2,111 matches
-
ambele maluri ale râului Bârzava.Satul Sculia este așezat pe cursul râului Bârzava,dar spre vest de Gătaia. Celelalte sate(Șemlacul Mare,Șemlacul Mic,Butin și Percosova) se găsesc așezate spre sud de Gătaia în jurul dealului Șumig, o veche urma vulcanică în Câmpia Tisei. Gătaia se gaseste situată pe drumul național DN58 ce leagă municipiul Timișoara cu municipiul Reșița(Caraș-Severin), la 52 km distanță față de Timișoara și 47 km distanță față de Reșița. Localitatea este atestata documentar, pentru prima dată, în anul
Gătaia () [Corola-website/Science/301015_a_302344]
-
miliarde tone metrice; aproape întreaga cantitate este regăsită în sedimentele oceanice (98,75%) și în apele oceanice (1.24%), iar restul este conținut în sol. Sursele naturale de mercur permit pătrunderea acestuia în biosferă ca și gaz, atunci când exista activitate vulcanică terestră și oceanică, în soluții sau în minereuri. Procesele naturale prin care mercurul este emis în atmosferă mai pot cuprinde volatilizarea mercurului în mediile marine și acvatice și volatilizarea provenită din vegetație. Ciclul global al mercurului implică degajarea acestuia din
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
Depozitele preindustriale de mercur la nivel atmosferic sunt considerate a fi de 4 ng pe 1 L de gheață. Cu toate că este considerat a fi un nivel natural de expunere, sursele de ordin regional sau global pot avea efecte semnificative. Erupțiile vulcanice pot intensifica sursele atmosferice de mercur de 4-6 ori. Agenții naturali, precum vulcanii, sunt considerați a fi responsabili pentru aproximativ jumătate din emisiile atmosferice de mercur, comparativ cu jumătatea emisă din activitatea antropologica, desfășurată după cum urmează: Procentajele menționate mai sus
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
este situată în arhipelagul Antilelor Mici, între insula Dominica la nord și insula Sfânta Lucia la sud. Este situată la 7000 de km de coastele europene și la 400 de km de coastele Americii de Sud. Relieful este accidentat, insula fiind de origine vulcanică. Partea din nordul insulei este o zonă umedă cu o vegetație luxuriantă și cu un relief abrupt, Muntele Pelée, punctul culminant al insulei cu o altitudine de 1.397 m, fiind situat în mijlocul acestei zone. Acesta este un vulcan activ
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
de către Ecuador. sunt situate la aproximativ 1.000 km depărtare de teritoriul continental al statului sud-american Ecuador. Oficial poartă denumirea de "Archipiélago de Colón" (arhipelagul lui Columb), însă sunt cunoscute ca "Insulele Galápagos" sau insulele țestoaselor. Arhipelagul este de natură vulcanică. Se mai pot vedea cratere vulcanice pe unele dintre insule, cum ar fi pe Insula Isabela. Datorită izolării, s-a putut dezvolta o lume vegetală și animală aparte. Observațiile asupra faunei insulelor Galápagos l-au condus pe naturalistul englez Charles
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
1.000 km depărtare de teritoriul continental al statului sud-american Ecuador. Oficial poartă denumirea de "Archipiélago de Colón" (arhipelagul lui Columb), însă sunt cunoscute ca "Insulele Galápagos" sau insulele țestoaselor. Arhipelagul este de natură vulcanică. Se mai pot vedea cratere vulcanice pe unele dintre insule, cum ar fi pe Insula Isabela. Datorită izolării, s-a putut dezvolta o lume vegetală și animală aparte. Observațiile asupra faunei insulelor Galápagos l-au condus pe naturalistul englez Charles Darwin la cunoscuta teorie evoluționistă. Insulele
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
deplasarea plăcii se deplasează și insulele și odată cu deplasarea Insulelor Galápagos spre sud-est acestea trec peste un ""loc fierbinte"". Conform acestei teorii, căldura provenită din locurile fierbinți devine periodic atât de intensă încât crusta Pământului se topește și provoacă erupții vulcanice suficient de puternice pentru a traversa platforma marină și a da naștere unor noi insule. Utilizând aceste două teorii, geologii consideră că insulele sud-estice ar fi cele mai vechi și cele din vest, ca insula Fernandina, ar fi cele mai
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
consideră că insulele sud-estice ar fi cele mai vechi și cele din vest, ca insula Fernandina, ar fi cele mai tinere. Insulele sunt compuse din rocă bazaltică, care în formă topită este adeasea mai fluidă decât alte tipuri de roci vulcanice. Acesta pentru că atunci când un vulcan erupe, bazaltul curge în valuri ondulate, creând vulcani cu pante ușor rotunjite. Descoperind cum s-au format Insulele Galápagos, geologii au demonstrat că acestea au fost întodeauna insule și nu s-au desprins din continentul
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
fost întodeauna insule și nu s-au desprins din continentul sud-american. Aceasta a avut o importanță crucială în întelegerea unicității florei și faunei din Galápagos și a absenței anumitor tipuri de animale. Inițial, insulele au fost conglomerate golașe de rocă vulcanică în mijlocul oceanului. Fiecare specie de plante și de animale existente acum - multe fiind endemice acestor insule - a fost obligată să traverseze cel puțin 1000 km de ocean pentru a ajunge la destinație. Unele specii, în special păsările și animalele acvatice
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
altă caracteristică unică a insulelor Galápagos. Animale ca șobolanii, porcii, caprele, câinii și pisicile sălbatice au fost aduse pe insule de către marinari și astăzi ele amenință speciile endemice. Suprafața stâncoasă a insulelor trădează originea lor geologică. Insulele Galápagos sunt insule vulcanice formate din lava care s-a înălțat de pe platforma marină, cu 4-5 milioane de ani în urmă. În comparație cu vârsta Pământului, Insulele Galápagos sunt extrem de tinere și procesul de transformare continuă și astăzi. Activitatea vulcanică este continuă -cea mai recentă erupție
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
lor geologică. Insulele Galápagos sunt insule vulcanice formate din lava care s-a înălțat de pe platforma marină, cu 4-5 milioane de ani în urmă. În comparație cu vârsta Pământului, Insulele Galápagos sunt extrem de tinere și procesul de transformare continuă și astăzi. Activitatea vulcanică este continuă -cea mai recentă erupție vulcanică de amploare a avut loc pe Insula Fernandina în 2009. a)Reptilele În Arhipelagul Galápagos, principalele specii de reptile sunt : -"țestoasele uriașe": Probabil cel mai faimos dintre toți locuitorii insulelor și cel de
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
formate din lava care s-a înălțat de pe platforma marină, cu 4-5 milioane de ani în urmă. În comparație cu vârsta Pământului, Insulele Galápagos sunt extrem de tinere și procesul de transformare continuă și astăzi. Activitatea vulcanică este continuă -cea mai recentă erupție vulcanică de amploare a avut loc pe Insula Fernandina în 2009. a)Reptilele În Arhipelagul Galápagos, principalele specii de reptile sunt : -"țestoasele uriașe": Probabil cel mai faimos dintre toți locuitorii insulelor și cel de al cărui nume este legată denumirea arhipelagului
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
și câteva insule mai mici adiacente: Insula La Désirade, Insula Marie-Galante și Insulele Les Saintes, un arhipelag format din 9 insule din care două sunt locuite. Basse-Terre se întinde pe o suprafață de 848 km² și are un relief abrupt vulcanic, punctul culminant, de asemenea cel mai înalt din Guadelupa, vulcanul Soufrière aflat încă în activitate, are o înălțime de 1467 m. Grande-Terre se întinde pe o suprafață de 588 km² și are un relief format din dealuri și câmpii plate
Guadelupa () [Corola-website/Science/300153_a_301482]
-
eneolitic (4500-3500 î.Hr) și din epoca timpurie a bronzului (3500-2000 î.Hr.) și constau în dălți din silex, ciocane din piatră, șlefuitor, o zdrobitoare de grăunțe, greutăți pentru războiul de țesut vertical. S-au găsit și microlite din obsidian, rocă vulcanică care nu se găsește în zonă, ceea ce denotă un schimb de produse cu alte comunități. În perioada stăpânirii romane, cu toate că limesul roman era mult spre sud-vest, aici se semnalează urme de locuire romană. În secolul al XVIII-lea, din locul
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
Lăpuș și 52 km pe ruta către Cavnic (drum închis însă pe timp de iarnă). Are hotar comun cu Botiza, Jereapăn (Budești), Cavnic, Cupșeni (Ungureni) și Lăpuș. Forma de relief a zonei este constituită în proporție de 78% din munți vulcanici de înălțimi mijlocii (Munții Lăpușului), cu o erodare intensă și în proporție de 22% din dealuri și depresiuni intramontane. Predominanța reliefului muntos influențează și celelalte componente ale cadrului natural cum sunt: clima, hidrografia, vegetația și fauna. Mai influențează deasemenea și
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
așezat în zona de contact a Carpaților Orientali cu Dealurile de Vest, în cadrul ariei depresionare Baia Mare - Copalnic, Depresiunea Baia Mare. Depresiunea Baia Mare este o unitate morfostructurală cu o întindere de aproximativ 900 km pătrați, având ca limite naturale: spre nord, munții vulcanici ai Masivului Gutâi, spre est Dealurile Cavnicului, spre sud, Depresiunea Copalnicului prin Colinele Curtuiușului, iar spre vest, Munții Codrului prin Piemontul Codrului. Depresiunea Baia Mare are o altitudine medie de 200 de metri, fiind dominată de lunci și terase ale râurilor
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
sarea din vremuri străvechi. Până în 1948 localitatea Ocna Șugatag a fost sub aspect administrativ centru de plasă, cunoscând o reală dezvoltare economică si socială. Localitatea Ocna Șugatag este situată în Depresiunea Maramureș, la poalele munților Țibleș și Gutin (munți tineri vulcanici), pe DN 18 Baia Mare - Ocna Șugatag, la o distanță de 20 km de municipiul Sighet și la o altitudine de 490 m. Microrelieful vechilor suprafețe cu exploatări de sare, cu numeroase excavații sau surpări, ocupate azi de bălți, mlaștini sau
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. Remetea, este una din marile localități ale județului Harghita, situată la o altitudine de 750 de metri, în partea de nord-est a Depresiunii Gheorgheni (numită și Depresiunea Giurgeului), la poalele munților vulcanici ai Gurghiului. Scriitorul Balázs Orbán, autor al unei monografii monumentale din secolul al XIX-lea despre Ținutul Secuiesc, întitulată "„Descrierea Ținutului Secuiesc”" (Székelyföld leírása), descria poziția geografică a comunei astfel: "„Remetea, față în față cu Ditrău, pe partea stângă a
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
cu Ditrău, pe partea stângă a Mureșului, se întinde romantic în valea pârâului Pietrii.”" Terenul prezintă morfologia caracteristică bazinelor intramontane. Zona de șes formată preponderent din aluviunile Mureșului continuă la nord prin coline tăiate de văile pâraielor și prin munții vulcanici ai Gurghiului. Aceștia din urmă s-au format în perioada neogenă. Roca cel mai des întâlnită este andezitul. La intrarea în comună, peisajul culmilor Gurghiului de Nord, vizibile din Remetea: Vârful Crucii (1517 m), Kecskekő („Piatra caprei”; 1483 m), Bătrîna
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
des întâlnită este andezitul. La intrarea în comună, peisajul culmilor Gurghiului de Nord, vizibile din Remetea: Vârful Crucii (1517 m), Kecskekő („Piatra caprei”; 1483 m), Bătrîna (1634 m) este frumos. Acestea sunt cele mai înalte culmi ale buzei unui crater vulcanic stins: Fâncelu. Clima este caracteristică depresiunilor montane: cu ierni lungi și friguroase, veri relativ scurte, dar călduroase. Temperatura medie anuală se situează între 5,1 - 5,5 °C. Media anuală a orelor însorite este cuprinsă între 1600 - 1700 de ore
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
vieții civile și militărești.” Cea mai importantă bogăție naturală a așezării este apa minerală. Bazinul Gheorgheni este o formație post tectonică, care s-a umplut cu sedimente din era pliocenă târzie și din cuaternar, și anume alternarea de piroclastiți (sediment vulcanic) și avluviuni fine de fluviu. În urma cercetărilor hidrologice s-a stabilit faptul, că în bazin, de-a lungul cursului râului Mureș, se găsesc pe unele porțiuni erupții de bioxid de carbon, care se amestecă permanent cu apa din pământ. Acest
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
cum ar fi contele István Károlyi și prințul Alajos Esterházy. În Gurghiu au avut castele și familia regală română și regentul Miklós Horthy. Din Remetea se poate accesa Giughiul de Nord. Munții cu marginile abrupte și prăpăstioase, sunt rămășițele erupțiilor vulcanice. Crestele acestor munți stăpânesc întreaga regiune. Regiunea muntoasă este acoperită în special cu păduri de molid în proporție de 35 - 40 %. Regiunea are o bogată floră și faună. Din fauna regiunii, numeroase specii de animale sunt ocrotite de lege: ursul
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Localitatea Lunca Bradului este situată pe râul Mureș în defileul Deda - Toplița, pe drumul național DN 15 Târgu Mureș - Reghin - Piatra Neamț, în partea vestică a Carpaților Orientali în zona munților vulcanici Călimani și Gurghiu străbătută de valea zgomotoasă a Mureșului, care formează la poalele munților un pitoresc defileu. Localitatea se învecinează la nord cu comuna Șaru Dornei din județul Suceava, situată dincolo de platoul Călimanilor, în partea estică cu localitatea Stânceni județul
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
și culmi înalte de peste 1.000 m care închid orizontul comunei și dau grandoare imaginii reliefului montan. Etnografic, localitatea este cuprinsă în cadrul zonei Toplița. Lanțul muntos eruptiv este dispus pe latura internă a Carpaților Orientali și a apărut în urma erupțiilor vulcanice neogene care au dat naștere lanțului de munți Oaș, Gutâi, Călimani, Gurghiu, Harghita. Aceștia sunt alcătuiți din andezite, ridite criolite, bazalte și aglomerate. Geologii acceptă ideea că înaintea formării acestui lanț vulcanic, întreaga regiune fusese o câmpie aluvionară, situată în
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
a Carpaților Orientali și a apărut în urma erupțiilor vulcanice neogene care au dat naștere lanțului de munți Oaș, Gutâi, Călimani, Gurghiu, Harghita. Aceștia sunt alcătuiți din andezite, ridite criolite, bazalte și aglomerate. Geologii acceptă ideea că înaintea formării acestui lanț vulcanic, întreaga regiune fusese o câmpie aluvionară, situată în partea vestică a șirului central al Carpaților Orientali, respectiv cel cristalino- mezozoic. În perioada pliocenului superior, s-a realizat o intensă activitate vulcanică, ce a închis un lac intramontan a cărui oglindă
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]