1,808 matches
-
fără să-mi vîr cămașa În pantaloni, ca și cum aș fi fost Încă În vacanță și m-aș fi dus să dau o raită pe malul mării, la Lavandou. După ce ascultasem vorbindu-se o oră Încheiată despre raporturile dintre cîntecele de vitejie și romancero spaniol, am traversat bulevardul Grădinii Botanice În direcția a două cinematografe care se aflau lîngă Gara de Nord, Filmac și Royal-Nord, niște săli unde nu mai fusesem niciodată. În general, erau programate acolo filme pe care le văzusem deja sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
simțeam nici cea mai măruntă dificultate de a umbla pe străzi. Nu era decît nouă seara și m-am dus imediat să mă bag În pat. M-am grăbit să Închid ochii și m-am văzut săvîrșind adevărate fapte de vitejie. Mă hipnotizase cumva Zscharnack de la distanță? Mă vedeam mergînd de-a lungul cheiurilor, de la Saint-Michel la podul Concorde. Străbăteam podul fără să-mi fie teamă că se va prăbuși. Apoi traversam piața Concorde ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să accepte tăcerea noastră, căci slavă Domnului că, În această privință, nu ducem lipsă de motive de conștiință și de tăinuire care nu au nimic de-a face cu neroada Încredere că Excelența Voastră și ordinul pe care cu atîta vitejie și pioșenie Îl reprezentați o merită din partea noastră, mitralie Fermín cu toată viteza. Părintele Fernando Îl observa, la limita buimăcelii. Am optat pentru a relua eu conversația, Înainte ca Fermín să-și recapete suflul. — Articolele la care face referință domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alcovurile servitoarelor tinere În toiul nopții, cu finalități ludice și extraconjugale. Reputația lui În acest sens era aproape la fel de Întinsă ca și averea lui și nu lipseau vocile care afirmau că, În ritmul În care se desfășurau faptele sale de vitejie, bastarzii pe care Îi tot lăsa pe drum aveau să-și organizeze propriul lor sindicat. Adevărul e că nu dispăreau numai bijuteriile. Cu timpul, familia Își pierdu plăcerea de a trăi. Familia Aldaya nu a fost niciodată fericită În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lăudabil, ca să nu mai vorbim de Don Quijote. „Cavalerul sărman“ este același Don Quijote, însă unul serios, nu comic. La început nu am înțeles și am râs, dar acum îmi place „cavalerul sărman“ și, ceea ce e mai important, îi stimez faptele de vitejie. Așa încheie Aglaia și, privind-o, era greu să-ți dai seama dacă vorbește serios sau în derâdere. — Aș, e un prost și prostești îi sunt faptele de vitejie! conchise generăleasa. Iar tu, scumpo, ne-ai turnat gogoși, un discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cavalerul sărman“ și, ceea ce e mai important, îi stimez faptele de vitejie. Așa încheie Aglaia și, privind-o, era greu să-ți dai seama dacă vorbește serios sau în derâdere. — Aș, e un prost și prostești îi sunt faptele de vitejie! conchise generăleasa. Iar tu, scumpo, ne-ai turnat gogoși, un discurs întreg; cred că nici nu-ți șade bine să faci așa ceva. În orice caz, nu-i permis. Despre ce versuri e vorba? Recită-mi-le, precis că le știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
universalism ideologic, pe care va trebui să-l impună cu forța. Ce deosebire între un soldat care jură pe patrie, numai, și unul care se leagă prin jurământ să fie un pion al dezrobirii proletariatului din întreaga lume! Înainte vreme, vitejia era haiducie, haimanalâc romantic. Astăzi, vitejia fără o conștiință universală este o barbarie neinteresantă. Și acum vine rândul soldatului român. Cu ce e de vină bietul că România n-are nici un ideal, că dimensiunile ei istorice sânt neimportante, ca toată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să-l impună cu forța. Ce deosebire între un soldat care jură pe patrie, numai, și unul care se leagă prin jurământ să fie un pion al dezrobirii proletariatului din întreaga lume! Înainte vreme, vitejia era haiducie, haimanalâc romantic. Astăzi, vitejia fără o conștiință universală este o barbarie neinteresantă. Și acum vine rândul soldatului român. Cu ce e de vină bietul că România n-are nici un ideal, că dimensiunile ei istorice sânt neimportante, ca toată respirația ei de o mie de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru poezie). Nu știu dacă sumarul cărții respectă strict ordinea cronologică a scrierii poemelor; succesiunea lor - reușește, În orice caz, să ofere modul evoluției unui poet autentic de la imagistică provenind din simbolurile naționale (Ștefan cel Mare, Dosoftei, Aurel Vlaicu, Eminescu, „vitejii români”) atinse cu emoție, cu sinceritate și fără retorica găunoasa a atâtor poeți de curte, ,,nume de dicționar”, până la viziunile, purtând adesea accente expresioniste, ale poetului timpuriu maturizat: ,,Călătoreau niște cruci cu focul În gură/ Peste apă supărată de liniște
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
purtat. Poți să le pui și pinteni, dacă e nevoie. Ceva neașteptat se declanșează în Pusio. Simte imperios nevoia să se destăinuie: — L-am însoțit pe Germanicus. Rufus își continuă drumul cu un aer absent. A auzit și el de vitejiile tânărului nepot al lui Tiberius Nero. Nu vrea însă să se arate impresionat. Și l-a scos de mult pe Germanicus de la inimă. Pusio așteaptă un timp o manifestare de admirație, sau cel pu țin de interes, din partea interlocutorului său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să te-ntorci din luptă viu, după pieirea conducă torului. — Ho! Ce te-ai pornit așa? încearcă să-l domolească. — Să-ți aperi și să-ți ferești căpetenia, continuă îndârjit ger manul, să pui în seama gloriei lui chiar și vitejiile tale este cel mai mare jurământ de credință al nostru. Vociferează cu ranchiună: — Noi nu ne punem chezaș cuvântul, ca voi, ci viața. Rufus nu-i răspunde. Îl impresionează violența tânărului, deși n-ar recunoaște-o în ruptul capului. Pusio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și Basarabia. Locuitorii plătesc domniei în fiecare an o dajdie mică, toți sunt călărași sau călăreți, înainte vreme erau o oaste de 8.000 de oameni; dar acuma abia mai pot aduna la nevoie 2.000; de altminteri întrec în vitejie pe toți ceilalți moldoveni... (1998, pp. 183-185) Dintre cele trei „republici”, despre Câmpulung și Tigheci, ca și despre alte posibile formațiuni similare, informațiile istorice sunt reduse (Stahl, 1998, vol. I, p. 173). În afară de informațiile de mai sus provenite de la Cantemir
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
permis. Așa ne mai răcorim și noi pentru câte îndurăm... Dar în fața dușmanului toți ne facem datoria cu inimă, chiar și Gross, deși vrea să pară un răzvrătit. În al treilea an de război, după ce am dat atâtea dovezi de vitejie, slăbiciunile acestea să ne fie trecute cu vederea! Klapka dădu din cap cu un surâs indulgent, care însă nu se potrivea deloc cu lumina ciudată din ochii lui bulbucați. Gross vru să protesteze, dar tocmai atunci ușa se deschise și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
voi, cei cu iubirea... Și încaltea Svoboda a încercat să se smulgă din murdărie, pe când noi ne bălăcim mereu... ― Sper că nu vei face apologia trădării? îl întrerupse iar grav locotenentul de huzari. ― Dacă în vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, niște ticăloși ar spânzura acasă pe tatăl tău sub o învinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda? ― Adică tatăl spînzuratului?... Întrebă Bologa cu ochii cât pumnii, întinzînd gâtul spre Gross. Bine, atunci de ce n-a vorbit, de ce? ― Și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-și zică în taină, ca o scuză față de conștiința dojenitoare. Dar își curmă gândul, alungîndu-și din suflet lașitatea: "Marta nu m-a îndemnat niciodată să fiu erou, cu nici o vorbă... Numai gelozia mea neroadă a socotit că, prin uniformă și vitejie, are să-i potolească cochetăria. Vasăzică numai eu sunt vinovat și trebuie să îndur remușcările..." De altminteri, trecutul i se părea mort și se ferea să-l dezgroape. Mai mult îl preocupa viitorul care-i mijea ca o auroră strălucitoare după
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai înfrigurat: ― Trebuie să se găsească un mijloc de salvare!... Mutați-mă la un regiment care rămâne aici!... Ori trimiteți-mă înapoi în Italia, oriunde, numai acolo nu!... Voi lupta ca și până azi, jur! Voi... Am trei medalii de vitejie, toate trei dobândite cu... Numai acolo nu pot merge... Acolo presimt că am să mor... Și nu vreau să mor! Trebuie să trăiesc! Căzu pe pat, cu obrajii în palme, biruit de lacrimi. Căpitanul era înduioșat și simțea că, dacă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
De-ai chibzui puțin, ai vedea că eu n-am nici o putere. Eu nu pot propune nimic, fiindcă sunt stigmatizat: ceh, adică trădător... Pentru cei de seama noastră s-au inventat mitralierele din spatele liniilor, menite să ne ațâțe pofta de vitejie în caz de șovăire... Dacă aș îndrăzni eu să te propun pentru mutare, imediat am fi bănuiți amîndoi! Imediat! Un ceh cu antecedentele mele să ia partea unui romîn?... Nici nu-ți închipui ce tămbălău, ce... Numai generalul te-ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
generalul și se sforța mereu să-și întărească convingerea. A chibzuit bine, a prevăzut probabilitățile și... Klapka n-are dreptate. De altfel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni călăi și spânzurători. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de vitejie pe piept... Sfaturile totdeauna I-au plictisit, dar acuma ale lui Klapka îl înfuriau. Resemnarea i s-a părut o atitudine animalică, nevrednică de omul liber. Cu atât mai mult i se părea azi că a sta cu mâinile în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mângâietoare... Apoi iar auzi, de astă dată chiar la spatele lui, glasul locotenentului de infanterie: ― În sfârșit, bine c-a dat Dumnezeu de ați isprăvit cu reflectorul, că era mai mare rușinea!... Te pomenești că iei și o medalie de vitejie, fiindcă la noi așa se dau decorațiile... În orice caz, eu te felicit... Noapte bună!... Fără să aștepte răspuns, locotenentul se depărtă, mormăind, prin băltoacele șanțului de apărare. " Ce s-a întîmplat, Doamne?" își zise Bologa, înfiorîndu-se și căutând să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Pe drum îi spuse și căpitanul că distrugerea reflectorului merită o recompensă deosebită, precum îi spuseseră toți camarazii, cu colonelul în cap. El asculta gânditor și tăcut. Uneori privirea i se cobora pe piept, unde luceau cele trei medalii de vitejie, și-și reamintea emoția clipei când a primit-o pe cea dintâi. Cât a dorit-o și cât se simțise de umilit până ce a căpătat-o! I se părea că numai el n-are și se credea nenorocit și dezonorat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
congestionat de mînie: ― Nu-ți dau voie să mai vorbești, ai înțeles?... Fiecare cuvânt al d-tale ar merita un glonte! Gândurile ce se ascund în dosul vorbelor d-tale sunt criminale!... Înțelegi? Criminale!... O, o!... Vasăzică asta ți-e vitejia?... Uite pe cine am propus eu pentru medalia de aur! Poftim!... Medalie de aur!... Glonte, nu medalie... Îl împroșcă cu o privire grea de ură și dispreț, apoi deodată îi întoarse spatele, strivind între dinți o înjurătură și smucindu-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acasă. Căpitanul îl privi lung, apoi îi strânse mâinile și zise cu căldură: ― Acuma pot să te felicit și eu, dragă prietene... Din toată inima! ― Adevărat, numai d-ta nu m-ai felicitat încă... adevărat, răspunse Bologa, zâmbind amar. Pentru vitejia... ― Pentru vitejia de a fi spus generalului ce i-ai spus! îl întrerupse Klapka cu un fior. ― Ai și aflat? se miră Apostol. Oficial? ― Am aflat din înfățișarea ta, din mândria și liniștea ta! se însufleți căpitanul. Nici nu e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îl privi lung, apoi îi strânse mâinile și zise cu căldură: ― Acuma pot să te felicit și eu, dragă prietene... Din toată inima! ― Adevărat, numai d-ta nu m-ai felicitat încă... adevărat, răspunse Bologa, zâmbind amar. Pentru vitejia... ― Pentru vitejia de a fi spus generalului ce i-ai spus! îl întrerupse Klapka cu un fior. ― Ai și aflat? se miră Apostol. Oficial? ― Am aflat din înfățișarea ta, din mândria și liniștea ta! se însufleți căpitanul. Nici nu e nevoie sî-mi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
alte întrebări, în poarta spitalului îi spuse că ar vrea să meargă pe front, să se orienteze, și că n-are cal. Meyer îi oferi calul său, dar totodată îi zise prietenește: ― Ești slăbit rău, Bologa, ia seama! Mai lasă vitejiile și cruță-te, altfel mâine-poimâine iar vii la mine, ca client! Chiar acum sunt sigur că ai puțină febră, fiindcă prea îți sticlesc ochii. Ar fi putut să-ți dea un concediu până să te întremezi mai bine... In sfârșit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
entuziasm o mie de muscali sau italieni, numai să nu fii silit a trage în ai tăi... Aici ți s-ar părea o crimă să omori, pe când aiurea, oriunde, ți-ar fi indiferent sau ai socoti că ai făcut o vitejie... Ei, și acuma ai născocit iubirea și pe Dumnezeu, în dosul cărora să poată dăinui șovinismul, liniștit... până se va ivi un prilej bun să-ți iei tălpășița!... Și toate acestea, în numele iubirii, Bologa!... Apoi nu vezi că e... e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]