1,701 matches
-
(București) este o cântăreață română de operă și lied cântând cu precădere în registrul vocal de mezzosoprana. În prezent, este solista a Operei de Stat din Viena. Debutul Roxanei pe faimoasa scenă lirica vieneza s-a produs la 7 septembrie 2007 în opera Flautul fermecat (în original, "Die Zauberflöte") de Wolfgang Amadeus Mozart. Fosta membră a Corului de copii Radio, Roxana a fost premiată în anul 2001 în cadrul concursului "Jugend und Musik" (Tinerețe și
Roxana Constantinescu () [Corola-website/Science/303957_a_305286]
-
Tot în septembrie 2006 a câștigat în cadrul Concursului Internațional de Canto "Helga und Paul Hohen" desfășurat la Köln- Premiul I și Premiul Publicului, în valoare de 11 500 euro. Între septembrie 2007-august 2010, mezzosoprana a abordat numeroase roluri pe scena vieneza, precum: Rosina, Zerlina, Nicklausse, Siébel, Lola, Fjodor, Dryade, Tebaldo, Javotte, etc. sau Cherubino sub baghetă renumitului Seiji Ozawa în turneu cu compania. A revenit că și invitată a Operei de Stat din Viena în decembrie 2010 pentru a debuta în
Roxana Constantinescu () [Corola-website/Science/303957_a_305286]
-
pe terenul din zona "Kosárdomb" (astăzi Cartierul Cornișa) pe "strada Szent István", care a făcut parte din patrimoniul orașului. Cea mai mare clădire a complexului este cea a școlii, care are trei etaje. Construită în stil secesionist maghiar cu elemente vieneze, clădirea găzduia cursurile pentru tinerii militari. În apropierea școlii, pe aceași parcelă a fost construită clădirea cu două etaje în care se găseau apartamentele profesorilor și cazarma elevilor. Deschiderea festivă a școlii militare s-a realizat la 5 octombrie 1909
Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303979_a_305308]
-
în 1809, între malul drept și cel stâng era o distanță de patru până la cinci kilometri, însă insulele ocupau o mare parte din acest spațiu. Spațiul întins și deschis dintre Aspern și Essling practic nu mai există. Odată cu dezvoltarea aglomerației vieneze, ruta care leagă cele două sate este încadrată de case aproape pe toată lungimea sa. Cu excepția celor două căi ferate care traversează câmpia Marchfeld, ea nu s-a schimbat aproape deloc până astăzi. Majoritatea satelor din această câmpie există și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
dezvoltării orașului a continuat până la redobândirea independenței Poloniei, după Primul Război Mondial. Stilul modernist timpuriu din Cracovia este reprezentat de unele capodopere cum ar fi Palatul de Artă al lui Franciszek Mączyński și „Casa de sub Glob”. Arhitectura în stil secesionist vienez, sosită în Cracovia de la Viena, a devenit populară către sfârșitul perioadei de divizare a Poloniei. După redobândirea independenței Poloniei, a avut loc o mare schimbare de soartă pentru Cracovia - devenit al doilea oraș al unei țări independente. Statul a început
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
nume important, afirmându-se pe cele trei scene lirice principale (Wiener Staatsoper, Volksoper și Theater an der Wien). Martin Vogel, critic austriac spunea despre Ion Buzea într-o emisiune televizată că tenorul clujean devenise unul dintre idolii publicului de operă vienez. Repertoriul sau a cuprins roluri din muzică italiană, franceza și germană: Manrico din Trubadurul, Ducele din Rigoletto, Alfredo din Traviata, Don Alvaro din Forța destinului, Riccardo din Bal mascat, Radames din Aida, Don Carlo din opera cu același nume, Ernani
Ion Buzea () [Corola-website/Science/312599_a_313928]
-
Arhitectura românească din 1900 (sau "Arta 1900"), are influențe provenite din mai multe curente de la începutul secolului XX, dar și din stilul neoromânesc. Construcții ce aparțin acestui stil specific aniilor 1900 se pot găsi în "Transilvania", având influențe ale "secesionismului vienez", exemple putând fii: "Palatul Culturii din Târgu Mureș" terminat în 1913 (de arhitecții Jacab Dezso și Marcel Komor). Curentul Art Nouveau francez, va fi mai prezent în fostul regat, unde putem întâlni ce exemple "Hotelul Athenée Palace" și "Casinoul din
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Lucrările realizate în această perioadă erau în mare parte anonime deoarece, autorii nu își puneau semnătura neavând conștiința paternității artistice. Se fac remarcați la începutul secolului al XIX-lea pictori ca Nicolae Polcovnicul(„Autoportret”), Ion Baromir, Eustatie Altini îmbrățișând neoclasicismul vienez și având calități de colorist, Giovanni Schiavoni stabilit o perioadă la Iași realizează chipul unui personaj, cum este „Vornicul Burada”, stăpânind foarte bine știința clarobscurului. Un merit deosebit îl are un alt reprezentant al școlii italiene pe nume Niccolò Livaditti
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
este o localitate din Austria Inferioară cu o populație de 2.116 de locuitori. Se află la marginea sudică a Pădurii Vieneze, de-a lungul vechiului traseu de pelerinaj Via Sacra. Localitatea este situată la o distanță de 40 km la sud-vest de Viena, în valea pârâului Triesting. Altenmarkt este format din satele: Altenmarkt, Thenneberg, Klein-Mariazell, Nöstach și St. Corona. Localitățile Altenmarkt
Altenmarkt an der Triesting () [Corola-website/Science/312124_a_313453]
-
seară cu "Ileana Cosânzeana" a lui Miron Pompiliu, iar ambele povești au fost apreciate drept "încântătoare". Slavici s-a remarcat, însă, în literatura română în proză prin nuvelele sale, pe care a început să le scrie încă din perioada studenției vieneze. Cele mai reușite nuvele ale sale sunt "Popa Tanda" (1873), "Scormon" (1875), "La crucea din sat" (1876), "Gura satului" (1878), "Budulea Taichii" (1880), "Moara cu noroc" (1880), "Pădureanca" (1884), cu subiecte inspirate din viața socială și particularitățile lumii satului ardelenesc
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
un club de fotbal din Viena, Austria care evoluează în Bundesliga. Astăzi este cel mai popular și mai titrat club de fotbal din Austria. Clubul a fost fondat în 1898 sub numele de "Erster Wiener Arbeiter-Fußball-Club" (Primul Club de Fotbal Vienez al Muncitorilor). Culorile originale ale echipei erau roșu și albastru, acestea fiind în continuare folosite pentru meciurile din deplasare. La data de 8 ianuarie 1899 clubul și-a schimbat numele în actualul "Sportklub Rapid Wien", urmând exemplul celor de la "Rapide
Rapid Viena () [Corola-website/Science/311623_a_312952]
-
nu l-a lovit pe jucător. Meciul s-a terminat, dar Rapid a făcut o cerere la UEFA pentru rejucare meciului, iar ambele echipe au fost amendate. Apelul a fost respins inițial, dar Rapid a încercat încă o dată. Amenda echipei vieneze a fost dublată și UEFA a decis rejucarea meciului pe un teren neutru. Meciul a avut loc pe 12 decembrie 1984 pe Old Trafford, Manchester, Anglia și Rapid a câștigat cu 1-0 prin golul lui Peter Pacult. Rapid a ajuns
Rapid Viena () [Corola-website/Science/311623_a_312952]
-
În total a jucat cincisprezece sezoane în T-Mobile Bundesliga (prima ligă austriacă) al cărei vicecampion a fost în 1919. Culorile clubului sunt albastru și alb. Până în septembrie 1902 Rudolfshűgel a fost primul și singurul club de fotbal din cartierul vienez Favoriten. În decembrie 1903 clubul a devenit membru fondator al Federației Austriece de Fotbal (Ősterreichisch Fűβball Verband). Între septembrie 1902 și iunie 1926 clubul a purtat numele ASV Hertha Wien. Din iunie 1926 până în 1934 clubul a revenit la numele
Sport-Club Rudolfshügel () [Corola-website/Science/311675_a_313004]
-
a fost posibil și datorită sprijinului moral și financiar al aristocrației înstărite, protectoare a artelor (de ex. prințul Estherházy sau prințul Lobkowitz). Un rol important l-au jucat așa zisele ""Academii"", care organizau concerte publice. Unele opinii controversate privind clasicismul vienez În muzicologia germană există opinii diferite privind perioada istorică și reprezentanții clasicismului vienez. Asfel, Ludwig Finscher limitează "Wiener Klassik" la operele lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart din perioada 1781 până la 1803. Hans Heinrich Eggebrecht documentează prin detalii muzicale
Clasicismul vienez () [Corola-website/Science/311772_a_313101]
-
a artelor (de ex. prințul Estherházy sau prințul Lobkowitz). Un rol important l-au jucat așa zisele ""Academii"", care organizau concerte publice. Unele opinii controversate privind clasicismul vienez În muzicologia germană există opinii diferite privind perioada istorică și reprezentanții clasicismului vienez. Asfel, Ludwig Finscher limitează "Wiener Klassik" la operele lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart din perioada 1781 până la 1803. Hans Heinrich Eggebrecht documentează prin detalii muzicale amănunțite apartenența lui Ludwig van Beethoven la ""Wiener Klassik"". Pentru Carl Dahlhaus, clasicismul
Clasicismul vienez () [Corola-website/Science/311772_a_313101]
-
fizicieni și chirurgi. Charité, fondat în Berlin în 1710 este unul dintre acestea. Spitalul lui Guy (în ) a fost fondat în Londra în 1724. De-a lungul secolului au mai apărut și alte spitale, plătite de subscripții private. Când Spitalul Vienez General Allgemeines Krankenhaus a fost deschis, devenind de la fondare cel mai mare spital din lume, fizicienii au primit o nouă facilitate care a transformat spitalul în cel mai important centru de cercetare. În secolul al XIX-lea, a doua Școală
Spital () [Corola-website/Science/311922_a_313251]
-
Allgemeines Krankenhaus a fost deschis, devenind de la fondare cel mai mare spital din lume, fizicienii au primit o nouă facilitate care a transformat spitalul în cel mai important centru de cercetare. În secolul al XIX-lea, a doua Școală Medicală Vieneză și-a început activitatea cu ajutorul din partea unor fizicieni de seamă, cum ar fi Carl Freiherr von Rokitansky, Josef Škoda, Ferdinand Ritter von Hebra și Ignaz Philipp Semmelweis. Știința medicală de bază s-a extins iar specializarea a avansat. De asemenea
Spital () [Corola-website/Science/311922_a_313251]
-
Secesiunea vieneză (în limba germană: Wiener Secession) a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena, după modelul "Secesiunii müncheneze" ("Münchner Sezession", 1892) și scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză" ("Berliner Sezession", 1898). Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Franz von Stuck, Fritz von Uhde, Wilhelm Trübner, Arnold Böcklin ș.a., care se reunesc în jurul revistei ""Die Jugend"" ("Tineretul"), de unde numele de ""Jugendstil"", răspândit în țările de limbă germană, până la puternica afirmare a stilului expresionist în preajma primului război mondial. Secesiunea vieneză a luat ființă la 3 aprilie 1897, în jurul lui Gustav Klimt (primul președinte al Uniunii), Joseph Maria Olbrich și Josef Hoffmann, la care aderă și Koloman Moser, Josef Engelhart, Otto Wagner ș.a. Asociația își construiește în 1898 un palat propriu
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Olbrich și Josef Hoffmann, la care aderă și Koloman Moser, Josef Engelhart, Otto Wagner ș.a. Asociația își construiește în 1898 un palat propriu după planurile lui J. M. Olbrich, care găzduia expoziții internaționale, editează revista ""Ver Sacrum"" (1898-1903), fondează "Atelierele vieneze" ("Wiener Werkstätte") în 1903, ce devin un centru al "design"-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor. Scopurile secesiunii vieneze erau: De o mare
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
propriu după planurile lui J. M. Olbrich, care găzduia expoziții internaționale, editează revista ""Ver Sacrum"" (1898-1903), fondează "Atelierele vieneze" ("Wiener Werkstätte") în 1903, ce devin un centru al "design"-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor. Scopurile secesiunii vieneze erau: De o mare popularitate s-a bucurat a XIV-a Expoziție a secesiunii din anul 1902, dedicată lui Ludwig van Beethoven, organizată de Josef Hoffmann
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Sacrum"" (1898-1903), fondează "Atelierele vieneze" ("Wiener Werkstätte") în 1903, ce devin un centru al "design"-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor. Scopurile secesiunii vieneze erau: De o mare popularitate s-a bucurat a XIV-a Expoziție a secesiunii din anul 1902, dedicată lui Ludwig van Beethoven, organizată de Josef Hoffmann. În centru se afla o statuie a compozitorului realizată de Max Klinger, încojurată de
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Max Klinger, încojurată de "Frizele Beethoven", operă a lui Gustav Klimt. Cu timpul unitatea de vederi a membrilor grupului secesionist a început să se destrame. În 1902, unii artiști consideră că revista ""Ver Sacrum"" este prea cosmopolită, împiedicând identitatea artistică vieneză, și înființează fundația ""Wiener Hagenbud"". În 1905, nemulțumit de tendințele unor artiști, Gustav Klimt formează o "secesiune în secesiune", constituind o "Klimtgruppe", la care aderă, printre alții, pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef Hoffman, care construiește pentru acest grup "Galeria
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
în alte provincii ale imperiului austro-ungar. În Transilvania, clădiri în stil secesionist pot fi întâlnite la Cluj (Palatele Berde și Elian), Târgu-Mureș (vezi: Palatul Culturii), Turda (vezi: Case în stil Secession din Turda), Timișoara (Baia Publică Neptun), Arad etc. Secesiunea vieneză (video)
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
prezent dacă s-a realizat în acele vremuri, însă este sigur că a vizitat-o totuși înainte de a deveni profesor de desen la Craiova. Cu siguranță însă a vizitat Viena, deoarece stilul portretisticii sale a fost puternic influențat de școala vieneză. Ca argument pentru această afirmație, Barbu Theodorescu aduce ca exemplu tabloul "Portretul unui tânăr", care este de fapt un autoportret. Concluzia asupra perioadei de studii de la Buda este că, pictorul Lecca și-a format acolo o cultură istorică, și-a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]