1,437 matches
-
lui, parcă ar fi vrut să mai verifice încă o dată că nu se află nici o figură cunoscută. Nici nu bănuiam atunci că am să fiu muzicant de meserie, deși cântam la vioară de cinci ani, și curând după aceea descoperisem violoncelul. Dar eram pasionat de științele naturale, îndeosebi de entomologie, în primul rând de fluturi. Și de pasiunea aceasta nu m-am lecuit nici până în ziua de azi. Dar după ce-am citit povestirea de care-ți vorbesc, viața mea a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Probabil că așa reușise să-l dezarmeze, căci un sfert de ceas mai târziu, Casals îl ascultase, concentrat și, după obiceiul lui, încruntîndu-se, și îl felicitase. "Ai făcut bine că te-ai lăsat de entomologie", îi spusese râzând. Apoi apucase violoncelul și, privindu-l cu simpatie, făcîndu-i cu ochiul, ca unui băiețandru, reluase aceeași bucată. Și acum cânta din nou Casals, cânta tot opus 56, și cânta aici, în acest salon rece și umed, sărăcăcios luminat, părăginit, pe jumătate ruinat. - S-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Oricînd! Dar nu vrea. Nu-l interesează. În finală se lasă bătut, parcă ar vrea să ne facă în necaz nouă: nouă, prietenii și admiratorii lui!..." Antim deschisese de mult ochii, dar nu îndrăznea s-o privească. Ușor aplecată asupra violoncelului, Maria zâmbea trist, ca în somn. Aceste măsuri inimitabile, care pregăteau finalul fără ca totuși să-l anunțe, întrecuseră tot ce înțelesese el până atunci, și când ecoul ultimei note se stinse, sări brusc în picioare, se apropie de fată, o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost astăzi celebră... - Vă mulțumesc, Maestre, șopti Maria, ștergîndu-și sfioasă lacrimile cu podul palmei. - Nu vrei să mai cânți ceva? Încă una din bucățile dumitale preferate? Maria îl privi cu un mare zâmbet luminîndu-i fața, apoi se plecă ușor asupra violoncelului și așteptă. - Am putea așeza lucrurile în ladă, șopti Iconaru, chiar așa, pe întunerec. Că sunt doar lucruri de cucoane și nu fac zgomot... Sunt entomolog, îi repetase, dar când aveam vreo 14,15 ani, am citit o povestire ciudată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
școală, când mă băteau cu varga și-mi loveau îndeosebi degetele, doar de mi-or rupe vreunul... Așa cum era să mi se întîmple la mașina de treierat, deși îi imploram să mă lase să fac altceva, le spuneam că iubesc violoncelul, că viața mea e asta: violoncelul, și-i imploram în genunchi să-mi cruțe degetele... Și de-atunci mă trezesc aproape în fiecare noapte țipând de groază, și-mi pipăi degetele, aprind lumina și le privesc, unul câte unul. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-mi loveau îndeosebi degetele, doar de mi-or rupe vreunul... Așa cum era să mi se întîmple la mașina de treierat, deși îi imploram să mă lase să fac altceva, le spuneam că iubesc violoncelul, că viața mea e asta: violoncelul, și-i imploram în genunchi să-mi cruțe degetele... Și de-atunci mă trezesc aproape în fiecare noapte țipând de groază, și-mi pipăi degetele, aprind lumina și le privesc, unul câte unul. Și de frică, nu mai îndrăznesc să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-o cu altcineva." "Nu e nici o confuzie!" auzi strigând pe cineva. Toată lumea îl știe, s-a vorbit mult de el. Cum Dumnezeu îl cheamă?" "Ea n-are nici o vină, stărui Ieronim. E o mare artistă. Cruțați-i mâinile, cântă la violoncel..." Și exasperat, amenință Corul: Ce v-a apucat? V-ați pierdut mințile? E o confuzie la mijloc, e o eroare. Treziți-vă! Ea n-are nici o vină. Uitați-vă la ea, este aici, în fața voastră, uitați-vă bine la ea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se simte, Generăleasa asculta atentă, cu mâinile împreunate, ca de obicei, deasupra plăpumii, apoi, deodată, șoptea: "Dar ce se aude, Manolache? De unde e melodia aceasta? Parcă nu mi-ai cîntat-o niciodată până acum. Bine ai făcut că ți-ai adus violoncelul!..." "Nu, mon General, nu l-am adus. Dar dacă vrei..." " Stai mai bine aici, lângă mine, și ascultă..." De data aceasta, intrând în odaia în care ardea, ca totdeauna, o singură candelă, și văzînd-o cum strânge, parcă cu un mare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceri și le afli la orice ghișeu de poștă, de bancă sau de gară. Acesta este adevărul, Ieronim. Adevărul!" Și, totuși, foarte curând după aceea, a încercat să-i explice. Intrând pe neașteptate în salon, îl găsise pa Antim cu violoncelul rezemat de genunchiul stâng, privind absent în fața lui. Stătea așa, probabil, de mult timp, pentru că Ieronim, văzând că tăcerea se prelungește, crezuse că Antim plecase în oraș. Dar îl găsise la locul lui obișnuit, cu violoncelul lângă el, cu privirile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
găsise pa Antim cu violoncelul rezemat de genunchiul stâng, privind absent în fața lui. Stătea așa, probabil, de mult timp, pentru că Ieronim, văzând că tăcerea se prelungește, crezuse că Antim plecase în oraș. Dar îl găsise la locul lui obișnuit, cu violoncelul lângă el, cu privirile pierdute. - Încep să îmbătrînesc, îi spuse încercînd să zâmbească. Am prea multe amintiri... - Un artist nu îmbătrînește niciodată, Oncle Vania, îl întrerupse Ieronim, brusc emoționat. Dacă ne-a pedepsit și pe noi Dumnezeu cu ceva, ne-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai amintiri, iar eu mi le imaginez. Și dacă ți-aș spune că amintirile mele întrec de multe sute de ori pe ale dumitale, pur și simplu pentru că mi le-am imaginat, n-ai să mă crezi... Antim își așeză violoncelul alături și, pe neașteptate, începu să râdă. - Spune-mi și mie cum faci, îl întrebă. Cum faci să-ți imaginezi amintirile... - Întâi le imaginez, și apoi mi le amintesc. Probabil că și dumneata ți-ai imaginat multe în viața dumitale
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grijă (o mai fi prin mansardă?), că am învățat alfabetul după el. Îmi aduc aminte ce s-a cîntat? Da. Uvertura Coriolan de Beethoven, Clavecinul bine temperat (preludiu și fuga în mi minor prelucrare de Mihail Jora), Lalo, Concertul pentru violoncel, Simfonia în sol minor de Mozart. Și fotografia cețoasă cu tata, la pian, în smoking și pantofi de lac. Greul-greu a venit din '49, cînd a fost nevoit să mă trimită la București, la Liselle; cînd se zbătea în incertitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-ți pune capăt zilelor. Altminteri, un pat îngust, o masă cu două scaune, al doilea așezat între dulap și perete, sugerând că odaia nu primea vizitatori. Fără televizor, fără frigider, doar un aparat pentru CD-uri. — Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki, citi Cosmina. Îl știi ? — E teribil, răpunse Pantelimon. Moartea urcă pe scări și-ți bate la ușă... Nu mai inventa, acum, că suntem unde suntem... — E teribil, îți spun, repetă doctorul fără de arginți, cântărindu-și moneda în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebui să facem ceva și nu știu ce... — Îți dai seama că pe „nu știu ce“-ul ăsta stă pământul întreg ? Dacă am ști, lumea ar arăta cu totul altfel și moneda mea de argint n-ar avea decât o singură față. — Concertul pentru violoncel al lui Penderecki... — Doamne ferește ! Cu ăsta își leagănă moartea pruncii. Nu e cântecul de leagăn de care să aibă nevoie, a dormit destul... Cosmina se ridică : — Un medic n-ar trebui să se lege sufletește de pacienții lui, nu-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spirt și formol din spital. Ia te uită ! exclamă, întorcându-se cu un disc în mână. De unde ai asta ? El așeză tava cu băgare de seamă. — Ce anume ? întrebă, prinzând cu cleștișorul un cub de gheață. — Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki. Îl am, pur și simplu. De ce întrebi ? — Pentru că nu se prea potrivește cu restul... Cu nimic din ce-i pe- aici... Cum ar trebui să fie ? — Nu știu, ceva care să sugereze o anumită trăire, o viață
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe ecran. — Statisticile spun că nouăzeci la sută dintre mesajele telefonice au conținut erotic, spuse Cosmina, fără să-și ia ochii de la fereastră. N-au chestionat pe cine trebuie, răspunse Iacob, punând aparatul la loc. Și apoi : Vino lângă mine... Violoncelul își terminase unduirea. În partea a doua a concertului, omul și moartea păreau că se privesc în față. Ea se așeză în fața lui. — Nu m-ai întrebat despre vărul tău... El ridică întrebător din sprânceană, apoi, amintindu- și, încuviință din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
largă și Cosmina simți dorința de a zbura cu orice preț. Vru să se suie pe balustradă, în vis fusese până atunci liniște, dar auzi ceva sau pe cineva urcând treptele și atunci știu că e Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki. Se prinse cu mâinile de balustradă, dar, când să-și facă vânt, pentru a-și relua, orice-ar fi, plutirea, văzu că pe balustradă înainta, ca un dansator pe sârmă, maestrul. Porumbelul cu coada rotată îi ședea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
este izbăvită de Viitorul luminos. * Sosise în sfîrșit ceasul mesajului tulburător pe care mi-l vestise Sonata Primăverii în luna iunie sau iulie a anului 1945, la ruinele Unter den Linden, lîngă Poarta Brandenburg. Era reluat în mod straniu de violoncelul lui Rostropovici, care interpreta în noiembrie 1989 un dans spaniol al lui Bach lîngă Zidul devenit brusc fantomă. La fel ca milioane de oameni, am privit și am ascultat la televizor cîntul ce însoțea moartea Zidului. În 1945 mă aflam
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
doar pe staliniști, ci și pe tovarășii lor de drum, progresiști și socialiști, și toate acele spirite oficiale, convenționale, superficiale, care adoră Puterea, se supun Faptului împlinit și nesocotesc orice deviere. Victorie, victorie, cugetam, plîngînd din nou, pe cînd ascultam violoncelul lui Rostropovici. Era victoria milioanelor de oameni de acolo, a cîtorva mii de oameni de aici, victoria noastră fără răzbunare, fără pedeapsă, fără zile de mîine pline de cîntec. Nu era o victorie a "capitalismului", nu era încă nici o victorie
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de oameni de acolo, a cîtorva mii de oameni de aici, victoria noastră fără răzbunare, fără pedeapsă, fără zile de mîine pline de cîntec. Nu era o victorie a "capitalismului", nu era încă nici o victorie sigură a democrației: în acordurile violoncelului lui Rostropovici era altceva, ceva mai puțin și ceva mai mult, iar dansul spaniol, deopotrivă senin, sprinten, grav și visător, cînta biruința, fără îndoială efemeră și cu atît mai îmbătătoare, a adevărului, a moralei, a nobleței sufletești... Iunie 1990 I
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ăștia povestesc în actu’ doi ce se-ntâmplă în actu’ntâi (Piatra Neamț, 1990-1991, Timișoara, 1996-1997, București, 1998-1999), Angajare de clovn (Iași, 1991-1992), Spectatorul condamnat la moarte (Iași, 1991-1992), Artur osânditul (Târgu Mureș, 1992-1993), Caii la fereastră (București, 1994), Și cu violoncelul ce facem? (Oradea, 1995-1996, Timișoara, 1998-1999), Țara lui Gufy (Botoșani, 1997-1998), Trei nopți cu Madox (București, 1998-1999) ș.a. Totodată piesele i s-au reprezentat în Franța, Polonia, Rusia, Olanda, Elveția, Germania, Canada, Belgia, Italia, Statele Unite ale Americii, Austria, Finlanda, Republica Moldova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
și de Circulație, amendează ignoranța acestora privind capitalurile fictive și capitalurile reale. Și se simte dator să le definească cît mai precis, însoțindu-le și de exemple, bune a le pricepe și cei cu patru clase și un curs de violoncel: "Capitalurile fictive sînt toate acele pretinse reprezentații ale bogăției, ale tranzacțiilor, precum acțiuni, obligațiuni, polițe, hîrtii de credit, care nu reprezintă o valoare reală sau serioasă. Așa sînt biletele de stat sau de bancă cu curs forțat și care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
am negociat reprezentarea României la Salonic (Capitala Europeană a Culturii în 1997) de către cei patru mari artiști ieșeni care au lăsat acolo, prin seria de concerte extraordinare date, o impresie de neșters (atunci am realizat, bunăoară, pentru prima dată, de ce violoncelul lui Dan, creat de meșteri din școala lui Stradivarius, nu poate fi pus la cala avionului și are nevoie de bilet de avion de sine stătător, alături de stăpânul său!). Dar nu despre asta am vrut să scriu în acest colț
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
popoarelor. Menirea sfântă a muzicii este să stingă urile, să potolească patimile și s-apropie inimile într o caldă-nfrățire.” (George Enescu) → Calmarea sistemului nervos Ludwig van Beethhoven: Concertul imperial nr. 5, pentru pian și orchestră; Adagio din Sonata pentru violoncel și orchestră în sol minor; Antonin Dvorak: Adagio din simfonia Lumea Nouă; Gabriel Fauré: Agnus Dei din Requiem op. 48; Gustav Mahler: Simfonia nr. 3, a șasea mișcare; Claudio Monteverdi: Psalmul laudate Dominum; Franz Schubert: Rosamunde; P.I. Ceaikovski: Scena și
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
și câtă disciplină sunt necesare actorului.” După șapte interviuri cu regizorul Liviu Ciulei, urmează o serie de microportrete de actori în care F. găsește formule sugestive pentru a-i caracteriza: Eliza Petrăchescu, care impresiona prin vocea ei „cu inflexiuni de violoncel”, Maria Botta, care „juca în transă, ca hipnotizată, care cânta, dansa, în unele piese, dar grav, frenetic-tragic, și cântecul și dansul erau parcă începutul unui sfârșit”, Emil Botta, al cărui demers actoricesc ținea „discret ascunsă poezia”, Mircea Constantinescu, actor cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]