1,641 matches
-
Această imagine îmi sugerează acum felul cum mă folosesc de Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa de importante ca moartea, viața, natura sau arta. Alăturînd-o unor lucruri așa de mari, de care ea habar n-avea, sunt eu vinovatul. Și eu încă nu întrebuințez pe Irina - cum făcea conița odinioară cu face-à main-ul - ca pe ceva din nefericire indispensabil pentru alte lucruri importante, dar chiar se pare că mă uit la acele lucruri numai ca să utilizez sticluțele cu bețișorul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sunt altul decât m-a cunoscut ea. N-ar trage concluzii din voința mea de a spune tot adevărul, cu orice risc personal, și ar cugeta cu surprindere: "Ce hipocrit a fost fără să știu!" Deci prefer ca în întregime vinovatul să fiu eu. Dar nu de mine depinde judecata unui om imparțial (adică a unui om care e mai aproape de adevăr). Mereu altele vor fi proporțiile greșelilor noastre, după cum a murit dintr-un accident, s-a omorât, s-a măritat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fim veritabili prieteni. Suntem destul de firavi și avem amândoi nevoie de pace". Gîndesc: Tot răul pe care mi l-ai făcut poate să rămâie nepedepsit? Această luptă e ultima satisfacție ce mi-a mai rămas." Dar nu sunt numai eu vinovatul neînțelegerilor. S-a petrecut o scenă intre noi care mă face să mă gândesc dacă nu cumva trebuie să procedez altminteri cu Ioana. De obicei își susține o idee cu violență, observațiile mele o întărîtă, și, când o văd din ce în ce mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei și de seriozitatea cu care ne asculta, ea a întrebat pe Ioana: "De ce i-ai spus?" Într-adevăr, aceasta a fost la capătul întregii noastre tragedii. Ca să-și liniștească remușcările, Ioana putea să se comporte cu mine ca o vinovată, fără să se trădeze deloc, să-mi suporte capriciile, să nu mai aibă nici o intenție de luptă. Dar așa n-ar fi putut face, căci durerea ei de a nu se simți iubită durează întreagă, la fel, și izbucnește cu toate că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tot și-n toate; ea să aplice pedepsele care se impun; ea să și ducă la îndeplinire, tot ce va trebui să fie îndeplinit, ulterior. Nouă, cititorilor, să ni se comunice, doar: a fost așa și așa; au fost găsite vinovate persoanele cutare și cutare. Care, pentru vinovățiile stabilite,în urma procesului, au fost condamnate la atâta și atâta detenție, ori, evident, la alt gen de ispășire a pedepsei. Pentru ca, de aici, fiecare om, pe viitor, din oricare colț al globului pământesc
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tuciurii Made in România, ținutul Țăndărei și Ciorogârla”, tare ar mai dori ei, să poată să meargă nestingheriți la furat, prin toată Europa asta mare. Totuși zic și eu, așa ca omul care dorește cu orice preț dreptatea și pedepsirea vinovatului, nu este de ajuns numai atât, că le-a zis-o de la obraz. Ar mai trebui ca Băsescu să facă o jalbă și să-l trimită cu ea în proțap, pe sluga sa prea-aplecată, Boc cel mic, la Consiliul Național
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să-i recomande vreun tratament, nu putem să o lăsăm așa! - Ar trebui să n-o ajut deloc pentru că a fost șmecheră și a pus mâna pe tine! - Știi bine că o iubesc, ea nu are nicio vină, eu sunt vinovatul că nu am protejat-o! Vreau copilul mamă, tu chiar nu mă poți înțelege? Geta s-a dus acasă la prietena ei, Elena, și i-a povestit totul; că Frusina este însărcinată și trebuie să-și facă niște analize, că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cămin, am auzit că se fac concursuri în fiecare an. - Tată, nu pot, nu mă trage sufletul să dansez când știu că George nu mai este! - Draga, tatii, nu trebuie să îți îngropi tinerețea! Viața merge înainte! Tu nu ești vinovată cu nimic din tot ce sa întâmplat! Cred că el ar fi bucuros de acolo, de sus, să te vadă că îți continui viața așa cum își dorea el și chiar să-ți continui studiile! Voi vinde toate animalele ca să îmi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
după el. Credea că o urmează. - Ce naiba nu ați invitat-o la masă ? le spune colegilor. - Nu avem ban pentru ea ! - Avea bani cât nu avem noi toți la un loc ! - Păi de ce nu ne-ai spus ? Tot el era vinovatul și în seara aceea, vroiau femei și nu știau cum să facă, asta a fost concluzia lui, însă nu mai aveau mult de așteptat viața era atât de aproape! La franceză venise direct de pe băncile facultății profesoara Plăcintescu Floarea a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
așează semințe aleargă cu disperare între nesfârșire și clipă oboseala trupului deschid cu frică ochii ciocane zvâcnesc sub tâmple între două vise cum să știu când trăiesc măsor nemărginirea dansului cu pas de fluture doi crini depun mărturie sub cerul vinovatei lacrimi patima sărutului răsfirarea trupului cenușă sub vulcanul inimii magmă curg râu clocotind spre împăcare în căutarea perfecțiunii felul acela de a luneca fără nici o frecare un caz ideal după care să măsor timpul fără teama sfârșitului de când locuiesc în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Carridwen și Pietrele care glăsuiesc. Măcar astea nu-i vor abate atenția de la anchetă. Înainte de a ieși, Îi ceru lui Morineau să-i pregătească informații și despre angajații de la șantierul naval. De data asta, Stéphane chiar făcu mutre. - Credeam că vinovatul a fost arestat, bombăni el cu o mișcare din bărbie spre celula lui Pérec. - Despre prezumția de nevinovăție ai auzit? Atîta timp cît n-am rezultatul analizei de sînge, continuăm ancheta. De Îndată ce Lucas Închise ușa, jandarmul Își dădu drumul, bodogănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
toată povestea asta smintită! La urma urmei, e rolul vostru să pricepeți, ce dracu’! Asta e treaba voastră de polițai, n-aveți decît s-o faceți! Trebuie cumva ca toată lumea să fie lichidată la Lands’en ca să descoperiți cine e vinovatul? Strigătele lui o alertară pe Armelle care, de ceasuri Întregi, stătea țeapănă pe scaun, la intrare. Un observator atent ar fi notat că, În pofida calmului aparent, Își mușca discret interiorul obrazului, Își fărîmița nervoasă lacul de pe unghii, marcîndu-și astfel neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
posibil să fi vrut să-ți inoculeze o totală Încredere În el. - Ce tot spui acolo? - A Înțeles că nu vei renunța niciodată la anchetă și te-a condiționat pentru a exclude din mintea ta că el ar putea fi vinovatul. - Astea-s prostii! - Trebuie să admiți că de ceva vreme refuzi să-l bănuiești. - Nu e adevărat! Faptele sînt cele care Îl disculpă! - Poftim, dovada! - Totuși, totul pare să se concentreze În jurul celor din familia Kersaint, pe deasupra este singura familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tată. Ryan Îl privi pe Arthus drept În față. Dorințele lui de răzbunare, acutizate de treizeci și cinci de ani de pușcărie, Închipuiseră o luptă finală aprigă, În confruntarea cu un dușman Întortocheat și viclean. Descoperise În cele din urmă cine era vinovatul. Cel care Îi ucisese soția, Îi adusese nefericirea, Îi distrusese familia, Înrădăcinase ura și semănase moartea la Lands’en. Iar acesta nu era decît un om bătrîn moleșit și tremurînd din Încheieturi. - Ești conștient de faptul că ai fost pervers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tot! ( Se retrage mulțumit de sine.) Judecătorul: (Din ce în ce mai confuz, se uită la ceas) Domnilor, îmi pare rău, dar mai sunt exact opt minute și optzeci și opt de secunde alocate acestui proces. Trebuie hotărât imediat verdictul. Trebuie hotărât cine e vinovatul și ce sancțiune i se va aplica. Avocatul apărării: (La fel de timid...) Nicidecum, doamna Dora; ea l-a luat pe Philip când era de unul singur. În plus ați văzut că nici nu poate divorța. Nu e vina ei că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se osteneală și de teamă pe care le zărea În preajmă, nu era nici urmă de el. Ajuns În prag, Îl salută pe neașteptate pe Bargello, lăsându-l interzis În mijlocul oamenilor săi. Oare imbecilul acela se aștepta să Îi arate vinovatul așa, pe nepusă masă? Privirea sa dezamăgită lăsa să se creadă că era chiar așa. O tresărire de orgoliu Îl zgudui pe Dante. În fond, nenorocitul acela nu se Îndepărtase prea mult de adevăr. Dacă mintea i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
odată cu aceea a mâinilor. Iar victima Își cheamă la sine călăul, printr-o atracție tainică și misterioasă. Astfel, omul viu și omul mort sunt unul oglinda celuilalt. — Sunteți sigur? zise Ammannati. — Sigur. Dați-mi o victimă și vă voi arăta vinovatul, așa cum marele Arhimede putea ridica pământul Întreg cu un singur punct de sprijin. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că fiecare victimă Își alege propriul călău și creează condițiile crimei, care se dovedește a fi modelată după el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
viață unei neașteptate vigori trupești. Nu este necesar ca răzbunarea să fi fost consumată de toată breasla. Un singur om jignit poate fi și el răspunzător. Găsiți numele cui s-a recunoscut În teracota folosită de Ambrogio și veți avea vinovatul. Foarte dificil, interveni Antonio da Peretola. Nici unul din acei artiști nu a fost vreodată la Florența. În afară de dumneata, messer Iacopo. Dar măiestria dumitale te exclude de la orice bănuială, firește, se grăbi el să adauge. De când Bruno Ammannati Începuse să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să spui, priorule? Poetul observă cu satisfacție că, În sfârșit, Domenico Îi pronunțase titlul cu deferența de rigoare. — Ai auzit cu siguranță de uciderea În orașul nostru a unui meșter din breasla de la Como. Comuna m-a Însărcinat să caut vinovatul. — Și aveți de gând să Îl căutați aici? bâigui cămătarul pălind. — Oriunde s-ar putea ascunde. Dar acum altceva vreau să aflu. Ce afaceri a venit să trateze cu dumneata messer Veniero, cetățean al Serenissimei? — Nici una... deocamdată. M-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Motor. Nu se Îndoise niciodată că Într-o serie de fapte ordinea temporală urma o logică necesară și că, prin urmare, primul act de violență era la originea celui următor, și așa mai departe, Într-o Înlănțuire cumplită. Dacă, Însă, vinovatul ar fi avut ca scop principal moartea lui Teofilo, sfârșitul Înfiorător al meșterului din Como putea fi doar un prolog tragic, o punere În scenă pentru a-i conduce pe toți pe o pistă falsă. Până În acel moment, căutase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nici o fărădelege... nu-i nimic În care să poată fi implicați... În afară de două crime atroce! La aceste cuvinte, Bargello păru să Își recupereze ceva din siguranță. Se ridică, scoțând pieptul În față. — De aceea am venit să te anunț, că vinovatul pentru uciderea spițerului a fost arestat acum o oră. — Ce? exclamă Dante. Și cine... — Oamenii mei au surprins un pehlivan cunoscut, unul pe nume Giannetto, care cerșește de obicei la Santa Maria Novella, În timp ce Încerca să vândă În piața de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așa se spusese? Putea fi acela firul Ariadnei pe care Îl căutase zadarnic? În momentul acela, văzu totul În mod limpede: pentagonul, Venus, cunoștințele sale despre stele. Trebuia să se Întoarcă imediat la tavernă și să pună să fie arestat vinovatul, să fie supus torturii ca să mărturisească totul. El era, trebuia să fie el. Se răsuci ca să strige ordinul către gărzi, dar mai apoi se abținu, aplecându-se la loc Îndărătul adăpostului izbit de pietrele care se succedau fără răgaz. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
călăului. Chiar pus În lanțuri, asasinul avea să Îl ardă cu privirea lui Înghețată de batjocură, dacă ar fi trebuit să admită că nu cunoștea motivul răului. Pe care, de fapt, continua să nu Îl știe. Credea că știe numele vinovatului. Era ascuns printre numele din Cerul al Treilea. Poate că În casa lui erau rațiunile crimei. Trebuia să Îl descopere cu orice preț. Cu un salt brusc, se ridică din adăpost și o luă la goană către pod. Încotro pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pedeapsă, că incidentul era lipsit de importanță și că el nu dorea decât să ajungă cât mai repede la fluviu. Luă atunci cuvântul primarul, care afirmă, pe un ton plin de duioasă bunătate, că o pedeapsă era totuși necesară, că vinovatul va rămâne la arest și că vor aștepta cu toții ca eminentul lor oaspete să binevoiască a-i hotărî soarta. Nici un fel de cuvânt de împotrivire nu putu îndupleca asprimea lui surâzătoare, și d'Arrast se văzu nevoit să promită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să nu cânte? În clipa următoare, cu totul pe neașteptate, îl întrebă pe d'Arrast dacă se gândise la pedeapsă. - Ce pedeapsă? - Ați uitat de șeful poliției? - Să-l iertăm. Judecătorul spuse că lucrul nu e cu putință și că vinovatul trebuie pedepsit, în timp ce d'Arrast pornea îndărăt către Iguape. În mica Grădină a Fântânii, misterioasă și tăcută sub ploaia măruntă, ciorchini de flori ciudate se revărsau de-a lungul lianelor, printre bananieri și pandanus. Grămezi de pietre ude însemnau locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]