KorAP: Find »[drukola/base=vopsea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...197 >

4,908 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale unor copii morți de sute de ani. Conac al putreziciunii! Curentul de pe culoare nu putea fi decât timp înghețat, timp galben ca amurgurile de iarnă. Până și vopseaua picturilor de pe pereți, închipuind scene enigmatice din vreo carte sfântă, făcuse viermi și transmuta, lent, în asfalt. Am trecut de nimfa 123 de tuci fără s-o privesc, luîndu-mă după zgomotele pe care le auzeam undeva în față, în întunericul

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
mușchilor mei ar fi căpătat creier și ochi și ar fi devenit capabilă să-și privească moartea în față. Lulu stătea nemișcat în noapte, în mijlocul zbânțuielii mascaților, supradimensionat în ochii mei ca un zeu al abjecției. Părea o pată de vopsea închegată pe-o pânză, închegată și totuși curgând încă, bălos ca o flegmă, ca puroiul dintr-un flegmon. Simțeam pericolul ca pe un curent înghețat, puțind a mosc, curgând val după val din Lulu. Nu se uita la mine, dar

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
realismul perfect, ci continuă până când ușa căpătă o prezență halucinantă, înnebunitoare, așa cum niciodată nici un obiect văzut cu ochii nu ar fi putut-o avea. Vedeam, de parcă ar fi fost mărite de o sută de ori, fiecare crăpătură, fiecare grunjure de vopsea, fiecare pată de rugină de pe fiecare cui care susținea gemulețul. Ușa devenise orbitoare, insuportabilă, totul în cosmos dispăruse în afara ei, chiar și propria mea ființă. Nu o mai vedeam eu, n-o mai vedea nimeni, ea era, ea se vedea

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
a estompat, dar senzația de smulgere brutală, de răpire către altceva a persistat mult timp în zgârciurile și cleiurile corpului meu. Să fi fost acolo Intrarea? Sosise clipa mea astrală? Am apăsat clanța îngustă și rece, pe jumătate acoperită de vopsea, și am deschis. Pe scaunul de faianță, dreaptă, supradimensionată, hieratică asemeni unei regine pe tron, stătea sora mea. Pereții înguști ai cabinei erau neîncăpători pentru teribila statuie vie. O rochie simplă, albă îi acoperea corpul, iar pe toate degetele, ca

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
opresc pe unul dintre culoare. M-am așezat pe un scaun, de parcă aș fi așteptat în fața unui cabinet dentar, privind țintă linoleumul gălbui de pe jos. Eram obosit dincolo de limită. Noaptea aceea mă terminase, mă storsese ca pe un tub de vopsea. "Păianjeni mulți - recitam buimac - păianjeni mulți îmi caută inima." Mă-nconjura o singurătate spectrală, de parcă aș fi trăit într-o fotografie veche. Unde mă aflam? Și de ce știam atât de bine că mai fusesem aici? Că mai stătusem, la îngînarea

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
lumină. M-am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-am lipit urechea de lemnul ud. Pe scorojeala vopselei înnegrite fluturau fulgi răzleți de zăpadă. La început n-am auzit nimic, nici măcar tăcerea, de parcă spațiul dinăuntru ar fi fost plin, compact. încetul cu încetul însă, ca niște mesaje teribile venite dintr-o lume scufundată, ca mârâitul înfundat al unui

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

COBORÎREA DE PE CRUCE Ediția a IIa, revăzută - roman - Pentru Rodi I Albastru de cer, roșu de sânge, galben de soare, galben de, el îmi cere culorile și eu, Daniel, mă grăbesc să desfac capacele tuburilor de vopsea și să apăs cu băgare de seamă, lăsând dâre de culoare groasă, uleioasă, pe paleta lui ce-o ține în mâna stângă. Pictează! Mâna dreaptă nervoasă mânuiește cu încetineală pensula pe pânza uriașă, un metru optzeci și unu are în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
nu-i decât o pată uriașă de culoare, și eu nu îndrăznesc să-i fac vreo observație cu privire la culorile ce dau pe dinafară și se-ncalecă una peste alta, Și totuși, tabloul lui nu-i numai o masă amorfă de vopsele, prinde contur, pare să se lege, chiar dacă ochii lui au pierdut măsura exactă a luminii, roșul de sânge înfipt ca un cuțit netrebnic în galbenul de soare, Autoportretul unui orb, așa am să-i spun, vorbește el cu amărăciune, Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
poziție neglijentă, dând impresia că doarme, dar cât de departe e oare gândul lui?! Eu citesc încă, în dreapta lui, Autoportretul, L-am scos și astăzi afară, dacă ar fi vrut să se mai apuce de lucru, pe masă paleta cu vopselele deja uscate, pensula în ulcior așteaptă, dar el tolănit în fotoliu, atent?! Vindecarea orbului, e și numele unui tablou pictat de el, mi-l amintesc bine, e, Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
când pictează e mult mai senin, Nu! iarăși raza de soare, aceeași sau alta, îi mângâie cu blândețe chipul, binecuvântându-l, prea tăcut astăzi, ceva vrea să-mi spună, acum! M-am gândit: cum să fac mâinile să vadă?! Mirosul vopselei e cel mai bun balsam pentru sufletul meu, Daniel! Dar tu ce faci acolo? Ce fac? Scrii ceva? Parcă te-aud scrâșnind stiloul, Scriu! Și nu mă mai întreabă nimic, dar eu mă uit la hârtia albă ce mă-mbie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
așteaptă nerăbdători să intre la părintele Ioan, fratele Rafael se amestecă printre ei cerându-le răbdare, eu stau gură-cască, fascinat de acești oameni străini care vin dintr-o lume necunoscută pentru mine, Se fuma, se bea, se discuta, mirosea a vopsele și, deși eram într-un atelier de pictură, nu vedeam nicăieri pânze în lucru, risipă de vopsea, mulaje, desene, zdrențe pătate de culori, cineva a dat drumul la un casetofon, se vorbea tare, o fată cu părul căzându-i peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
stau gură-cască, fascinat de acești oameni străini care vin dintr-o lume necunoscută pentru mine, Se fuma, se bea, se discuta, mirosea a vopsele și, deși eram într-un atelier de pictură, nu vedeam nicăieri pânze în lucru, risipă de vopsea, mulaje, desene, zdrențe pătate de culori, cineva a dat drumul la un casetofon, se vorbea tare, o fată cu părul căzându-i peste chip începe singură să danseze, nimeni nu se sinchisește, Fiecare își cunoaște rândul, oamenii sosesc de cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
la o parte, Regele, huliganii, Occidentului nu-i pasă, nu pupăm noi nato, nici comunitate, ungurii, din exil, românii nu sunt uniți, televiziunea, PeCeRe, fiecare își urmărește interesul, o țară întreagă așteaptă burse din străinătate, internetul, curriculum, un tub de vopsea costă cât, dă-mi o țigară! Abia stăpâneau fata în fața ușii, nu-i vedeți?! și ea nu voia să intre, Nu! Nu! părintele Ioan a ieșit din biserică la fată, a întrebat de numele ei, Dorina o chema, și părintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
tale, a răsunat oare bubuitura aceea năprasnică dincolo de fereastra întunecată sau înaintea noastră pe perete sfântul Gheorghe a lovit un balaur nepictat, când buzele tale înfometate mă caută, și tu-mi șoptești plin de dorinți ascunse, Sunt tot murdar de vopsele! și-ți ștergi grăbit mâinile de pânza pantalonilor, apoi iarăși mă cauți în întunericul umezit de ploaie, și cuvintele tale nu găsesc niciunde în sufletul meu dezlegare, Sunt tot murdar de vopsele! și știu că ar trebui să-ți răspund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
plin de dorinți ascunse, Sunt tot murdar de vopsele! și-ți ștergi grăbit mâinile de pânza pantalonilor, apoi iarăși mă cauți în întunericul umezit de ploaie, și cuvintele tale nu găsesc niciunde în sufletul meu dezlegare, Sunt tot murdar de vopsele! și știu că ar trebui să-ți răspund, cuvintele sunt undeva în mine, aproape și nu le văd, răspunsul îl am, nu acum, neputința mea s-a oprit pe buze, Sunt tot murdar de vopsele! îmi repetă ecoul spuselor tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
dezlegare, Sunt tot murdar de vopsele! și știu că ar trebui să-ți răspund, cuvintele sunt undeva în mine, aproape și nu le văd, răspunsul îl am, nu acum, neputința mea s-a oprit pe buze, Sunt tot murdar de vopsele! îmi repetă ecoul spuselor tale, iarăși intenția mea de răspuns urcă, neputincioasă de a se materializa în cuvinte, tac, Ce e? mă întreabă vocea ta de acum și fără greutate îmi vin cuvintele, Cred că afară plouă! Firesc și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
răspuns urcă, neputincioasă de a se materializa în cuvinte, tac, Ce e? mă întreabă vocea ta de acum și fără greutate îmi vin cuvintele, Cred că afară plouă! Firesc și la timpul lor mă ascultă cuvintele, Sunt tot murdar de vopsele! îmi răsună încă în minte glasul tău de adineauri al cărui răspuns potrivit nu-l am încă, mâinile tale sunt curate acum, nici un pic de vopsea nu ai pe tine, te ridici de lângă mine, o umbră vie printre umbrele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
afară plouă! Firesc și la timpul lor mă ascultă cuvintele, Sunt tot murdar de vopsele! îmi răsună încă în minte glasul tău de adineauri al cărui răspuns potrivit nu-l am încă, mâinile tale sunt curate acum, nici un pic de vopsea nu ai pe tine, te ridici de lângă mine, o umbră vie printre umbrele din biserică, apoi trupul tău înalt și subțire profilându-se pe perdeaua de ploaie din ușă, Sunt tot murdar de vopsele! dar clipa aceea rătăcită din cine știe ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
sunt curate acum, nici un pic de vopsea nu ai pe tine, te ridici de lângă mine, o umbră vie printre umbrele din biserică, apoi trupul tău înalt și subțire profilându-se pe perdeaua de ploaie din ușă, Sunt tot murdar de vopsele! dar clipa aceea rătăcită din cine știe ce timp neîntâmplat s-a îndepărtat demult, Mă opresc din citit, răsfoiesc câteva pagini goale, revine scrisul lui Theo, Theo! Sunt tot murdar de vopsele?! Mai citește o dată pagina cu Agapia, mă roagă el, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
pe perdeaua de ploaie din ușă, Sunt tot murdar de vopsele! dar clipa aceea rătăcită din cine știe ce timp neîntâmplat s-a îndepărtat demult, Mă opresc din citit, răsfoiesc câteva pagini goale, revine scrisul lui Theo, Theo! Sunt tot murdar de vopsele?! Mai citește o dată pagina cu Agapia, mă roagă el, și eu reîncep lectura de la 20 august, Agapia, De ce m-a pus oare să-i mai citesc o dată?! Sunt tot murdar de vopsele! exclamă el pentru sine și se frământă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
scrisul lui Theo, Theo! Sunt tot murdar de vopsele?! Mai citește o dată pagina cu Agapia, mă roagă el, și eu reîncep lectura de la 20 august, Agapia, De ce m-a pus oare să-i mai citesc o dată?! Sunt tot murdar de vopsele! exclamă el pentru sine și se frământă în patul larg, Du-te acum, Daniel! vreau să rămân dingur! Nu m-a mai pus să-i citesc în seara asta, IV La amiază s-au lăsat iarăși căldurile, e mare zăpușeală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
aproape nimic, și tace, măcar dacă ar spune ceva! De fiecare dată când Theo vorbește aștept să ceară nu culoare, ci de băut, pictează, ceva din caietul de aseară l-a mișcat într-atât, mărturisirea Anei, Sunt tot murdar de vopsele! își șterge degetele de șorțul legat de mama în jurul lui, pe șorț într-o învălmășeală de nedescris se pot distinge încălecate toate vopselele folosite de el în tablou, măsoară cu palma deschisă de la capătul pânzei din dreapta și ajuns la locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
pictează, ceva din caietul de aseară l-a mișcat într-atât, mărturisirea Anei, Sunt tot murdar de vopsele! își șterge degetele de șorțul legat de mama în jurul lui, pe șorț într-o învălmășeală de nedescris se pot distinge încălecate toate vopselele folosite de el în tablou, măsoară cu palma deschisă de la capătul pânzei din dreapta și ajuns la locul de el știut își freacă dosul palmei de galbenul de soare abia pus, nu mai folosește cuțitașul, și palma lui mânjită de negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
citit aceste rânduri ale lui Theo înainte s-o fi văzut, nu te-ai mai fi uitat la ea?! Oare?! Îndrăgostește-te de Ileana! Sunt cuvintele lui Theo, dar el nu știe că eu caut Cartea, Sunt tot murdar de vopsele! exclamă Theo acum, eu mi-amintesc, acestea au fost cuvintele Anei din caiet, dar Theo le spune în această clipă când, din neatenție, și-a întors paleta cu culori pe tricoul alb, albastrul de cer, roșul de sânge, galbenul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
lacome în albul tricoului lui, mama îi cere să-l scoată, îi aduce o cămașă, Theo gol până la brâu zâmbește unei îndepărtate zile, afară se-ntunecă de ploaie, nori grași se-ngrămădesc pe cerul de vară, Sunt tot murdar de vopsele! Ia-ți cămașa asta! îi întinde mama cămașa curată, Daniel, te rog strânge tot! mi se adresează mie cu aceste cuvinte, Îmi miroase a ploaie! și el adulmecă aerul cu nările, Da, cred că va ploua! îi confirmă mama presimțirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]