1,530 matches
-
rîs. — Ai să te-ntîlnești cu Else? — Ce zici? N-aud! strigă, Își face mîna pîlnie la ureche și Întoarce capul cu o privire mirată. — Te-am Întrebat... ai... să... te-ntîlnești cu Else? strigă din răsputeri În palmele făcute pîlnie, peste vuietul mulțimii. — Da, cred că da. Cred că o să ne-ntîlnim cu ei la St. Moritz. — Să-i spui să-mi scrie. — Cum? Nu te aud. Se repetă mișcarea. — Am zis... spune-i... să-mi scrie - alt strigăt. — Ah, da! Bine! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a auzit glasul firesc și cunoscut al lui Chester Arthur? Și unde era Harrison? Unde era Hayes? Care din ei purta favoriți și care purta barbetă? Cum să-i deosebești? Nu dispăruseră? În urechile lor și În ale noastre, răsună vuietul mulțimilor uitate, În mintea lor sînt Întipărite mii de imagini ale timpului trecut și deodată, prin fața ochilor lor gata să se stingă, trece pentru o clipă imaginea dureroasă și amară a unei amintiri șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ale timpului trecut și deodată, prin fața ochilor lor gata să se stingă, trece pentru o clipă imaginea dureroasă și amară a unei amintiri șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea unei frunze pe un ram, scrîșnetul unei roți lîngă bordură, vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire prin sîngele său. Dar nu ascultaseră toți noaptea urletul vîntului nebun, ropotul ascuțit, curat, tăios al ghindelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tăcută și pustie, cu buze tremurătoare, cu mîini Încremenite, cu trupul Înfiorat de teamă, de bucurie sălbatică, de visuri sfîșietoare... oare ei n-au simțit ceea ce am simțit și noi cînd au auzit În noapte șuieratul de plecare al trenului, vuietul roților mari pe malul rîului? Oare n-au simțit, așa cum am simțit și noi, În timp ce așteptau, pierduți În frumusețea insuportabilă, pustiul, misterul și spaima marelui pămînt În luna aprilie și Înțelegeau că sînt singuri, tineri și plini de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce se Înalță peste insula aglomerată, desprinderea mîndră a vapoarelor ce pleacă, țesătura zveltă, zborul de aripă și bucuria marelui pod și bărbați cu pălării care vin pe pod să ne salute... veniți, fraților, haideți să căutăm toate acestea! Căci vuietul uriaș al orașului cu o mie de picioare, Îndepărtat ca un zumzet de albine, somnoros, nepătruns ca timpul, a ajuns să ne sune obsedant În urechi, plin de făgăduința bucuriei și a victoriei, a norocului, fericirii și iubirii cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
valuri strălucitoare, cu mișcarea mîndrelor vapoare călătoare, cu bucuria și puritatea dimineții Înveșmîntate În aur. — Ne Îndreptăm spre tine, stradă scăldată În zi, plină de nenumăratele făgăduințe ale vieții cu o mie de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avut parte vreodată bărbații, dacă sîntem hotărîți să mergem și să o cucerim! Astfel gîndind, simțind, așteptînd, așa cum am așteptat și noi În tăcerea somnoroasă a nopții pe strada liniștită, auzind, așa cum am auzit și noi, șuieratul ascuțit al sirenei, vuietul marilor roți pe malul rîului, simțind, așa cum am simțit și noi, misterul nopții și al lunii aprilie, prezența uriașă și atotputernică, promisiunea tainică și sălbatică a pămîntului sălbatic, singuratic, veșnic, găsind, așa cum am găsit și noi, toate ușile Închise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se oprise să-și tragă sufletul În orașul apropiat, marele tren Își Începea acum mersul lin, dar nu atinsese Încă punctul maxim al vitezei sale formidabile. Își făcea apariția cu precizie, trecea În mersul legănat și puternic al locomotivei, În vuietul gros și monoton al vagoanelor grele, ce striveau șinele și dispăreau În vale. Timp de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii de pe pajiște, iar apoi nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de petrol bogat azvîrlindu-le spre cer, a dezgropat munți de cărbune și de fier și de cupru, a strîns În fiecare an grîu auriu de pe mii de hectare, a aruncat uriașe căi ferate peste pustiuri, a unit marginile continentului cu vuietul roților grele, a doborît păduri de copaci uriași și le-a dat drumul la vale pe cursul rîurilor, a cultivat porumb pentru Întreaga lume, pămîntul ei s-a acoperit de zahăr, de citrice suculente, de mii de lucruri obișnuite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
imediat după 1 decembrie. Atunci ar fi ceva veselie și pe poporul acesta și ar avea timp omul să meargă odihnit, chiar la câte un parastas. Doamne, cât de limbareț am devenit așa deodată, fără să iau seama la imensul vuiet de schimbare, care se aude dinspre Cotroceni. Măria Sa, Traian Băsescu I-ul trage cu mâna sa proprie clopotele, că vrea schimbarea Constituției, zice el vorbă mare, cu una care să consolideze Parlamentul, rânjind apoi spre cei „care au pus botul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
15 pijamale la fundul meu care vor să scape și ele de-aici. V-aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne aruncă privirea în față: E toamnă și mă vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dionisiace, a căror expresie alegorică sunt hergheliile înaripate care fac dragoste alungându se, în timp ce aerul e purpuriu de patimi ademenind / pe neștiutorii de moarte, toate comunicând o vitalitatea debordantă. Hipersenzitiv el însuși, eul creator percepe aici întrepătrunderea cerului cu pământul: Vuietul apelor mari se amestecă-n / vuietul stelelor, în timp ce păsări sendreaptă spre nord intuind / timpul de dragoste... Primul poem, Rugă, amintind prin multe aspecte de marea cultură a lumii, e o invocație către Parce, zeițele destinului, poetul însuși asemănând gestul acesta
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
hergheliile înaripate care fac dragoste alungându se, în timp ce aerul e purpuriu de patimi ademenind / pe neștiutorii de moarte, toate comunicând o vitalitatea debordantă. Hipersenzitiv el însuși, eul creator percepe aici întrepătrunderea cerului cu pământul: Vuietul apelor mari se amestecă-n / vuietul stelelor, în timp ce păsări sendreaptă spre nord intuind / timpul de dragoste... Primul poem, Rugă, amintind prin multe aspecte de marea cultură a lumii, e o invocație către Parce, zeițele destinului, poetul însuși asemănând gestul acesta al său cu al lui Hölderlin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Crește-ncetișor ca omul. Din tulpina copacului, Ionel vazu, ca-n poveste, cum s-a deschis o portiță. Și așa se trezi într-un fel de pădure ciudată. Aici copacii păreau a crește cu crengile in pământ. Uhum-uhum! auzi Ionel un vuiet necontenit. Hm! parcă aș fi intrat într-o pădure fără frunze. Și de unde vine zgomotul ăsta? De bună seamă că n-o să-ți pot răspunde la două întrebări în același timp, chicoti cineva ce se învârtea ca un sfredel în loc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. Cu cofița pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu Vin cântând în stoluri fete De la râu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese Din cămin. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit, Și prin satul adormit Doar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin crânguri haiducii de fier viforoși, Și vuiet de bucium și lacrimi de doină, Sihastre altare și cruci de strămoși. Și-n țara aceea de vremi îngropată, Vegheau voievozii pe-ntinsele zări: Ștefan la Suceava, Mihai înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai spune legenda
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au îndepărtat perechea de ceilalți până nu i-au mai zărit; apa cu puterea ei magnifică, i-a despărțit și nu au mai perceput nimic din exterior; s-au simțit deodată singuri, în siguranță, departe de orice frământări, însoțiți de vuietul neîncetat al mării! Deodată fata s-a prins de gâtul lui și au căzut îmbrățișați în valuri; aveau acum senzația că atingerile lor sunt permanente, extraordinar și înfiorător de plăcute, parcă contactul pielii era al altui organism viu, lipit de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pentru ei când vor fi... Lunecarea ca-n somn, de sub melcul urechii pe prăvălișul pieptului, între cupe cu dulce otravă, pînă sub coroana arborelui ombilical, până în hipnoticul inel al patimei roze și al cântecului mut ca al scoicii adunând tot vuietul mării între valvele pulsând, fremătând, între algele mângâind cu imperceptibilul foșnet nesfârșitul meu dor de scafandru... Și oare, încă, ce voi fi iubind la tine?... 30 iunie 2006 Merg la București cu acceleratul, pe o rută folosită de atâtea ori
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
au pornit de-a lungul liniei ferate. Urecheatu, simțindu-se vinovat, s-a întors câțiva pași. I s-a părut că o umbră vine pe urmele lor. În clipa următoare, a armat scurt automatul și a tras lung secerat. Când vuietul rafalei a dispărut, a auzit o bufnitură... „L-am 52 nimerit. Grijania mamei lui de rus!” - a gândit Urecheatu pornind repede spre spărtura din gard. Când s-au văzut în siguranță, un pitpalac a început să se audă în noapte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
foarte sigur că fusese ea. În după-amiaza aceea, la bătaia aceluiași timp, era vară, doamna Carolina Pavel deschise ferestrele camerelor ei apoi ieși În curte să stropească cimentul Încins, trebuia puțină răcoare. Trecuseră desigur cîțiva ani, părea să nu audă vuietul vremii ce-i șuiera la urechi, cînta, fals dar cu mare cuprindere, se auzea din cînd În cînd „O sole mio!”... restul nu se Înțelegea. Intrasem emoționat În curte; cum să-i explic că tocmai trecusem pe trotuar, prin fața sorții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
drept în față. Oftă și strânse din dinți, neliniștit. Gândul că putea să-l vadă pe Salix murind îl tulbura. — O să învingă, idiotule... De ce te temi? îi șuieră grăsanul la ureche, ca și cum i-ar fi citit gândul. Punem pariu? Un vuiet anunță intrarea campionului lui Vitellius. Skorpius nu intră în arenă pe poarta laterală, ca Salix. În strigătele entuziaste ale mulțimii, se ivi de sub pământ. Apăru mai întâi capul, acoperit de părul de culoarea paiului, care înconjura chipul inexpresiv și osos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
picior. Salix nu se prăbuși, dar strigătul lui de durere și de surpriză făcu să i se strângă stomacul lui Valerius, care își dădu seama imediat de gravitatea rănii. Cum putea Salix să continue lupta cu mușchiul complet sfâșiat? Un vuiet se ridică din mulțime. Acum îl face bucăți! urla tânărul cu păr negru. Îl omoară... Salix e mort, ticălosul de el! continua să strige, fără să-și dea seama că vecinii se amuzau pe seama urii lui. — Nevastă-sa s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
E bine și-aici, numai că nu-i chiuvetă. Au vrut s-aducă și chiuveta, Însă m-am opus categoric. Mi-au reparat cîteva zile instalația sanitară, În sfîrșit rezervorul de la WC nu mai țîrÎie, acum se-aude ca un vuiet, văd Niagara, Urlătoarea, oameni plutind În ochiul de apă, iar lanțul trebuie doar tras cu toată forța de care ești În stare, altfel nu se clintește clopotul. Și cînd se clintește, e o adevărată Încîntare. Au Înlocuit cordonul dușului prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oftatul de ușurare adus de Înlăturarea-n cele din urmă a astupării anale, a timidității, a obiceiurilor nesănătoase, și instaurarea unei noi și vijelioase ordini intestinale pe bază de laxative și reacție tinerească Împotriva stupidelor reguli de comportament, freamăt diareic, vuiet de același ordin, un vînt distins, greu și prelung, cu o frecvență situată-n jurul a 500 de hertzi tras În dreapta și ajungînd prin balans În stînga, la care se va adăuga unul scurt și decis, central, țiuind pe la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]