2,884 matches
-
lirism, narațiunea are în centru un tip de feminitate ireductibilă la o simplă paradigmă. Femeia este mai degrabă o sumă a contrastelor: apatică, voluntară, vulnerabilă, puternică, distantă, volubilă, dominantă rămânând totuși nota de senzualitate. SCRIERI: Nunta de argint, București, 1966; Viscol, București, 1969; Nisipuri, București, 1972. Repere bibliografice: Ștefan Bănulescu, Debuturi în proză, LCF, 1964, 1; Octavian Voicu, Ana Barbu, „Viscol”, ATN, 1970, 3; Carmen Vericeanu, Ana Barbu, „Nisipuri”, CRC, 1972, 7; Mirela Roznovanu, Ana Barbu, „Nisipuri”, ATN, 1973, 2; Marin
BARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
a contrastelor: apatică, voluntară, vulnerabilă, puternică, distantă, volubilă, dominantă rămânând totuși nota de senzualitate. SCRIERI: Nunta de argint, București, 1966; Viscol, București, 1969; Nisipuri, București, 1972. Repere bibliografice: Ștefan Bănulescu, Debuturi în proză, LCF, 1964, 1; Octavian Voicu, Ana Barbu, „Viscol”, ATN, 1970, 3; Carmen Vericeanu, Ana Barbu, „Nisipuri”, CRC, 1972, 7; Mirela Roznovanu, Ana Barbu, „Nisipuri”, ATN, 1973, 2; Marin Mincu, Ana Barbu, „Nisipuri”, TMS, 1973, 6; Iorgulescu, Scriitori, 178; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 299-300; Popa, Ist. lit., II, 864
BARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
bucăți, precum Mistreții erau blânzi, Dropia, Satul de lut sau Masa cu oglinzi, indiferent că se caută un oraș sau un sat, un loc de veci pentru un copil sau o dropie la fel de intangibilă ca pasărea măiastră. Ciclul Vară și viscol rodează o formulă productivă în Cartea de la Metopolis - resuscitarea reală sau imaginată - a unui personaj. Prozele intitulate Monolog în fața fluviului, La curtea ospățului și Măști fără oameni relatează destinul sucit al lui Grigore Nereju, coborâtorul celei mai vechi stirpe din
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
orizontului liric spre cosmic, De taină, cel de-al doilea ciclu, este orientat către intimitate, iar ciclul final, Marile Eleusii, indică o vocație specială pentru poezia cu formă fixă (ilustrată aici prin sonet). Culegerile ulterioare (Nevăzutele Urse, 1975, Cântece de viscol, 1976, Anonimus, 1977, Ascunsa trudă, 1979) confirmă că B. a intuit de la început o formulă poetică proprie, relevantă, căreia îi rămâne fidel, întrucât este productivă sub toate aspectele. Dar dacă, tematic, se cristalizează trei mari obsesii (timpul, erosul și cosmosul
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
alcătuirea articulațiilor sale”. Cele două romane, Joia patimilor (1981) și Zborul gâștei sălbatice (1989), completează fericit profilul plurivalent al operei lui B. SCRIERI: Marile Eleusii, Cluj, 1971; Magda Isanos. Drumul spre Eleusis, București, 1975; Nevăzutele Urse, Cluj-Napoca, 1975; Cântece de viscol, București, 1976; Anonimus, postfață Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1977; Ascunsa trudă, București, 1979; Grigore Alexandrescu. Parada măștilor, București, 1981; Joia patimilor, București, 1981; Recurs la singurătate, București, 1982; Starea bizantină, Cluj-Napoca, 1983; Apărarea lui Socrate, București, 1985; Meșterul Manole sau Imanența
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
Volney). Sentimentul timpului devastator („Cum toate se răpune ca urma îndărăt, / Pe aripele vremii de nu se mai arăt”) se întrețese cu accentul patriotic al evocării gloriei de altădată. Amploarea reflecției, nocturnul tainic, metafore concretizând abstracții („negura uitării”, „aripile vremii”, „viscol de dureri”) configurează la C. schița unui stil, nu fără retorică, dar capabil să se ridice până la viziune lirică. Înserarea este prima elegie românească în spirit lamartinian, în care tristețea, neliniștea nedefinită și gravă (se cultivă un fel de mister
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
Vântul zăngănea în geamuri și, din când în când, ca un galop de herghelie, creștea un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea ferestrele, gonind câinii în girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o larmă de glasuri sub fereastră. Apăruse la geam lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe perceptor. îi ceru câțiva gologani de tutun. Dezgustat, Zalomir se depărtă. Când soarele clipea în asfințit deasupra omătului, procurorul se întoarse la gazdă. Sunând aspru, vântul ridica în orizont turnuri de negreață. La noapte iar avea să se stârnească viscol. APE MARI După viscolele iernii care au astupat casele în nămeți, vara a plouat câteva săptămâni în șir. Când a stat puhoiul, pe pământ năboiră pâraiele. Ca un fluviu, din zare în zare, gârlele împânzeau șesul cu valuri mâloase. Abia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
câțiva gologani de tutun. Dezgustat, Zalomir se depărtă. Când soarele clipea în asfințit deasupra omătului, procurorul se întoarse la gazdă. Sunând aspru, vântul ridica în orizont turnuri de negreață. La noapte iar avea să se stârnească viscol. APE MARI După viscolele iernii care au astupat casele în nămeți, vara a plouat câteva săptămâni în șir. Când a stat puhoiul, pe pământ năboiră pâraiele. Ca un fluviu, din zare în zare, gârlele împânzeau șesul cu valuri mâloase. Abia ghicită în mijlocul noianului, vâltoarea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fiind de atâta colindat, se așezase pe gheață să-și facă un plan de supraviețuire. Foamea îl măcina, dar era și frânt de oboseală, suflând din greu pe frigul aspru. Scruta cerul, era senin, azi nu ningea, nu era nici viscol, dar îl orbea lumina reflectată de calotele glaciare. Își închise un minut ochii ca să-i deschidă brusc din nou. Auzul lui fin îi semnala mișcarea unui animal, era o vulpe polară. Mică, cu blana de culoarea alb-cenușie, trăgea după ea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
purta puiul în pântece, se apucase să construiască un adăpost. Ea săpa un coridor lung de câțiva metri, continuat cu o peșteră adâncă de doi metri, lăsând și o ieșire spre sud pentru a nu fi înfundată cu zăpadă de viscolele din nord. Într-o zi senină de octombrie, când ursul se apropia de adăpost cu provizii de carne, numai aude soața gemând. A venit sorocul se gândea și se așezase la gura peșterii, în așteptarea puilor. În căteva ceasuri apăruseră
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
zgomotoasa victorie. în realitate... glorioasa armată franceză se întorcea acasă arătând jalnic. începând cu 6 noiembrie, a intrat în acțiune cel mai puternic inamic: iarna rusească. Cerul s-a întunecat, a început să ningă abundent și s-a pornit vântul. Viscol în toată puterea cuvântului. Temperatura a coborât până la minus 22 de grade. Au înghețat apele. înghețau și oamenii. Mai ales încrederea armatei franceze, câtă mai rămăsese, atinsese punctul de îngheț. Ca printr-o minune, sub ochii lui Napoleon a ajuns
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Așezat pe locul de lângă vatră, samuraiul îi privi pe țărani. Chipurile lor, la fel ca și al său, aveau ochii duși în fundul capului, pomeții ieșiți în afară și miroseau a pământ. Erau chipuri care vreme de ani de zile înduraseră viscole, foamete și trudă. Erau chipuri mult obișnuite să îndure și să renunțe. Dintre acești țărani samuraiul trebuia să-și aleagă însoțitorii pe care avea să-i ia cu el peste oceanul cel întins către Nueva España pe care nici măcar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fie aleși din cele trei sate. Acei oameni erau la fel de strâns legați de vale ca și el, întocmai cum e melcul legat de cochilia lui. Dar aveau să se supună acestui ordin cu resemnare întocmai cum își plecau capetele în fața viscolului. Țăranii își apropiară capetele și se sfătuiau, ca un cârd de prepelițe într-o poiată. Discutară îndelung, în șoapte reținute și în tot acest timp samuraiul și unchiul său îi priviră tăcuți, fără nici o expresie pe chip. Din cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aia, În loc s-o ia spre Arusha, au făcut stânga și el Își Închipui, desigur, că aveau benzină destulă, și privind În jos văzu un nor roz, răsfirat, mișcându-se prin aer deasupra pământului, ca prima zăpadă adusă de un viscol venit din senin, și-și dădu seama că era un nor de lăcuste venite din sud. Apoi Începură să urce și părea că se vor Îndrepta spre est, dar deodată se Întunecă și intrară Într-o furtună, și ploaia cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mi-e greu ca să mă duc acasă O jale mare mă apasă, Căci trecutul se-nfiripă Și tu nu mai ești pe prispă. S-a aplecat cireșul din grădină Bătut de viscol și furtună. Pe mine doruri mă frământă acum Căci nu te văd pe vechiul drum. Acuma în ogradă toate-mi par străine, Când nu ești dragă lângă mine. De singurătate și-ntristare strig, În toiul nopții când se lasă frig
Doruri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83210_a_84535]
-
de moșneag. Uite, vezi, m-au însoțit și pe mine, și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc înghețurile veșnice și întunericul. Aici suntem, așa, în trecere, să aducem albeața sclipitoare a zăpezilor, ferecând
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc înghețurile veșnice și întunericul. Aici suntem, așa, în trecere, să aducem albeața sclipitoare a zăpezilor, ferecând apele în păduri de gheață. Când eu mă mânii, învârtoșez vântoasele lui Moș Viscol și ridic troiene de omăt. Copiilor le aduc în dar derdelușul pentru săniuș și pârtiile pentru schi. Eu sunt Primăvara, vorbi la rândul ei o codană cu părul bălai, răsfirat pe umeri; obrajii îi erau numai zâmbet, iar glasul clinchet
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și dă mai multă ploaie.” (Simion Mehedinți) „Crivățul. Așa se numește vântul dinspre nord-est. Este cel mai puternic dintre toate vânturile care trec peste România și bate cel mai des... Peste iarnă crivățul aduce aerul rece din șesul rusesc și viscole înspăimântoare. În timpul primăverii, în loc de ninsoare și ger vântul de nord-est aduce ploile așteptate ... Atât zăpezile iernii, cât și ploile primăverii sunt o binecuvântare tot de el adusă. Vara, însă crivățul e uneori păgubitor. Cănd se întâmplă să bată în lunile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nimic nu mai avea sens. Iar aceasta din pricina cutiei infernale pe care o inventase o minte diabolică, aducând iadul pe pământ. Timpul fusese dat peste cap și nici măcar anotimpurile nu mai veneau unul după altul. În plină vară se ițea viscolul, iarna soseau ploile, primăvara frunzele se acopereau de rugină, iar toamna pomii se acopereau de floare. Trăiai și habar n-aveai că trăiești. Bătrâna nu mai Înțelegea nimic din cele ce se petreceau În preajma ei. Era Însă ferm convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau Își hrăneau pe acoperișuri progeniturile tot mai nesătule, ce creșteau văzând cu ochii. Puiau de trei ori pe vară, iar puii, la rândul lor, aduceau alți pui, astfel că satul colcăia de berze. Rămâneau până toamna târziu și abia viscolul le Îndemna să plece spre țări calde. Nu plecau Însă toate, unele rămâneau să ierneze În sat, stând cocârjate, cu ciocul Înfundat sub pene, pe acoperișurile ninse ale caselor, hrănindu-se cu fumul ce ieșea din hornuri și cu dangătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu insistență. Fața aceasta i se păru că nu-i a sa. Era parcă el și nu era el, ci Ippolit. „Prostii“, Își spuse Nicanor, dând bici cailor și lăsând femeile În urmă. Cum ieși din sat, se stârni un viscol strașnic. Caii pufneau pe nări rătăcind prin nămeți. I se făcuse frig și foame. Și atunci, ca din pământ, Îi răsări În față un bărbat Înalt, Îmbrăcat Într-un halat alb, care, clătinându-se prin ninsoare, Îi Întinse o lipie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își desfăcu brațele și se porni pe râs. Dând bici cailor, tatăl Mașei vru să-i Înapoieze darul. Era Însă prea târziu: În mâinile sale lipia se transformase Într-o baligă de vacă. Ippolit hohotea, arătându-l cu degetul prin viscol. Nicanor Își biciuia caii, dar sania nu se mișca din loc. Din gura lui Subotin ieșea o limbă lungă, roșie, ce i se Încolăcea acum pe gât. Deodată, caii se porniră În galop și sania zburând peste troiene Îl duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
graniță, lângă un stâlp de telegraf, Îl revăzu pe Ippolit, Întors cu spatele la el, mulgând lapte Într-o găleată din halatul său alb, Întins pe sârma ghimpată. În tot acest timp, tovarășii nu stătuseră cu mâinile În sân. Umblau noaptea, prin viscol, din casă În casă În casă, lămurind bătrânii și femeile să se Înscrie la colectiv. Îi Însoțea Însuși Increatul, iar Ippolit, cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
provocat la Începutul lunei Martie iarna se presupunea plecată, Însă nu definitiv, reușind să facă viața tot mai grea nefericiților cetățeni ai capitalei, atmosfera fiind Încărcată cu aer rece deslănțui valuri teribile de frig, ploi reci urmate de unele temporare viscole fără prea multă zăpadă, suficient pentru ca toată populația sinistrată să dorească urgent repararea stricăciunilor. Încă nereabilitat nervos, avea Încă inima tristă de tragedia desfășurată sub privirile sale,Tony Pavone realiză de fapt, pentru o perioadă de timp nedefinită, lucru va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]