1,948 matches
-
gâtul meu. Nu vânătoarea în sine mă interesa, ci sălbăticia locurilor și zborul organizat al păsărilor în jocul de-a șoarecele și pisica cu vânătorii. De multe ori mă hlizeam pe ascuns de eșecurile lor, când se dovedeau inferiori în fața vicleniei înaripatelor. Cât bunicul era ocupat cu rațele și gâștele lui sălbatice, eu stăteam la pândă pentru a surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vine vremea veche de nu azi, dar mâne; Ai ținut una și bună, dreaptă inimă de câne, Și-n zădarnica ta luptă te urma un ochi mereu... Un prieten care ție-ți părea dușman... [el] sunt eu. Ai murit prin viclenie și ucis de un mișel, {EminescuOpVIII 222} Tu, ce ai putut ucide șapte sute cum e el, Mai mult... fruntea ta cea moartă e mânjită de rușine, Mai mult... și dreptate-ți face... altul nu... unul ca mine. Mai mult... pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-mi frigi nasu-n cățuie, Și nu numai atâta, ci și acea friptură, În calendar, drept hulă, [tu] scoate [-o] în gravură. {EminescuOpVIII 356} CONVORBIRI LITERARE: ROMANCERO ESPANOL 2257 [Argument] Copii de pe natură Furtișagurile literarii ale lui Cocovei Moretto sau Vicleniile lui Scapin traduse-n spaniolește de signorul don Lopez de Poeticales Motto: Stehlen ist seliger denn nehmen [sau] Es muss auch solche Kautze geben Istorie ciudată! Timpii se iau de păr și se trag îndărăt. Trecutul e viitor și viitorul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și printre dinți, vorba: "Considerînd!... Acest autor de caraghiozlîcuri, moldovenește: de mascarale, s-apucă-ntr-o bună dimineață, sau într-o bună seară, sau într-una din zile (căci două nu i-or fi trebuit geniale Lopăți ) să scrie-n românește o comedie: Viclenie și amor, în trei acte cu boschet și cu ascunzători secrete și tainice totodată, și în versuri neversificate. În anul 15... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie și acela o comedie cu titlul Dona Diana
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. ]2 [DIANA] Neci n-aș plânge, caro mio, De ar fi traducțiune: Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comedie-originală: Viclenie și amor. Acolo mă văd pe mine Figurând sub nume-Elena, Iar pe Manuel, il caro, Văd că mi-l numesc Costică. Dară cumc-a imitat-o Neci n-o [s]pune, neci n-o scrie. Ci pe mine mă silește Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lacrimi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Suflarea morții m-a atinge. COR DE BĂRBAȚI Femeie-aieve n-o să cheme Și de măiestre n-aibă teamă, {EminescuOpVIII 396} Ademeniri și viclenie Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Pe-un copilandru ei știură Să-l împle cu durere Și sufletu-i curat să-l împle Cu chin și cu durere. A se-ndoi de-a lui iubire Cine pe ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
greu de realizat. Nu e vorba doar de o singură unitate militară, de un bastion răzleț sau de un cuib de nebuni, e vorba de o țară întreagă. Atunci mi-a dat ideea, își amintește Roja, lăsîndu-și fruntea între palme, viclenia Bătrînului făcea cît toată înțelepciunea din lume adunată la un loc, știuse să i-o spună fără să supere pe nimeni, să i-o sădească în suflet, era mutarea unui profesor care știa perfect ceea ce se petrecea în mintea învățăcelului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eram prea confortabil cu spectacolul acestei flaterii. Poetul se afla de la o vreme În cu totul alt colț al fundăturii noastre culturale decât ar fi fost firesc, adulat și manipulat chiar de către grupul frustraților coalizați În jurul acelor publicații-pistol privilegiate, cu viclenie, de politica și cenzura sistemului. După ce am ieșit de la D.R. Popescu, Nichita era tot În antecameră, de parcă m-ar fi așteptat. Într-adevăr, m-a tras spre o Încăpere goală, alăturată, m-a Îmbrățișat, m-a așezat pe canapea, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
că voi lipsi câteva luni. L-am rugat să predea poșta, ca totdeauna când lipsesc, bătrânei de la ușa vecină. A golit paharul dintr-o sorbitură. Îi cam plăcea băutura, știam. A luat și o bucată de cozonac. Mă privea cu viclenie, surâdea. I-am mai umplut paharul. Și-a șters buzele cu podul palmei. „Departe?” „Nu chiar așa departe. Acum lumea e mică, totul e aproape.” „Da, Înțeleg. Voiam să Întreb, dincolo?” „Da, plec În Occident.” „Aha... Doar câteva luni? Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
instantaneu, să știți. Indiferent de limba, culoarea sau experiența lor”, spune profesoara de germană care lucrează cu oaspeții la DAAD. Prietena mea bibliografă intervine: „Să nu idealizezi. Dacă ar trebui să lucrezi, să trăiești viața zilnică, ai Întâlni repede și viclenia, și răutatea, și invidia”. Berlinul mă avantajează, probabil: nu sunt silit să descopăr rutina, pot căuta doar potențialitățile. * „Sperăm că v-ați mai Înseninat după zbuciumul dinaintea plecării și că va fi un an terapeutic”, scrie prietenul din Italia. „Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mele...”, așa le face pe toate, pe toate. Când scrisese pentru dânsul viața marelui împărat Constantin, a priceput că împăratul era doar un exemplu din trecut și că pentru el, Ștefan, marele Constantin este taica. Politica, ah, câtă murdărie și viclenie ascunde ea... Are dreptate taica. Să nu întinăm sărbătoarea. Cu pas elastic, vodă, având-o în stânga pe doamna Marica, se apropie. Sărută icoana prăznicar și se aplecă puțin înainte. Mitropolitul, surâzând, îi atinse fruntea cu mir. — Îți mulțumim, prea sfințite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oi prefera tu zgomotul și crimele și poluarea... Iar maică-mea îi dă înainte cu șușotitul. Sophie continuă să șușotească. O dată pe lună mă duc să iau cina la ei, pentru mine e o luptă care-mi solicită toată șiretenia, viclenia și forța, însă, în toți acești ani, în ciuda împrejurărilor net defavorabile mie, am reușit să mențin ritmul acesta, de o singură vizită pe lună: sun la ușă și ea nici nu-mi deschide bine că se pune pe șușotit! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
divină” scrie că omul are două naturi: O natură inferioară animalică, dobândită și moștenită din evoluția înregistrată în el pe vecie, conform teoriei lui Darvin. Această natură determină instinctele: de conservare (agresivitate), de procreare și caracterele: egoism, cruzime, frică, lăcomie, viclenie. O natură divină dată de Inteligența Cosmică. Natura divină determină inteligența, judecata, înțelepciunea și puterea de a domina instinctele. Natura animalică, numită și umană, este puternică și acționează instantaneu, pe când natura divină trebuie dezvoltată. Autorul scrie „Înțelepciunea a apărut prima
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
unor animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se vedea oglindit în privirile ochilor lor negri animate de o mobilitate neostoită, insistentă, lacomă, pendulând între frică, viclenie, implorare, și se simțea tot mai asemenea lor, preluându-le slăbiciunile și puterile ascunse, cu un gând de împotrivire de-acum, frământat de șansa unei eliberări. Șapte ani, da, timpul acela îl ținea legat de mâini și de picioare, prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vroiai să vezi, adulmecai și nu credeai, răul lua alte și alte înfățișări, ispitindu-te și amăgindu-te iarăși și iarăși. Îl recunoșteai sau doar ți se părea, era la tot pasul și, cel mai adesea, vorbea în numele lui Dumnezeu. Viclenia lui era inepuizabilă și vorbea prin gurile celor care se închinau și îngenuncheau la mormintele ucișilor lor. Eroii-martiri, orfanii, în numele lor se făceau și se desfăceau alianțe, apăreau și dispăreau partide, se formau centrele de putere care aveau să decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe care o făcusem. Fără acea curtoazie și bunăvoință dincolo de limitele obișnuitului pe care le manifesta bibliotecarul - pe care le mai întâlnești astăzi doar la anumiți domni mai în vârstă și foarte distinși din Ardeal -, dublate de un strop de viclenie mefistofelică, nu aș fi fost poate niciodată atrasă în povestea care urma și care avea să-mi schimbe foarte subtil traiectoria inimii. Când să ies, privirea mi-a căzut pe un portret al unui bărbat care, deși nu era bătrân
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
M-am oprit din rugăciune și am deschis ochii. ― Da? ― Te simți bine? Am fost gata să răspund afirmativ. Dar apoi m-am oprit. ― Ești foarte palidă, Callie, spuse din nou Tessie Îmi puse mâna pe frunte. Greață, extaz, evlavie, viclenie - veniră toate la un loc. Dacă Dumnezeu nu te ajută, trebuie să te ajuți singur. ― E stomacul, am spus. ― Ce-ai mâncat? ― De fapt, nu știu dacă stomacul. Ceva mai jos. ― Te simți slăbită? Părintele Mike trecu din nou pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe pământ sânt presărate Cristale. Violacee, roze sau limpezi ca gheața. Ele sânt forță și sănătate. De câte ori ating unul, o mare lumină iradiază și mă simt deodată mai bine. Pătrund acum în temnițe. E o cetate a morții și a vicleniei. Meterezele-i depășesc norii, iar pe frontispicii sânt semnele Diavolului. Intru pe coridoare de piatră. Uși secrete se deschid, trape cedează. în cuști de fier - muritori 255 sfârtecați, trași în țeapă, răstigniți pe ziduri însîngerate. Fiecare nouă odaie e înțesată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Diavolului. Intru pe coridoare de piatră. Uși secrete se deschid, trape cedează. în cuști de fier - muritori 255 sfârtecați, trași în țeapă, răstigniți pe ziduri însîngerate. Fiecare nouă odaie e înțesată cu demoni. Sânt doar o Armă care carbonizează. Și viclenie. Acum caut cheile. Cea de opal, cea de turcoaz și cea de malachită. Sângerez din sute de răni, dar nu mi-e frică și nu mă pot opri. Sânt întocmai ca Ei. Dar bun. Nu-i timp pentru alte gânduri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
căldură aparte, poate mult mai multă decât filmul lui Dan Alexe Într-o epocă ale cărei turbulențe interetnice Dan Alexe le cunoaște prea bine ca jurnalist, filmul său vine cu niște personaje care ni se prezintă așa cum sunt, cu răutăți, viclenii, prejudecăți ori scepticisme, făcându-ne mai ușor să înțelegem de ce oamenii nu pot trăi în prietenie, dar și că, așa cum se vede din film, prietenia poate fi mascată de o dușmănie asumată de ambele părți. Aș pune în același coș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
de azi că peștișorul ăla a fost cel mai mare și mai frumos pește din lume. Și, în felul ei, are dreptate. Războiul rece, după cum istoria recentă a dovedit-o, nu se câștigă prin șarje la baionetă, ci prin tenacitate, viclenie și, ca în șah, prin mutări aparent inofensive făcute azi, cu scopul de-a buimăci adversarul mâine. Un asemenea registru, recunosc, nu ne prea era la îndemână nouă, fraților Florian. Prinși în atâtea vârtejuri (eu, bunăoară, după parafarea tratatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a poeziei lui Emil Botta, și cealaltă jumătate, exhibată, indiferentă la reacțiile pe care le produce, îndrăgostită de sine. Ceea ce rezultă este un joc în care cele două părți își dispută prioritatea și bucuria manifestării: sărbătoare și simulacru, inocență și viclenie, echilibru și disperare. Este o tentativă de recuperare a temporalității, o aventură sortită eșecului. Timpul, ca un ceasornic capricios, își dereglează acele și pornește à rebours, dar mișcarea în sens invers nu duce la un timp câștigat, ci la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a unor temerari comandanți de oști, se impunea să acționeze cu mai multă prudență. Dece n’a făcut’o...?!” „Ehei...oftă prelung fermierul - Dv. credeți, nu s’a avut În vedere acest amănunt?? Ba din contră. Pot afirma cu certitudine: Viclenia a mers mult mai departe...! În prima fază - pentru a adormi vigilența lui Stalin, acel asasin sângeros, a fost necesar un tratat de neagresiune...!! Mergând mai departe pe această linie, toate uzinele de armament au funcționat cu muncitori și specialiști
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
La fel ca toată pleiada de uzurpatori susținuți la putere de o forță armată străină de interesele țării, acești doi activiști ai Pardidului Comunist Român, prin toate mijloagele de informare, de propagandă comunistă, trâmbițând apartanența lor Clasei Muncitoare, reușise prin viclenie să instaleze Dictatura personală, să impună cultul personal. E drept, aceștia aparțineau clasei muncitoare. Dar tot adevărat mai era de fapt, bărbatul de meserie cismar - mai bine zis cârpaci de proastă calitate, analfabet,bâlbâit, pe deasupra cartofor instruit pe maidanele unui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cooperativei noastre pentru a-ți forma o imagine a specificului nostru de execuție Însă...ora fiind Înaintată, nu mai avem timp. Hai mai bine să cinstim evenimentul angajării tale, să bem “ Una mică”, și să te mai inițiez cu toate vicleniile pe care le vei Întâmpina În cursul procesului de producție.” Tranversară Calea Griviței intrând la Hotel Astoria unde cu puțin timp În urmă o echipă a grupului executase lucrări de zugrăveli dar, Șeful Șantierului nu avusese niciodată timp să-l inspecteze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]