3,745 matches
-
aceste motive, rezultatele muncii lor trebuie să aibă un caracter concret, vizibil imediat. De o deosebită importanță în integrarea socială a oligofrenilor sunt următorii factori (C. Köller): existența sau absența anomaliilor morfologice; existența sau absența infirmității motorii, senzoriale etc.; valoarea vitalității generale în raport cu indivizii normali de aceeași vârstă; gradul dezvoltării verbale și a aptitudinilor verbo-motorii; dezvoltarea motorie și a aptitudinilor psihomotorii; aptitudinile pentru executarea unei activități care reprezintă o mare resursă utilizabilă pentru viața practică; existența unei anumite instabilități; aspectele pozitive
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de ani, dintre care doar unul a cutezat să răzbată timpul, al doilea exemplar are vârful coroanei uscat și tulpina ruptă la înălțimea de 15 m. Tot acolo am întâlnit un frasin de 374 de ani, semeț și radiind de vitalitate, cu o înălțime de aproximativ 24 metri! Un plop și mai bătrân are județul, în curtea Unității Medico-sociale Sculeni, în vârstă de 402 ani și cu un diametru al tulpinii de 2,25 m! Este un plop negru îngrijit cu
ÎN CĂUTAREA NEMURIRII.... In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Loredana- Mihaela Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_917]
-
ulterior face față modificărilor care intervin. Fortificați-vă mintea și corpul consumând alimente nutritive, făcând puțină activitate fizică care să vă binedispună, asigurându-vă ceva timp pentru relaxare, întrucât toate acestea vă vor face mult mai echilibrat și vor crește vitalitatea dumneavoastră. MÂNCAȚI SĂNĂTOS! Folosirea unei alimentații nutritive vă va ajuta să vă mențineți cât de cât bine și să faceți față cancerului și efectelor secundare ale tratamentului. Trebuie să vă asigurați o alimentație variată cât mai multă vreme înainte și
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
demnității spirituale umane. Din orizontul acestei opțiuni denunță mai întâi statul totalitar, iar corolarul său, „omul nou”, e portretizat memorabil: „Are anumite certitudini simple și pozitive, anumite «false idei clare», în care crede orbește. El se afirmă printr-o puternică vitalitate și printr-o lipsă de simț critic care îi permite să vrea să creadă totul în mod absolut. Dogmatic și intolerant, el aderă la o mistică pe care o servește cu pasiune” etc. Vin la rând „dislocarea” unității spirituale a
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
litera timpului (plămânii „tușiți”, femeia „cu rană pe uger/ are un copil de vânzare”, viețile se „developează la subsol/ infirme, alterate în vată,/ lighean sau formol”). Critica a remarcat această lirică pe linia lui Ion Caraion, despre dematerializare, thanatos și vitalitate impusă prin erotism. De altfel, iubirea va polariza versurile sale ulterioare, strânse abia în 1967, în Viscolul și armonia. Volumul cuprinde și texte - multe din anii ’40 - despre a doua conflagrație mondială, războiul fiind privit ca un „joc de șah
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
semne de belșug”. Știe să introducă în peisaj și inflexiuni macedonskiene: „Iată și regatul verii, plin de zeități păgâne / lancea macului se-agită peste oștile de grâne, / Timp de heliogravură, cer ca bolțile sixtine”. Rareori statice, pastelurile transmit uneori exuberanța vitalității elementare: „Ies șerpii de prin buncăre de ierburi [...] // Un neam nomad de vietăți și ierburi / revine triumfal la vatra lui / și se dezumflă limbile la vite / diluviul nu dă seama nimănui”. Evocând transhumanța, poezia chiar astfel intitulată include apologia ciobanului
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
munților, poem al transhumanței și al toamnei, ori Balada popii din Rudeni, unde contemplația se însoțește cu o discretă notă de umor. În pasteluri T. cultivă o poezie delicată, suavă și grațioasă, ca în Rapsodii de primăvară, comunicând exuberanța și vitalitatea anotimpului tinereții, și se manifestă ca un colorist și un artist al miniaturii (Sfârșit de vară). Un zâmbet abia schițat se simte în fiecare vers, dar autoironia, cenzura lirică nu acționează efectiv decât în Rapsodii de vară și în Rapsodii
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
textura versului: „Nu e adevărat că zidu-i mort”. Atașamentul intim față de vechile valori culturale, pentru gândirea de tip magic/mitic se instituie ca trăsătură paradoxală a acestui lirism, cu disponibilitate către ludic și ironie, către inovație și experiment. Ceea ce asigură vitalitatea textelor este discreta, însă continua repliere către o trăire aparte, un invizibil autobiografism al poeziei, ascuns în haina ușor parodică a „romanțului”, a baladescului, a ritualurilor hermetice. Pentru cine exist aduce noi accente, dimensiunea reflexivă, conținută până acum, devine mai
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
capabilă de a trăi aventura, nu însă și de a realiza marea dragoste. Cu vădite inserții autobiografice, textul include amintiri despre întâmplări extraordinare din tinerețea personajului, petrecută la țară, în munte, despre țărani și mineri care dau senzația purității, a vitalității și a setei de a trăi. Intervin, de asemenea, descrieri dezabuzate privind viața literară dintr-un oraș provincial, munca de redacție, precum și meditații asupra artei și scrisului. Cartea nu este construită riguros epic, ci în versete numerotate, de treizeci - patruzeci
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
haiducească a cântecului poate uimi în contextul liricii sale, de obicei erotică. Este evident însă un ecou al evenimentelor de la 1821 în această prelucrare a unui motiv de doină haiducească. Expresia comuniunii între om și natură, asocierea codrului cu libertatea, vitalitatea primăverii, unele imagini viguroase, notațiile sacadate, ca și cum peisajul ar fi văzut din goana roibului, ritmul susținut care sugerează elanul unei „inimi viteze” au ca sursă, în bună parte, modelul popular. Două satire, scrise cu stângăcie, vădesc intenția de a îndrepta
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
remarcă prin ritmul alert al replicilor, prin umor și prin limbajul colorat cu regionalisme, care conferă savoare întregii desfășurări dramatice. Nota „locală” prezentă în dialogul personajelor nu a constituit un impediment în receptarea de către actori și spectatori a farmecului și vitalității textului, acesta fiind montat pe scenele mai multor teatre din țară, la București, Arad, Pitești, Brăila, Reșița, Cluj, Oradea ș.a. V. mai compune dramatizări după alte scrieri ale lui Creangă: Harap Alb („Iașul literar”, 1954), Stan Pățitul (jucată în anii ’60
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]
-
internationalen Arbeitsgemeinschaft für Forschung zum romanischen Volksbuch”, 1977; Mircea Popa, Cărți de literatură veche, TR, 1986, 39; Alexandru Ligor, Cercetători bucureșteni de azi ai cărților vechi, Cluj-Napoca, 2002, 111-113; Teodor Vârgolici, „Texte uitate - texte regăsite”, ALA, 2003, 658; Cornelia Ștefănescu, Vitalitatea textelor vechi, RL, 2003, 45. A. N.
VELCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
studiul Dimensiunea românească a existenței, iar în 1979 C. Noica scrie, la solicitarea Mărgăritei Vulcănescu, amintiri despre V., tipărite în „Almanahul literar” al Asociației Scriitorilor din București și reluate după 1990. Emil Cioran afirmă undeva despre V. că „extraordinara lui vitalitate transfigura și problemele, și peisajele”. Este limpede că V., așa cum va spune mai târziu Constantin Noica, e „cel mai extraordinar autor de proiecte”, un „om al procesului”, ca și Mircea Eliade, un „practician”, nu numai un spirit speculativ, cum sunt
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
este, prin sobrietatea ei, prin concretețe și autenticitate, un reportaj palpitant. Ordinul de zi, cu precizări de ordin tehnic, antiliterare prin definiție, se încorporează în narațiune, o structurează realist. Ținta ar fi fost demonstrarea, într-o probă de foc, a vitalității și resurselor morale latente ale poporului român și ale boierimii de neam. Acest sens traversează intermitent și ultimele cărți ale ciclului, Îndreptări și Anna (Ceea ce nu se poate): dacă boierimea nu e fără păcate, are șansa de a se „îndrepta
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
această structură o carenta a vieții. Ideea morții nu este obsedanta În mod obligatoriu pentru acești indivizi, dar pulsul lor vital este așa de puțin afirmat Încât, Împrejurările cele mai utile conduc la autosuprimare. Frână voluntară, frica sau excesul de vitalitate care Îi Împiedică pe indivizii care aparțin categoriei vitale să se sinucidă chiar În Împrejurări fără ieșire, sunt În aceste cazuri absente.Sinuciderea este consecventă Împrejurărilor celor mai neînsemnate. În toate cazurile de sinucidere există un teren organic prielnic actului
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
aceasta din urmă, o accentuată notă antropologică, filozofică și morală. Elementele fundamentale care participă la constituirea sistemului personalității normale sunt următoarele (A. Porot): a) unitatea și identitatea, care fac ca personalitatea să fie un tot coerent, organizat și rezistent; b) vitalitatea care este ansamblul animat și ierarhizat, a cărei dinamică este condiționată de oscilațiile interioare (endogene) și de stimulii externi (exogeni); c) luarea la cunoștință, ca acțiune prin care individul își reprezintă mintal toate activitățile sale; d) raporturile cu mediul ambiant
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exterior (mediul fizic, familie, nivel de educație, cultură, profesionalizare, viață socială etc.). După A. Porot, orice personalitate se caracterizează prin următoarele aspecte psihologice: a) unitate și identitate care fac ca aceasta să fie un tot coerent, organizat și rezistent; b) vitalitate, în sensul de ansamblu organizat ierarhic, însuflețit, a cărui viață este condiționată de influența factorilor endogeni și a celor exogeni; c) luarea la cunoștință prin reprezentări mintale a activității conduitelor personale; d) raporturi pozitive de adaptare-integrare cu medial ambiant. Aspecte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestor copii prezintă caracteristici particulare de personalitate. Tabloul clinic al copiilor cu autism prezintă particularități psihopatologice specifice, care au fost descrise de L. Kanner, R. Rimbaud, J. de Ajuriaguerra. Copilul de aparență normală la naștere, este fie de o mare vitalitate, fie apatic și plângăreț. Către luna a 4-a sau a 8-a de viață se remarcă mișcările obișnuite atunci când sunt luați în brațe. Acțiunile motorii se desfășoară pe un fond de apatie și dezinteres față de ceilalți, tendința de izolare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a fiului împotriva tatălui este un vechi „motiv mitologic” cu adânci semnificații psihologice. El preexistă „complexului lui Adam” și îl întâlnim în confruntarea dintre Zeus-fiul și Saturn-tatăl, când fiul revoltat își „castrează tatăl” ca un gest simbolic de preluare a vitalității sau autorității acestuia. În creștinism nebunia este un păcat. Ea poate fi anulată prin reîntoarcerea la tată a fiului, iar Isus este cel care va realiza această legătură ruptă, restaurând omul ca fiu al lui Dumnezeu, redându-i valoarea morală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
creșteri demografice normale este o înaltă onoare și o obligație pentru fiecare familie și pentru întregul nostru popor, ce s-a mândrit întotdeauna cu familii durabile, cu mulți copii, pe care i-a crescut în dragoste, asigurând în acest fel vitalitatea, tinerețea și vigoarea întregii națiuni. Astăzi mai mult ca oricând, avem înalta obligație de a asigura patriei noastre noi și noi generații care să contribuie la înflorirea națiunii noastre socialiste, la triumful socialismului și comunismului în România”. Limitarea libertății individuale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
caz, unul de involuție. La „reciclarea” temelor romantice poetul ajunge valorificând experiența simbolistă și expresionistă, care traversase între timp poezia lumii. Nu e de văzut aici atât o intenție de actualizare, cât o afinitate structurală și o încredere onestă în vitalitatea unei estetici ce părea depășită. Opțiunea pare să fi fost atât de nedumeritoare în epocă, încât versurile din Aur sterp, volumul de debut, sunt situate de comentatori în marginea avangardismului, fiind puse în rând cu produsele excesive ale „poeziei noi
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
dar cu punctul de plecare într-un vis, ciclul Centaurii comunică sentimentul straniei damnațiuni de a fi „zeu și ființă deodată” cu o energie aproape argheziană, în viziuni inedite. În Barbarul poetul nu face decât să proiecteze aceeași stare de vitalitate torturantă, însă în expresie mai frustă, în alt decor, asiatic, pentru ca în Krum cuceritorul să construiască, parcă din piatră, o înfățișare de centaur sălbatic: „Pe armăsar în spume oprit, ca un erete/ Privirea o rotește flămândă pe câmpii./ Oștirile-i
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
inițiative istorice, iar strămoșii noștri primordiali, dacii, i-ar fi devansat pe cuceritorii lor romani prin limbă și vechime etnică. Oricât de mult sunt socotite compromise prin esența și mai cu seamă prin derapajele extraliterare deplorabile, ideile p. au supraviețuit, vitalitatea lor fiind legată de preeminența sentimentului legitim național, dar în primul rând a orgoliului disproporționat pe care acest sentiment îl generează într-o mentalitate vernaculară, insuficient adaptată la normele și exigențele lumii moderne. Repere bibliografice: Edgar Papu, Protocronismul românesc, SXX
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
sale literare - traversând barierele celulare ale formalismelor categoriale - are natura misterioasă, obscură și aluzivă a unui substrat plasmatic, a unui lichid interstițial care, îmbibând porozitatea constitutivă a scrierii și asigurând „comunicarea neîntreruptă” între straturile romanului-palimpsest, „ignoră”, cu inteligența penetrantă a vitalității, însemnele și limitele de demarcație ale paradigmelor retorice consacrate. De aceea, mai degrabă decât analizate ca romane, piese de teatru sau poeme - în sensul generic-convențional al ideii de „carte” -, scrierile lui P. își dezvăluie pluralismele conceptuale și multiplicitățile semnificante atunci când
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
romanța. Surprinde naivitatea mimată cu o mare savanterie de mijloace în exprimarea unui eros frust, aprig, a unei naturi umane febrile și al cărei dramatism inconștient țâșnește în expresii adeseori vulgare sau comice. Lumea aceasta, văzută în manifestările ei de vitalitate primară, este tratată într-o „mascaradă” subtil-rafinată a limbajului care coboară, în esența sa, mai ales în ciclul numit Cântice de lume, din „of”-urile lui Anton Pann, dar și din maliția bonomă a lui I. L. Caragiale. „Cânticul” reprezintă mai
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]