KorAP: Find »[drukola/base=vrăjmaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...64 >

1,597 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

auzirăm zvon de glasuri dinspre Miazăzi și zărirăm o mare mulțime de oameni venind spre noi. Cărau În spate sumedenie de lucruri, târau de altele și mergeau vorbind tare, strigând de la unul la altul, fără să le pese că vreun vrăjmaș ar fi putut să le iasă În cale. - Enkim tot nu se potolește, Îmi zise Logon, posomorât, și-mi arătă fumul care iarăși prinsese a se ridica de pe piscul lăsat În urmă. - Pfuuh, ia să ne vedem noi de-ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ascultau când vorbeam cu glasul Tatălui și până și cu Siloa aș fi putut să fac ce vreau... De ce să aștept să văd ce are ea de gând? Cine mai pomenise așa ceva? Siloa, Siloa... Am ajuns la capătul tuturor pământurilor, vrăjmașii mă Încolțesc, iar eu n-am cunoscut decât o femeie urâtă pe nume Bodolona. Ai văzut tu vreun prost mai mare decât lăudărosul de Krog, parul fleșcăit al Tatălui, frate păcălit al lui Moru care acum trebuie că tândălea prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe Tek. Pe Kikil n-a mai fost nevoie, căci el pufnise deja În râs : - Mai devreme sau mai târziu, tot o să dăm lupta de sânge cu ei, măi Krog, măi. - Și ce ne facem dacă, În timp ce ne luptăm cu vrăjmașii, Gemenii se Îndepărtează prea mult de țărm? N-o să mai izbutim să-i ajungem din urmă. - Las’ c-o să vină alți Gemeni, zise Barra. L-am privit pe Tek - el știa cel mai bine rosturile pe aceste meleaguri. - Un ghețar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
peste o vreme, apa o să se schimbe, că așa se Întâmplă când se Întețește frigul. Atunci, chiar dacă o să apară alți Gemeni, marea n-o să-i mai ducă spre Miazăzi. Eu zic că nu e nevoie să-i Înfruntăm aici pe vrăjmașii tăi, Vindecătorule, că nu ne-a fost lăsat să dăm asemenea luptă de sânge uriașă... Noi te așteptam doar ca să ne treci apa spre Ghețurile nesfârșite pe care nu le-au văzut decât puțini. - Nici eu nu cred că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
aveam nevoie de alt Tată. Mirat de povestea lui, i-am spus: - Și când te gândești că totul a pornit de la vorbe, măi Barra, măi. Moru și cu mine doream doar să Împărțim vorba tuturor. Pe urmă, am aflat că vrăjmașii noștri au pornit pe urmele noastre pentru că voiau ca fiecare neam să vorbească pe limba lui. Barra rămase pe gânduri. Făcu un gest de parcă ar fi alungat o muscă, deși pe frigul ăla Înghețaseră toate muștele, după care Întrebă: - Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lucruri de petrecuseră așa, fără a fi aflate de niciunul dintre Vindecătorii pe care-i Întâlnisem? Cu toate astea, n-am Întrebat decât: - Vorbeați cu aceeași vorbă? - am Întrebat, căci Încă nu-mi venea a crede ce auzisem. Voi și vrăjmașii vorbeați cu aceeași vorbă? Barra rămase din nou pe gânduri. După o vreme, spuse: - Ei, ne Înțelegeam. Ei știau niște cuvinte pe care noi nu le știam, iar noi știam unele pe care nu le știau ei, dar tot ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nou pe gânduri. După o vreme, spuse: - Ei, ne Înțelegeam. Ei știau niște cuvinte pe care noi nu le știam, iar noi știam unele pe care nu le știau ei, dar tot ne-am Înțeles. Cum să nu ne Înțelegem? - Vrăjmașii vor ca fiecare neam să vorbească În altă limbă. - Pe care s-o meșteșugească cine și cum? Cuvintele vorbesc despre lucruri, deci cuvintele pleacă din lucruri, așa că, În ce fel ar putea fi ele spuse altfel? - Logon mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vorbele astea, că simțeam deja cum dintr-un singur Krog, un ucigaș și un mut, apăreau ușor-ușor doi Krog, dintre care unul era dat la iveală numai și numai de vorbe. - Îți pare rău că nu i-am Înfruntat pe vrăjmași aici? - l-am Întrebat pe Barra deodată. Se fâstâci. I-ar fi plăcut să le arate tuturor ce fel de Vindecător era. Cum i-ar mai fi făcut el una cu pământul pe urmăritorii lui Krog. Cât de drept era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le e rămas. De ce să le grăbesc eu sfârșitul? Rupe câteva fire din pânza de păianjen și păianjenul o să moară. Ia zi, am schimbat vorba, crezi că termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că vrăjmașilor le cam dă ghes frica. - Pfuuh, pufni el și-mi făcu iar cu ochiul. Am mințit un pic. - Păi, măi Barra, măi, am Început și cred că am zis ce am zis din cauză că meșteșugisem atâtea cuvinte Încât Îmi veneau gânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Întrebat pe Gupal. - Ei zic că asta e limba noastră adevărată. Că cea rămasă de la Tatăl nu ne mai ajunge. Că vremurile s-au schimbat. Eh, știi tu... Nu numai vestea ta a ajuns până la noi, ci și cea a vrăjmașilor tăi. - Of, of. Dupna ăsta e dintre cei ce-l ponegresc pe Tatăl? - Păi, Îl cam ponegrește, ce să facă, zise Gupal, Încurcat. Știi, cei din sângele lui Dupna au o poveste tare Încurcată. Sunt mii de ani de când a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
gol, după care m-am gândit la semnul lui Kron. Blestematul de Enkim! Știuse mereu mai mult decât zicea că știe - făcuse nenorocitele alea de semne care nu erau altceva decât semnul lui Kron, adică semnul meu, ca să le arate vrăjmașilor Încotro o luase Krog. Să-mi ia urma după semnul meu. Semnul meu... semnul meu... Așa Îmi spuneam și, curând, am adormit. Era o noapte În care ar fi meritat să visez, dar Tatăl, drăguțul, nu m-a lăsat. Dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Uriașul se prăbuși la picioarele mele, zvârcolindu-se, dar cel de-al doilea se și repezise asupra mea. - Ia-l odată și hai! - se auzi un glas urât de afară. Ăștia s-au trezit cu toții! Am Încercat să-mi dau vrăjmașul peste cap, numai că nenorocitul era mult prea greu și mă prinsese de gât. Încerca să mă salte de jos, dar l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
strig, dar nu mai aveam obraz să-i rostesc numele nici măcar În minte. 37. - Enkim! am strigat Într-un târziu. Între timp, vânătorii noștri se iveau din toate colțurile - purtau torțe și deja puseseră mâna pe câteva iscoade de-ale vrăjmașilor. - Vedeți de Kikil! le strigă Enkim. El a luat urma netrebnicului. Veni lângă mine și mă ajută să mă ridic, iar eu nu știam ce să-i zic. Era bine să-i fi spus cuvinte plăcute, din acelea pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Întrebaseră, dar nu fuseseră În stare să găsească răspuns. Cum-necum, În seara aceea hotărâseră să se alăture celor ce-mi luaseră urma ca să iscodească Într-o parte și În alta, doar-doar or afla cât de bine se știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de unii singuri, astfel Încât ai fi zis că Runa și Enkim porniseră la drum cu vrăjmașii mei de la bun Început. Ajunseseră la capătul tuturor pământurilor odată cu cei din fruntea mulțimilor conduse de Scept și, acolo, avură pentru prima oară bănuiala că blestematul ăla de Scept afla fără Întârziere orice făceam, deoarece poruncise să treacă Marea cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cei ce vin pe urma voastră, la fel o să-i legați? ne mai Întrebară. Le-am zis că da. Iar ei: - Hai, atunci, că vă ducem unde vreți. Numai că vrem să stăm alături de voi și când o să vă legați vrăjmașii. Ne-am Învoit, iar ei s-au pus În fruntea noastră și au pornit În fugă spre Miazănoapte. Deja trecuse de miezul nopții. Nu merserăm prea mult și, În fața noastră se deschise o viroagă Îngustă pe care abia dacă ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
zgomot și ne-am pus cu toții pe așteptat. Discutasem de multe ori despre lupta asta cu Tek și cu Barra, iar locul unde ne aduseseră oamenii munților era tocmai bun pentru ce pusesem la cale. Aveam să-i lăsăm pe vrăjmași să pătrundă În mijlocul nostru fără să-și dea seama, după care aveam să-i izbim din toate părțile, cu toată puterea. Voi ați făcut așa de prea multe ori și o să râdeți când veți auzi cum vedeau Krog și Vindecătorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și o să râdeți când veți auzi cum vedeau Krog și Vindecătorii lui lupta de sânge dar, până atunci, nimeni nu mai făcuse așa cu alți oameni, ci doar cu animalele mari, la vânătoare. Eh, cum-necum, deși am așteptat o grămadă, vrăjmașii n-au căzut În cursă. Se crăpă de ziuă și ei tot nu apăruseră și nici nu se simțea vreo mișcare din partea lor. Am mai așteptat până ce soarele a urcat pe cer de două palme, dar oamenii lui Scept tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mai avem de mers zile În șir, iar pământul vostru, uitați-l unde a rămas! le arătă el munții. Dar oamenii aceia: - Las’ că venim și noi cu voi. Ați promis că ne țineți alături până vedem cum vă legați vrăjmașii. Abia atunci ne spuseră ce nume purta neamul lor: Os din Kron. 39. - Nunatuk, lumina ochilor mei. Era o după-amiază răcoroasă. Ne așezaserăm pe iarba de la marginea crângului de copaci cu scoarță albă. Zgomotele din satul ridicat pe malul lacului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
sânge. Tatăl s-a dezis de Șoim, strămoșul lui Dupna, iar tu l-ai trădat pe Krog. Neamurile trebuie să vadă că sunteți, și unul și altul, În puterea mea. - Pricep. Dar de ce vrei să ți-l faci pe Scept vrăjmaș de moarte? Până una-alta, el vrea să te spulbere doar pentru că ține cu un altfel de Tată, nu cu cel vechi. Dacă Îl Învingi și-i spulberi neamurile, o să fie ca după orice luptă de sânge. O să plece și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
spulbere doar pentru că ține cu un altfel de Tată, nu cu cel vechi. Dacă Îl Învingi și-i spulberi neamurile, o să fie ca după orice luptă de sânge. O să plece și-o să-și lingă rănile. Dar dacă ți-l faci vrăjmaș de moarte, chiar și Învins o să-ți ia urma, ca să te dea Umbrei și să te batjocorească. Pe de altă parte, dacă el va fi Învingătorul și dacă mă umilești, o să te chinuiască și o să te umilească și el la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
gurii și iarăși mă privi În felul acela. N-am să fiu În stare să-l pricep niciodată, fir-ar să fie. Iar el, zâmbind din ce În ce mai larg: - Scept e și el om. - Scept, m-am răstit la Logon, a fost vrăjmașul de moarte al tatălui tău. Ochii Îi licăriră stins. Apoi: - De-ai ști tu, Krog, cât de mult... Începu el dar glasul i se frânse. Fără să mă mai privească, Începu să-și facă de lucru cu degetele prin pământul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mâna moale, celălalt pe mâna tare. Scotocesc desișul. Își Încordează auzul. Trec orele și amândoi sunt unul și același gând. Of, of, zău că mintea mea pricepea cum de ajungeau să se Însoțească dar, Tată din cer, amândoi Îmi erau vrăjmași. Și, pentru că-mi erau vrăjmași și pentru că mie mi se Încrețea carnea când aflam de asemenea Însoțiri, mi-am pus În minte să fac și pentru ei un legământ, chit că nu era treaba mea. Numai că eu, Krog, aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tare. Scotocesc desișul. Își Încordează auzul. Trec orele și amândoi sunt unul și același gând. Of, of, zău că mintea mea pricepea cum de ajungeau să se Însoțească dar, Tată din cer, amândoi Îmi erau vrăjmași. Și, pentru că-mi erau vrăjmași și pentru că mie mi se Încrețea carnea când aflam de asemenea Însoțiri, mi-am pus În minte să fac și pentru ei un legământ, chit că nu era treaba mea. Numai că eu, Krog, aveam puterea vorbei. Fusesem ucigaș de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]