6,708 matches
-
căzută (+) și non-entitatea entității căzute (-) (Spectrul). Corespunde fragmentarii plinului în plin haotic (parțial lipsit de ordine datorită acțiunii atractorilor haotici) și un gol fantomatic, spectral, iluzoriu. La Blake, umbră este de fapt sufletul căzut, sălășluind undeva în trup. Întoarcerea în vidul cosmic a lui Enion (ființă emanata de Tharmas) nu se mai poate face însă fără ruperea echilibrului în divinitate, căci acest proces este ceva nou și de aceea da naștere enigmaticului Lac Udan Adan (corespunde golului fantomatic de care vorbeam
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nălucă-ntunecată, 265 Poți să găsești o cale să pedepsești pe Vala în înfocata-ți miazăzi, Jos s-o aduci supusă furiei temutului meu fiu". Spectrul grăi: "Încîntătoare Viziune, acest Copac desfătător Ne este dat ca Adăpost în fața vijeliilor de Vid și de Materie, Pînă ce dimineață vremilor din nou se va zări asupră-ne, 270 Că iarăși să ne contopim în cîmpurile-acelea blînde-ale Veciei fericite Acolo unde tu și eu în Esență nedespărțita umblat-am Întrupați, tu, grădină mea a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
putin) a conștiinței/rațiunii provocată prin cădere: Blake ni-l arată pe Urizen îngrozit în inima și spirit de viziunile viitorului pe care tot el le formă înaintea propriilor ochi în "golul ne-ntocmit" (Vala, ÎI, 294). Viitorul este, deci, un vid potențial și haotic de energii germinale conștiințiale ce poate fi mîntuit prin "trăirea în clipa", "care neagă toate limitațiunile noastre" (cum se exprimă Lovinescu în Jurnal alchimic, p. 72). Tocmai acest lucru nu îl face Urizen, care contemplă trecutul și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu bucurie"; dar și "a înaltă în rang". 32 (I, 414) Sensul arhaic al lui wedge este de lingou triunghiular de aur sau argint; credem că la Blake "icul" este un fel de principiu al disocierii/diferențierii/deschiderii (chiar a vidului) (un solve alchimic), prin medierea căruia devine posibilă căderea entităților (în speță Luvah și Vala) ce trec prin "porțile-muchiile strimte", creîndu-și spații inferioare (spațiile căderii). Mai tîrziu se va vorbi despre "icuri și drugi", ultimii fiind tocmai "zăvoarele" (principiile de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1621, apud Roob, op. cît., p. 627). Similar, manuscrisul Paradoxa Emblemata aparținînd lui Dionysius Andreas Freher (1649-1728) (care a circulat în cercuri engleze "boeme", inclusiv Societatea Philadelphia condusă de John Pordage și Jane Leade), tratează relațiile dintre Ungrund și Grund, vid și substanță, unitate și diversitate, emblemă folosită fiind compasul, cele două picioare delimitînd două domenii distincte: "Prin acest instrument [Compasul] ele sînt Combinate. Aici [Lumea fizică] este Truda, iar acolo [Cerul] este Odihnă/Repaos". În Zohar și la Böhme se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în căsătorie. În Anglia Ignoge a devenit mama lui Locrine, Albanact și Humber. 64 (ÎI, 66) de diamant lanțurile: Un sens arhaic al lui adamantine este "atractiv din punct de vedere magnetic". Ar putea fi vorba de niște "lanțuri de vid" (forțele exercitate de găurile negre?) prin care Urizen "înaltă" spațiile căderii, "cîrligele" avînd funcția de menținere și fiind spații punctiforme de vid, adică, probabil, vîrfuri de vortex ce "ridică" materia (o creează) din vidul acesteia. Vîrfurile de vortex ale lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al lui adamantine este "atractiv din punct de vedere magnetic". Ar putea fi vorba de niște "lanțuri de vid" (forțele exercitate de găurile negre?) prin care Urizen "înaltă" spațiile căderii, "cîrligele" avînd funcția de menținere și fiind spații punctiforme de vid, adică, probabil, vîrfuri de vortex ce "ridică" materia (o creează) din vidul acesteia. Vîrfurile de vortex ale lui Blake sînt ceea ce astăzi cunoaștem sub numele de găuri negre, care au, la celălalt capăt al gaurii de vierme (fenomen cunoscut și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fi vorba de niște "lanțuri de vid" (forțele exercitate de găurile negre?) prin care Urizen "înaltă" spațiile căderii, "cîrligele" avînd funcția de menținere și fiind spații punctiforme de vid, adică, probabil, vîrfuri de vortex ce "ridică" materia (o creează) din vidul acesteia. Vîrfurile de vortex ale lui Blake sînt ceea ce astăzi cunoaștem sub numele de găuri negre, care au, la celălalt capăt al gaurii de vierme (fenomen cunoscut și sub numele de "punte Einstein-Rosen"), o gaură albă. Această realitate a fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
veșnic și indestructibil, el reprezentînd existența autentică, propriu-zisă. Toate celelalte lucruri ar exista numai întrucît ele sînt constituite din atomi. Antiteza dintre "Existența" și "Nonexistența" din filosofia lui Parmenide a fost aici redata mai grosolan prin antiteza dintre "plin" și "vid". Existența nu este doar Unul, ea poate fi repetată de un număr infinit de ori. Existența este indestructibila, de aceea și atomul este indestructibil. Vidul, spațiul vid dintre atomi, face posibile mișcarea și poziția, face posibile proprietățile atomilor, pe cînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din filosofia lui Parmenide a fost aici redata mai grosolan prin antiteza dintre "plin" și "vid". Existența nu este doar Unul, ea poate fi repetată de un număr infinit de ori. Existența este indestructibila, de aceea și atomul este indestructibil. Vidul, spațiul vid dintre atomi, face posibile mișcarea și poziția, face posibile proprietățile atomilor, pe cînd Existența pură, pentru a spune astfel, nu poate avea prin definitie altă proprietate decît pe aceea a ființării pure." Similar, pentru Blake Dumnezeu era Infinit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Parmenide a fost aici redata mai grosolan prin antiteza dintre "plin" și "vid". Existența nu este doar Unul, ea poate fi repetată de un număr infinit de ori. Existența este indestructibila, de aceea și atomul este indestructibil. Vidul, spațiul vid dintre atomi, face posibile mișcarea și poziția, face posibile proprietățile atomilor, pe cînd Existența pură, pentru a spune astfel, nu poate avea prin definitie altă proprietate decît pe aceea a ființării pure." Similar, pentru Blake Dumnezeu era Infinit și Unul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pămînt și că proporție atribuită de Kepler sferei dintre Saturn și Jupiter. Piramida are în componență triunghiul, de aceea este corelata elementului platonic Foc (tetraedrul). Blake descrie aici mișcările matematice simple ale "maselor" de materie/energie călătorind prin spațiul cosmic vid, și avînd tendințe similare cu cele ale atomilor componenți și aflîndu-se pe traiectorii dintre orbitele lui Jupiter și Marte (tetraedru), respectiv pe traiectorii dintre orbitele lui Saturn și Jupiter (cub-hexaedru). Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, Cartea a II-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
va ieși în manifestare că Orc-energie a vietii prin intermediul spațiului fizic (Enitharmon). Întunecată soție este Vala căzută. Prin întoarcerea timpurilor asupra lui, Luvah căzut este ținut de "pîntecele" spațiului: căderea lui încetează, pentru că acesteia i se pune un hotar. Totuși, vidul trage în continuare întreaga creație în jos (i.e. tinde să îl destructureze că o forță catamorfică, descensiva, anti-creativă) atît prin influență conștiinței lui Urizen că forța a haosului ("atractorul haotic"), cît și prin propria voința a creației (libertatea ei îi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ordinii). 132 (V, 76) El GOLGONOOZA o zidi: Moment decisiv în istoria mitică descrisă de Blake: începe activitatea demiurgica a Imaginației romantice, care va reclădi cosmosul mental de la punctul zero (i.e. de la/pe Udan Adan, un fel de reprezentare pentru vidul de materie/spirit, pentru "gaură neagră" că producător exemplar al gravitației, care atrage spre sine tot spațiul și timpul, adică ceea ce Blake numește "Marea Timpului și Spațiului", universul fizic), și prin acest proces, prin corespondență, si cosmosul fizic. Prin această
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Los (Sol/Helios). 225 (VII [b], 90) Elementele nimicitoare: Sau "Elementele în sfărmare; care naufragiază". Acest din urmă sens poate fi interpretat mistic: elementele ies la suprafață apelor (apele înseamnă lăuntrul lui Dumnezeu), devin exterioare lui Dumnezeu, tind spre vid (negare de sine, negare a creației) vrînd să iasă din plinul-apelor dumnezeiești. Astfel devin nimicitoare, haotice. 226 (VII [b], 110) Taurul furia / Și-o varsă: Sau "și-o propagă"; verbul acesta, de obicei folosit pentru lumină, aici are un sens
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
VIII, 223) Lac nu de Ape, ci de Spații: Udan Adan nu ține de creația din Geneză (în care se vorbește despre creația prin despărțirea apelor Spiritului, ale Cuvîntului). 257 (VIII, 227) să ude rădăcinile copacului de Taină: Adică "udarea vidului" cu apele create ale conștiinței creației, udarea lui Udan Adan, care este vid, lipsit de substanță (ousia), si care este guvernat de legea atractorilor haotici (destructurare, absorbție, negarea ordinii). În conștiința lui Tharmas, Udan Adan este principiul negarii creației ex-nihilo
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de creația din Geneză (în care se vorbește despre creația prin despărțirea apelor Spiritului, ale Cuvîntului). 257 (VIII, 227) să ude rădăcinile copacului de Taină: Adică "udarea vidului" cu apele create ale conștiinței creației, udarea lui Udan Adan, care este vid, lipsit de substanță (ousia), si care este guvernat de legea atractorilor haotici (destructurare, absorbție, negarea ordinii). În conștiința lui Tharmas, Udan Adan este principiul negarii creației ex-nihilo; principiul haosului. 258 (VIII, 265-266) ENTUTHON BENITHON: Este trupul omenesc: B-Enith-on poate fi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cîntărilor, 6, 4. 288 (VIII, 367) îi Crea un Spațiu cu o plăpînda lună-nchis: Spațiile rarefiate ale Lumilor inferioare devin reale numai prin intervenția apei, ca realitate a Spiritului, care irupe (prin milă divină) din conștiința spațiului. Stările-spațiile de vid sînt lacrimi-deschideri ale durerii divinității și creației ce a căzut și care a primit de la Dumnezeu conștiința faptului căderii, și prin această a primit înțelegerea faptului pocăinței, ca drum invers, ca reintrare în dialogul cu Dumnezeu. 289 (VIII, 394-402) În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în Cîntecele inocentei și ale experienței). 334 (IX, 742) Durerile Eternei nașteri mai bune sînt decît Durerile Eternei morți: Pentru Blake, creația se face prin cădere, datorită unei tragedii în sînul divinității cunoașterea adîncurilor cosmice ce trag ființă înapoi în vid. Beula este construită că prima treaptă în opera salvării celor căzuți: de aici se creează spații pentru cei căzuți, pentru că ei să nu cadă în Moarte Veșnică (în vid); nașterea veșnică, starea de "cataclism", de "conflagrație" (Lovinescu), de "trăsnet", din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în sînul divinității cunoașterea adîncurilor cosmice ce trag ființă înapoi în vid. Beula este construită că prima treaptă în opera salvării celor căzuți: de aici se creează spații pentru cei căzuți, pentru că ei să nu cadă în Moarte Veșnică (în vid); nașterea veșnică, starea de "cataclism", de "conflagrație" (Lovinescu), de "trăsnet", din care curge uleiul-Spiritul în rîuri de apă vie, este mai bună decît căderea veșnică în vid cosmic. 335 (IX, 750) Sau: "ce sînt încercuite [...]". 336 (IX, 756) Furnică înțeleaptă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spații pentru cei căzuți, pentru că ei să nu cadă în Moarte Veșnică (în vid); nașterea veșnică, starea de "cataclism", de "conflagrație" (Lovinescu), de "trăsnet", din care curge uleiul-Spiritul în rîuri de apă vie, este mai bună decît căderea veșnică în vid cosmic. 335 (IX, 750) Sau: "ce sînt încercuite [...]". 336 (IX, 756) Furnică înțeleaptă: Probabil că Blake a avut în vedere următoarele idei din John Milton, Paradisul pierdut, cartea a VII-a (p. 250): "Nici ele nu-s cele mai mici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a denaturat ființa și în el instinctul vieții e pe cale să se stingă. E, într-adevăr, un fel de moarte... O alunecare lentă în nonsens, în vacuitate, într-un vid absorbant unde, cu eul împuținat, nu mai știi și nici nu prea mai are importanță cine ești și cum te cheamă. Nu degeaba pidosnicului Popescu îi vine ideea să-și construiască un cavou. Nevroza lui, provocată de scurtcircuitările comunicării, de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de început pînă la catastrofa finală funcționează necruțător, ca un motor în trei timpi: I. Dezangajîndu-se în viață (prin arsenalul prejudecăților și al locurilor comune, al oportunismului veleitar, al muncii mecanice și bigote) personajul e deviat pe linia moartă a vidului interior; la prima ciocnire cu obstacolul real (șeful-lepră, șleahta de "impostori și de farsori"), lipsit de sprijinul convingerilor morale, cade prompt în groapa comună a dezechilibrelor, îndoielilor, incertitudinilor și disperărilor, pradă "angoasei". II. Reacția compensatorie pe fundalul nici unui adevăr moral
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de ideal existențial. Soții Mina și Ilie din Calul verde ajung să se refugieze într-un soi de "realitate de gradul doi", populată de fantome absurde (cum este și calul verde), inventată din nevoia disperată de a umple cu ceva vidul sufletesc în care se mișcă și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
comparabile reduse, sub nivelul de prag cunoscut și indicat al îndepărtării masive de material. S-a demonstrat că, în aceste condiții, cuplajul principal dintre radiația luminoasă și material are loc prin intermediul excitării multifotonice a electronilor către banda de conducție sau vid. Perturbarea rezultată a matricei Țintei conduce la emisia de particule pozitive, de la ioni până la clustere de dimensiuni mai mari, cu peste zece atomi. Odată cu majorarea numărului de pulsuri incidente, cuplajul radiație-material este facilitat de acumularea de defecte cristaline tranzitorii, rezultate
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]