela. Fără îndoială, orele ce urmau aveau să fie hotărâtoare și poate ar fi fost mai bine să se întoarcă pe ziduri ca să se convingă că totul era în ordine. își repetă, totuși, că pe parcursul întregii zile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu viața și moartea, care sunt simple vorbe, ci lucrurile cu adevărat importante - funcționează destul de frumos. Înainte de sfârșitul lui, Seymour s-a bucurat, timp de trei ani și mai bine, de ceea ce e, probabil, cea mai profundă satisfacție permisă meșteșugarului veteran. A găsit o formă de poezie care i se potrivea lui, care răspundea celor mai durabile cerințe ale poeziei în general, și pe care cred că și domnișoara Overman, dacă ar fi fost încă în viață, ar fi găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]