9,098 matches
-
la Bolintineanu, Bolliac ori Alecsandri -, deoarece adaptarea modelului clasic la realitățile românești devenise un exercițiu extrem de răspîndit; totuși Alexandrescu rămîne fabulistul prin excelență, iar fabulele sale, dintre care multe se situează la nivelul capodoperei, poartă o marcă proprie, inimitabilă datorită vocației dramatice a poetului (acesta tradusese în versuri piese precum Alzire și Mérope de Voltaire). Plecînd, evident, de la modele consacrate (universalului La Fontaine, omul secolului XVIII, îi adaugă pe Voltaire și Florian), Alexandrescu tratează fabula ca pe o scenetă, istorioară morală
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
încărcat de idei, transmițînd un mesaj "înalt" - iată idealul lui Alexandrescu, un ideal ce datează dinaintea romantismului. Și romantismul? Traversînd întreaga epocă romantică, Alexandrescu s-a molipsit inevitabil de toate bolile ei. A fost poet de mare precocitate și de vocație rapid identificată; a scris primele poezii cu adevărat originale la vîrsta de 22 de ani; apoi, în numai cîțiva ani, între 1838 și 1842, își compune aproape toate poeziile importante. Și-a deșertat sacul în intervalul unui singur lustru și
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
între persoane de același sex, Partidul Conservator a anunțat că dorește să organizeze, în 2 mai, când se sărbătorește și Ziua Tineretului, un "marș al tăcerii pentru familia creștină", care ar urma să se desfășoare în jurul Patriarhiei Române. "Reprezentând, prin vocație ideologică, principalul factor de conservare și apărare a valorilor tradiționale românești, Partidul Conservator, respectând dreptul individual la opțiune, se pronunță împotriva initiațivei privind legalizarea uniunilor între persoane de același sex: Partidul Conservator crede că normalitatea începe de la familie - definită în
Marş al tăcerii pentru familia creştină, în 2 mai, în jurul Patriarhiei by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79692_a_81017]
-
a cuvintele și cuvintele", potrivire sortită "unei funcții de cunoaștere"), cu Ion Barbu ("mitopoetica îngrădirii în unitate"), cu Bacovia ("artificialul ca poezie", unitatea ca rezultat a unei "organizări a dezorganizării"), cu Ion Vinea (alternanța "măștilor"), cu Tudor Vianu, poetul de vocație clasică și cu Nichita Stănescu ("efortul de sistematizare și organizare, de creare a unui cosmos al vorbirii"). Cum se vede, prima atracție este poezia. Nu lipsesc însă și alte forme literare, cum se observă în comentariile consacrate formației europene: Ungaretti
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
cu îngerul-vortex ieșit din bolgiile creierului. Textul poetic este levitație, ascensiune, cântec și rugăciune (ca la gîndiriști inspirați de abatele Brémond). Edificiul textelor acestei cărți, presărate cu laitmotive ca o gravă partitură muzicală, are toate datele unui tratat epico-dramatic cu vocație parabolică și aforistică, tip:"Moartea și lectura sunt cenuși sub/ care hoitul e mereu recunoscut". Cuvintele-cheie ale cărții, totuna cu obsesiile poetului, sunt Dumnezeu, piatră, fulger, ochi, cenușă, lut, oglinzi, strigăt, șiragul sau succesiunea de litere generatoare de text. Ca
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
emanciparea elevului de culoare excepțional căruia un profesor inspirat îi valorifică excepționalismul în spiritual democrației și al egalității șanselor bla-bla. Mai există și varianta oii negre pe punctul de a fi albită tot prin intervenția inspirată a unui profesor cu vocație ca în Minți periculoase (1995) al lui John Smith. Acolo presiunea mediului era decelabilă în reflexul mentalitar și în cultura tribală a gangului, iar profesoara Louanne (Michelle Pfeiffer) găsea în poezia lui Bob Dylan transformată în muzică - Mr. Tambourine Man
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
anarhice. Eșecul în film nu era total, profesorul reușea să scoată din indistinct, din masa anarhică, amorfă, dezabuzată indivizii, fiecare cu istoria lui, cu sensibilitatea lui, cu aspirațiile lui. În Cercul poeților dispăruți (1989) al lui Peter Weir, profesorul cu vocație interpretat admirabil de Robin Williams utiliza poezia pentru a sparge osificarea canonică a sistemului, poezia funcționând invers, ca un factor anarhic, menit emancipării, formării unei personaliăți sensibile. Și acolo eșecul nu era pe de-a-ntregul eșec, el arăta că sistemul
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
Covrig Roxana Jurnalistul critică dur ținută Elenei Udrea de la nunta Robertei Anastase. El scrie, pe blogul personal, ca "goliuciunea spune ceva despre vocație". El i-ar fi recomandat "un deux-piece și două saluri" pentru a ascunde "carcasa în viu". Radu Tudor a scria "La nunta hoatei naționale Roberta Alma Anastase, blonda prezidențială Elenă Udrea a venit îmbrăcată precum o dizeuza disperată și eșuată
Radu Tudor: Udrea, "dizeuză eșuată într-un restaurant de o stea" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78164_a_79489]
-
scenă; alteori au ceva tandru, după temperamentul artistic al regizorului care încurajează cuplul prin propriul comentariu sugestiv, implicat ca într-o ședință foto pentru o serie de fotografii pornografice. În spatele meseriei se află o întreagă aventură, o poveste a descoperirii vocației care face filmul nunții o expresie a regăsirii destinale. O serie de informații copioase despre making of ne-a oferit la lansarea filmului coproducătorul Toma Peiu. Există un farmec indicibil al prostiei, iar el atinge un climax în momentul în
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
Ed. Polirom) al lui Filip Florian: "Oricît de strălucitor e debutul unui scriitor, abia a doua carte e hotărîtoare. Ea dovedește dacă prima carte a fost o întîmplare fericită sau, dimpotrivă, dacă avem de-a face cu un scriitor de vocație și de cursă lungă. Zilele regelui e proba că Filip Florian e un scriitor de vocație. Cartea e bine construită, autorul punînd carne epică pe scheletul unor evenimente istorice din România anilor 1866-1921. Deznodămîntul narațiunii e surprinzător și, după cum a
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
carte e hotărîtoare. Ea dovedește dacă prima carte a fost o întîmplare fericită sau, dimpotrivă, dacă avem de-a face cu un scriitor de vocație și de cursă lungă. Zilele regelui e proba că Filip Florian e un scriitor de vocație. Cartea e bine construită, autorul punînd carne epică pe scheletul unor evenimente istorice din România anilor 1866-1921. Deznodămîntul narațiunii e surprinzător și, după cum a fost gîndită cartea, cred că Filip Florian a scris-o cu gîndul la traducerile de care
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
acestei, autentice de altminteri, verticalități. Eliminat din școală încă din timpul liceului, participant la declanșarea mișcărilor de stradă din Timișoara, fondator al cunoscutei Societăți care va lansa uitata, azi, Proclamație, Monoran a amânat deschiderea, convenabilă, a încărcatului sertar cu manuscrise. Vocația protestatară a fost investită integral în poezie. Or, deși intransigente, asemenea texte, semnificative literar tocmai printr-un proteism discret, nu pot constitui, din pricina limitării genului, univoce manifeste publice: Bună ziua, poezie românească ar trebui să-ți spun/ dar până una alta
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
la maturitatea lor deplină, în cea mai agresivă captivitate, el a trebuit să facă față unor presiuni contextuale și subiective cărora cu greu le-ar fi putut face față un om obișnuit. Perfect racordat la momentul artistic internațional, cu o vocație indiscutabilă pentru cercetare în spațiul limbajului și în acela al codurilor artistice, cu o sensibilitate în care intrau deopotrivă sugestii expresioniste și art nouveau, el trebuie să supraviețuiască profesional în plin dogmatism, pe de o parte, iar, pe de altă
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
este, asemenea întregii sale generații, beneficiarul unei bătălii cîștigate pe toate fronturile artei, de la cel ideologic și pînă la acela, mult mai anevoios, al expresiei propriu-zise. O dată încheiată această luptă cu materia, cu memoria tiranică a statuarului clasic și cu vocația patetică a creatorului romantic, pătruns de spiritul eternității și bîntuit iremediabil de reverii demiurgice, adică aceea cu biftecul pe care Brâncuși îl asociase eroismului renascentist, Izsak Martin și, asemenea lui, încă mulți sculptori din aceeași perioadă, se poate raporta la
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
înțelegerii și a solidarității, a asimilării și a reconstrucției, sculptorul depășește mecanica abisală a creativității pure și devine, mai mult sau mai puțin conșient, un hermeneut al energiilor latente care zac în istorie și în materie, precum și o conștiință, cu vocație enciclopedică, a modernității înseși.
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
pe care personajele și le administrează reciproc. O realitate mai degrabă tristă, banală, fără nimic înălțător. Pe acest fond, Hasdeu compune însă o suită inspirată de tablouri în registru exclusiv comic: nuvela este de fapt o comedioară în cîteva acte. Vocația de dramaturg a scriitorului apare pentru prima oară cu forță vizibilă. Replicile dialogului țîșnesc în chip natural; comediograful extrage efecte hilariante din amestecul limbilor străine, ca și din ironiile de natură livrescă specifice mediului universitar (luarea peste picior a filozofiei
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
în interiorul unui scenariu epic cu trei virtualități semantice. Așa cum cripta rămîne pentru povestire o metaforă a textului care se extinde, povestirea însăși, ca text, implică o poetică a criptei care se deschide. În acest proces deconstructiv sui generis trebuie căutată vocația romantică a lui Poe. Textul urmează o traiectorie verticală, în construcția sa alegorică, acumulînd mistere, autonomizîndu-le și refuzînd constant explicația directă, complicitatea semantică cu homo interpretant. Artefactul rămîne o "criptă" simbolică, ermetică la analiza impresionistă. 6 La un moment dat
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
Simona-Grazia Dima Destinul a făcut ca, dintre cele două vocații ale lui Ștefan Radof, cea actoricească să fie mult mai bine pusă în lumină. Dar actorul este dublat de un poet remarcabil, a cărui artă o laudă cu îndreptățit entuziasm Nicolae Manolescu, pe coperta a patra a ultimului său volum
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
este culoarea, înțeleasă, în mod complex, atît ca substanță, ca pastă, cît și ca ton. Ca viziune artistică și ca temperament, Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană ca alcătuire sufletescă, pictorița are vocația monumentalități în relația directă cu forma plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. În mod obiectiv, întîlnirea ei cu }uculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională. Ca modele
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
libertate frizând nesăbuința; mânate de pasiunea lor, încalcă normele societății în care trăiesc, își făuresc singure destinul, oricât de scump ar fi prețul pe care îl au de plătit. În fond, ambele romane înfățișează femei de excepție ca talent și vocație a artei, prima, Okuni din Izumo fiind figură istorică, intrată în legendă încă din tipul vieții, a doua fiind un personaj imaginat de autoare, care nici nu îi dă nume în semn de omagiu față de numeroși meșteri care au creat
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
părut, de aceea, mai potrivit și oarecum suficient ca Iulian Costache să fi rămas la formularea de la p. 258, potrivit căreia Eminescu ilustrează - pentru că "face din Epigonii o "oază" și ridică poemul la înălțimea unui rit de protecție (s.aut.) - vocația de erou civilizator..." (s. cu aldine îmi aparține, A. Gh. O.). în fine, pentru că spațiul nu ne permite să abordăm și alte aspecte, aș încheia prin a spune că, prin Eminescu, noi trăim într-un paradox dramatic. Ceea ce, la 1870
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
care nici nu manifestă vreun interes deosebit. Este apoi și d-sa congeneră cu „generația amânată", dar cu o evoluție atipică acesteia, impunân-du-se mai târziu și fără aura celor trecuți prin experiențele dure, traumatizante, ale terorii. In fine, lipsită de vocația militantismului, dar nu și a atitudinii civice, Mariana Șora și-a cultivat inaderența la orice ideologie, ducând o existență care n-a refuzat ipocrit un hedonism decent, a cărui supremă voluptate constă în a face doar ceea ce vrea. Un fel
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
Ianculescu publică volumul de versuri în așteptarea Timpului știut - (Casa Cărții de Știință, Cluj, 2009), culegere din precedentele tomuri, dimpreună cu cele mai noi producte lirice, într-o remarcabilă continuitate de viziune, pe urcătoare trepte. Este o sinteză a unei vocații intarisabile a celui care și în viața profesională a recitat versuri, a pronunțat tirade, a îmbrăcat mantii, în duhul unor trecute epoci - ca și în cotidian! Un destin, firește, dar și un act de voință, o opțiune. Activitatea sa de
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
tip de obiect nu este altceva decît pictura lui Oravitzan. Pentru că este mult mai ușor să vorbești despre abstracțiuni, pur și simplu, despre retorica flăcării, de pildă, despre tremurul aerului, cam la un metru deasupra pămîntului, în amiezile toride, despre vocația halucinogenă a zăpezii sau despre măreția apelor înghețate decît despre ritmurile încărcate de lumină ale unui panou care se revarsă dincolo de orice margine a propriei sale corporalități ori despre țesătura barocă, ea însăși un fel de capcană a privirii mult
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
noastre ard / asia ne bate în geam cu copita // ca și când toți am fi vii / dăm buzna la psihiatru // bau-bau fund de secol" (Fund de secol). E reluat dialogul polemic cu contemporaneitatea. Oripilat de neașteptatele mizerii ale "democrației", autorul, devotat prin vocația sa clipei actuale, se desparte circumstanțial de prezent: "Stau în acest oraș plutitor pe aluviunile proștilor / sânt și eu o globulă roșie pândită de democrație / împinsă încolo încoace / de un acordeon cu burduf spart // Și lăutarii cântă tot mai îndrăcit
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]