4,489 matches
-
cel care tocmai a terminat ultimul cazan din cele cinci câte spune că a fiert de azi-dimineață până acum. E mai degrabă posibil să fie tocmai acest „nea Anton“ pe care Popescu se decide brusc să-l ajute să descarce vița uscată de vie pe care a adus-o pentru foc. În felul acesta va părea mai puțin suspect celor din jur, va putea rămâne pe lângă ei toată noaptea și deci, va reuși să afle mai multe lucruri. Bătrânul, oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
povestit și ca atare râde Întâi de unul singur de ceea ce tocmai și-a amintit. E vorba, de fapt, Popescu reușește să reconstituie ușor povestirea din fragmentele pe care le ascultă de fiecare dată când intră cu un braț de viță și o depozitează În colțul depărtat de vatră, despre niște bețivi dintr-un sat ceva mai depărtat decât B. și mai mare, un sat care avea și un spital și unde omul cu Salvarea se mai ducea din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
intrarea În spirala care traversa bazinul cu apă rece ai mai avut timp să observi că șoferul adormise Întins de-a lungul peretelui și să ceilalți Își băteau joc de el mânjându-l cu pământ și Îngrămădind peste el snopi de viță de vie uscată. Ai observat un zâmbet pe fața bătrânului Grințu și, mulțumit, te-ai dus să aduci furtunul pentru a completa cu apă rece bazinul. Poziția ta În următoarele ore ale acelei nopți, posibilitatea ta de a capta propozițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
timp el s-a ridicat și a gustat din țuica ce Începuse să se scurgă Încetișor În cofa din lemn de dud. Nici unul dintre cei de față, nici Popescu care să afla În picioare și mai aducea câțiva snopi de viță la Îndemână bătrânului, nici ceilalți care stăteau tolăniți pe jos de-a lungul pereților lipiți cu pământ și cu atât mai puțin șoferul de ambulanță care sforăia sub șopronul de la intrare, nici unul dintre aceștia nu a avut puterea să Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe unul care nu știe prea bine cum se Încarcă un cazan. Pare mai proaspăt și mai vesel decât era de cu seară, pune chiar el mâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
până-n Obor că ni-i cumpăra lumea pe drum, din căruță. Odată Încheiat ciclul natural al plantei pepene, povestitorul trecea, fără să-și permită să răsufle, la grâu și la porumb, la castraveți și vișini, la arbagic și roșii, vinete, viță de vie, mei românesc și pruni sau corcoduși. Viața la țară, așa cum o prezenta el, era un fel de paradis În care numai el, Subalternul, pe atunci copil, muncea cât șapte oameni mari. După aceea Își aducea aminte brusc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Povarna. Sunt așa cum sunt Privesc scena cu un surâs dureros și târziu înecat în parfumuri sordide, înăbușitoare și lacome; totuși, noi iubim viața și moartea în egală măsură. La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie. Se-mprăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile noastre șiroind eliptic printre sânii tăi, neatinși în scorburile
Povarna. Sunt a?a cum sunt by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83718_a_85043]
-
care dând să zboare se pomenește cu picioarele prinse într-o plasă. Roand a mers de-a lungul apei și a ajuns la o cotitură unde stâncile muntelui se plecau astfel încât formau un fel de grotă. Lăstare de iederă și viță sălbatecă se împleteau la intrarea acestui adăpost ca o dantelă lucrată de mâna naturii. Intrând în grotă, nefericitul paladin a văzut litere ce păreau săpate de curând. Erau versuri pe care Medor le scrisese întru sărbătorirea căsătoriei sale cu frumoasa
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ajungeau la pescarii turci de pe malul dobrogean. Sursa era vornicul Isaia, care asista la toate adunările Sfatului domnesc și avea putința de a fi la curent chiar și cu deciziile militare care erau luate fără participarea lui. Era boier de viță veche, odinioară prieten al lui Bogdan Mușatin, tatăl lui Ștefan. Cu toate că adeseori voievodul Îl mustra pentru lipsa lui de curaj, nimeni n-ar fi putut bănui că tocmai bătrânul vornic, leneș și ușor de speriat, avea imensa Îndrăzneală de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, și-mi tremură genunchii. Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua cînd asupritorul va merge împotriva poporului? 17. Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, și cîmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, 18. eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
aceeași gură ies și binecuvîntarea și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11. Oare din aceeași vînă a izvorului țîșnește și apă dulce și apă amară? 12. Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. 13. Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndețea înțelepciunii! 14. Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
țara mea a năvălit un popor puternic și fără număr, cu dinți de leu, și măsele de leoaică. 7. Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trîntit jos; mlădițele de viță au ajuns albe! 8. Bocește-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei! 9. Au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10. Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
s-a crezut grozav. 21. Nu te teme, pămîntule, ci bucură-te și veselește-te, căci Domnul face lucruri mari! 22. Nu vă temeți, fiare de pe cîmp, căci islazurile pustiei iarăși vor înverzi, pomii își vor da roadele, smochinul și vița își vor da rodul lor. 23. Și voi, copii ai Sionului, bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie și tîrzie, ca odinioară. 24. Ariile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
Dumnezeu... toamnă, iată-ne alături, tu cu visul, eu cu dorul, tu cu sânii plini de mere și cu păr moale de aur, eu cu gândul peste vreme călărind pe un centaur... frunze galbene agale cad pe un pridvor de viță, moare-ncet o romaniță, sub culori autumnale. plopii-n zare-au rămas goi luna tremură-n răstoacă, vântul a-venit în joacă în cămașa de strigoi. ........................... toamna vine de departe, să-mi ureze bun găsit, cu alai de frunzele moarte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
stropi de rouă fină. Buchet de bucurii Ești mugurele meu de fericire, Ce înflorești înmiresmat în stele. în pomul vieții tale-ți prind iubire, Din nestematele simțirii mele. Ești soarele, sclipire de lumină, Care-mi aduce-n suflet înviere, Neprețuită viță, cu rod plină, Raiul ce, sfânt, revarsă mângâiere. Ești țărmul care-mbrățișează marea, Purificat de valuri nesfârșite, Aureolă peste toată zarea, Buchet de împliniri reînnoite. Ești un izvor curat cu apă vie, îngemănat cu muntele statornic, întreaga bogăție de pe glie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai crește romanița Și în potecă, rar, mai trece câte un pas. Caisul de la poartă zadarnic înflorește, în curte, morus nigra a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel; Chiar și vița stacojie smerită a rămas, Aracii se înalță spre cer ca așchii seci, Trifoiul pentru sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
noapte stai în grajd la cal! Nu plânge, hai, îmi cumperi șal! Cafea de vrei nu mă trezi, Culege tei în zori de zi! Vrei pâine? Iar?! Vezi, ai în coș, Uscată, doar nu ești un moș. Săpat-ai tot? Vița s-a prins? Cum? Spui nu pot?! Nu ești destins? Prea mult te cert?! Nu poți gândi?! Totu-i incert?! Ce-ai vrea să fii? Șaman arab, să ai harem? Tu ești prea slab pentru tandem! Culege nuci, porumbu-i copt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvîntare. 11. Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănîncă, (lăcusta) și nu vă va nimici roadele pămîntului, și vița nu va fi neroditoare în cîmpiile voastre, zice Domnul oștirilor. 12. "Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veți fi o țară plăcută", zice Domnul oștirilor. 13. "Cuvintele voastre sunt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Și mai întrebați: "Ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța să facă război; 4. ci fiecare va locui sub vița lui și sub smochinul lui, și nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oștirilor a vorbit. 5. Pe cînd toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna și în veci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
Sunt potent“. Mă trezesc și împăratul Hsien Feng mă atinge. Am aceeași senzație pe care o încercam când ședeam pe ouă. Mâinile îi sunt reci, însă trupul său e cald și mișcările tandre. Explorează. Mă înfășor în jurul lui ca o viță în jurul unui copac. El bâjbâie, iar respirația îi devine mai rapidă. Pare să fie surprins de propria-i excitare. Acum mă dă deoparte, ca în clipa următoare să se năpustească din nou asupra mea. Încerc să-mi amintesc pașii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răspunde el. În această dimineață, împăratul Hsien Feng a ordonat să fiți trimisă la el în fiecare noapte. Sunteți pe culmile Orașului Interzis, doamnă. Dacă aceasta vă este dorința, Curtea poate face ca un copac împietrit să înflorească și o viță putrezită să se cațere din nou. Vârful dealului Panoramei e locul de unde se vede cel mai bine tainica, liniștita și eleganta capitală imperială, Peking. Dealul este de fapt o movilă artificială ridicată ca obstacol pentru coborârea în Orașul Interzis a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hsien Feng a reușit să domolească frustrarea Majestății Sale legată de birocrația Curții. Curtea este atât de coruptă, încât majoritatea oficialilor nu fac nimic altceva decât să se împăuneze cu titlurile și să își ia salariile. Mulți sunt descendenți de viță nobilă care au luptat sub comanda unor prinți puternici; alții sunt manciurienii bogați, dar de origine umilă, care și-au cumpărat posturile cu „donații“ făcute guvernatorilor de provincii. Împreună, ei alcătuiesc elita care conduce Curtea. De-a lungul anilor, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
măsură decât Orașul Interzis, o operă a naturii. De-a lungul anilor, copacii și tufișurile au crescut înghesuite unele în altele. Iedera s-a întins pe toate zidurile și a urcat pe copacii înalți până la cer, de unde se leagănă în vițe luxuriante. Mobila din palate e făcută din esențe tari, piese minunat sculptate incrustate cu jad și pietre prețioase. Dragonii de pe lambriurile tavanului sunt din aur pur, iar pereții lucesc în mătasea plină de splendoare. Ador sălbăticia. Nu m-ar deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În ciuda înfățișării sale neplăcute, blândețea și bunătatea sa mi-au cucerit inima. Lui An-te-hai îi plăcea la nebunie să-l privească pe Li Lien-ying aranjându-mi părul. Li știa un număr incredibil de stiluri: coadă de gâscă, pasărea înclinată, șarpele încolăcit, vița cățărătoare. Când peria, mâinile sale erau în același timp ferme și blânde. Era cât se poate de uimitor, dar n-am găsit niciodată păr pe jos după ce termina. Făcuse minuni. I-am spus lui An-te-hai că-l voi lua ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
După ce, plin de cuviință, își ridicase pălăria, unul din pescari fu interpelat de domnișoara Cornelia. Impresia era că, pentru o conversație mondenă, bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un suman încins cu sfoară, aruncat pe pielea goală, cu vițe de păr care răzbăteau dintr-o pălărie spartă; ca niște gînjuri strîmbe, de sub poalele sumanului ieșeau două picioare cufundate pînă la gleznă în apă. A trebuit să observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși indispensabile sub soarele care, în aburii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]